La asfaltări, marile firme apelează tot la noi, ca de obicei!

Miliarde de euro se duc iarăşi, din vistieria statului român, spre buzunarele „regilor asfaltului”. Firmele clientelare au câştigat şi urmează să mai câştige licitaţii pentru drumurile româneşti, considerate ca fiind cele mai scumpe din lume. Cât de simplu ar fi să intrăm şi noi în lumea civilizată aflăm dintr-un interviu cu cel pe care l-am numit, generic, un valet al asfaltului. Un om care n-are acces la marile licitaţii, dar munceşte pentru alţii, la preţul corect.

Domnule, am să vă zic Costel, să presupunem că aş avea de modernizat şi asfaltat un kilometru de drum comunal. Cât m-ar costa?

Cu adaos de balastru?

Da, un drum de pământ, plin de gropi, „raşchetat”, cilindrat, balastru, asfalt, tot tacâmul… La lucrare completă, cu garanţie de doi ani…

Pe ce lăţime… să luăm cinci metri, ar veni… balastrul… operaţiunile… cilindratul, piatra, două straturi de asfalt. Depinde şi unde este locaţia de unde iau piatra… balastierele…

De la o sută de kilometri.

Ar veni cam 500 de milioane de lei vechi pe kilometru, cam 12-13.000 de euro.

E de 10 ori mai mic decât la Ministerul Dezvoltării… Unde se duc restul de bani?

Întrebaţi-i pe ei!

Dar la un drum judeţean, să zicem unul devenit impracticabil, luat de la zero?

Hmm… în jur de 7-8 miliarde de lei, cam 180.000 de euro. Dar ajung unii la nişte preţuri umflate din cauza proiectelor foarte stufoase. Se poate lucra foarte bine prin proiecte simple.

De ce n-aţi participat la licitaţiile Elenei Udrea? Că tot avea bani de dat pentru câteva mii de kilometri. Aproape 300 de mii de euro pe kilometru.

Păi alea se fac cu banii constructorului, finanţat de o bancă, şi banca primeşte garanţiile de la guvern bănuiesc. Se va lucra în 2012-2013, iar plăţile se vor face după aceea. Mă refer la programul PNDI. Ei au făcut pachete mari, pentru câte trei judeţe. Romstrade, de exemplu, a luat trei judeţe şi îşi face organizare de şantier în Prahova, lucru care suplimentează costurile. Eu nu mi-am permis să mă „bat” la asemenea sume.

Dar dacă se virau banii către autorităţile locale, nu era mai simplu şi mai ieftin?

Erau costurile mult mai mici, logic! Să zicem, dădeau mână liberă autorităţilor locale să aibă suport bancar, cu garanţii guvernamentale. Atunci, ne puteam încadra, iar costurile erau cu totul altele, adică mult mai scăzute. Oricum, cât de mari ar fi acele firme care câştigă licitaţiile, tot la noi apelează, ca de obicei. Nu pot acoperi câte o sută de comune. Apelează la autorităţile locale, care le recomandă firmele mai mici. Şi aşa mai ciugulim şi noi câte ceva din tortul mare.

Aşadar, licitaţiile prin acest sistem sunt cu „dedicaţie”, regii asfaltului încasează banii, reţin partea leului şi vă pun la muncă, la preţurile pe care mi le pomeneaţi ceva mai devreme.

Cam aşa e, ăsta-i mecanismul… Şi revin la ce spuneam, dacă se opta pentru descentralizarea acestor lucrări, era mult mai ieftin, dar şi calitatea era cu totul alta. Autorităţile locale ar fi coordonat şi supravegheat lucrările, să fie de calitate, că doar sunt în ograda lor. S-ar fi dat cu asfaltangiii de toţi pereţii dacă nu făceau treabă. Şi mai e ceva! Greşeala lor e că dau unei singure firme tronsoane foarte mari. Uite, se poate aplica foarte simplu sistemul german, dar bănuiesc că nu se vrea, că nu se mai întoarce şpaga.

V-aţi documentat pe la nemţi?

Da, ei nu scot la licitaţie investiţiile la drumuri, ei fac nişte calcule serioase per kilometru. Să zicem, eu, statul german, vreau să fac o autostradă de 100 de kilometri, între punctele X şi Y, cu preţul cutare. Eu nu depăşesc acest preţ decât dacă sapă ăia şi dau de cine ştie ce… Vine o firmă şi zice: Fac 20 de kilometri! Bun, în cât timp îi faci? Mai cheamă şi alte firme, se invită şi se negociază. Cei 100 de kilometri îi fac zece firme. Se bagă şi unul ca mine care are 10 utilaje, are preţul impus, şi dacă el crede că-şi scoate investiţia, se apucă de treabă. Mai cumpără utilaje, mai angajează 50 de oameni şi-şi scoate bucata lui de autostradă într-o lună. Dar deasupra tuturor există unul care verifică lucrările, să se-mbine toată construcţia, să fie uniformă.

Iar la deszăpezire?

Ei nu au contract anual ca la noi. Atribuirea tronsoanelor se face pe 5 sau 10 ani. Firmele sunt multe şi îşi iau fiecare în primire bucăţica ce le revine. Vai de mama lor dacă rămâne zăpadă pe drum! Ăla îşi ia măsurile: îşi pune parazăpezi, îşi face puncte de material antiderapant – nu să-l aduc de la 100 de kilometri şi până-l împrăştii…s-a dus dracului! Ştiţi ce mai fac? La noi sunt pomii ăştia nenorociţi de pe marginea şoselelor, care strică drumul, mor oamenii când ies de pe carosabil. În Austria îşi pun jaloane pe lângă drum să se vadă unde-i drumul când sunt troiene.

Care-i soluţia să ieşim odată din toată nebunia cu aceste comandamente, de parcă a venit războiul?

Asta-i soluţia, tronsoane scurte, stabilit exact unde sunt problemele cu viscolul… informarea populaţiei. La noi, dă viscolul şi ăştia dau comenzi: Ieşiţi şi deszăpeziţi! Nu! Pe viscol nu se iese din casă. În Germania nu iese nimeni când e viscol. Îi opreşte, blochează tot, îi conduce spre casă, la adăposturi sau la hotel. Nu se intervine. Sunt nişte norme, ca la lucrări. Dacă intervii la zăpadă pe viscol, o dai la o parte, creezi parapeţi şi se depune mai mare decât a fost. I-ai creat puncte de acumulare. După viscol, la scurt timp totul este ca-n palmă.

Cam cât ar costa, real, un kilometru de autostradă de deszăpezit?

Dacă am un contract pe cinci ani, să zicem, atunci într-o iarnă am zăpadă mare, muncesc mai mult şi dau bani din buzunar, dar în iarna următoare am zăpadă mai puţină şi bag bani în buzunar. E în funcţie de câte treceri ai cu utilajele în zona respectivă. Dar, ca o medie, zic eu, poţi face o treabă bună cu 3-4.000 de euro la kilometru.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Marcel Barbatei 218 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.