La bal cu Nenea Iancu şi Teatrul „Ariel”

„Alcool, femei, trădare, distracţie… acestea sunt ingredientele ce fac să existe zbuciumatele personaje din peisajul suburban al micului Paris. Un univers uman situat la marginea societăţii. Nu ai unde să fugi. Nici nu prea ai la ce să visezi… Singurul lucru pentru care merită să trăieşti este distracţia, carnavalul… Locul unde poţi scăpa de tine însuţi şi de ceilalţi. Astfel, mimetismul devine o formă de supravieţuire. Se trăieşte sub masca aparenţelor… şi asta la infinit… Imaginea din final vine să sublinieze acest lucru. Personajele părăsesc scena undeva în fundal. O masă albă lungă cu sfeşnice aprinse. Un patefon pe care pâlpâie o lumânare dă tonul distracţiei. Totul se termină cu un alt început…”, aşa sună argumentul regizorului Aurel Palade din programul de sală al „Integralei de Comedie I.L. Caragiale”, propusă, începând de sâmbătă, de Teatrul „Ariel” din Râmnicu Vâlcea pe scena „Teatrului de Comedie” din Bucureşti.

Regizorul Aurel Palade, ale cărui montări cu „Made in Poland” şi „Povestea unei nebunii obişnuite”, la Teatrul Odeon, „Clinica”, „Te vei întoarce în Galapagos”, „Suburbia”, la Teatrul de Comedie, sunt cunoscute publicului bucureştean, s-a întors sâmbătă cu „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale, pus în scenă la Teatrul „Ariel” din Râmnicu Vâlcea.

Un pariu riscant după o seamă de spectacole memorabile, dintre care nu-l amintim acum decât pe cel al Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu, regizat de Silviu Purcărete.

Pampon urmărind pe oglindă povestea abonamentelor spusă de Iordache

În Sala Studio a Teatrului de Comedie, spectatorii aşteaptă „ridicarea cortinei”, ascultând glasul lui Jean Moscopol în câteva dintre melodiile care înduioşau publicul restaurantelor interbelice, cum ar fi „Noapte bună, Mimi”. Frizeria lui Nae Girimea, cu oglinzi, cu scaunul caracteristic şi alte câteva piese de mobilier, are pe pereţi anunţuri afişate cu mândrie, din care spectatorul află costul serviciilor până la „sîntimuri”, este anunţat că va avea parte după ras de „livantă” şi este informat că stăpânul locului este „Grand Barbier et Aide-chirurgien”. Şi ca să arate că se consideră cel mai bun, patronul postează în finalul unui anunţ şi cuvintele „vive la concurrence”.

În acest decor „cu pretenţii” se aude brusc o voce ascuţită, cântând o melodie populară. Posesorul ei se dovedeşte a fi, spre amuzamentul general, actorul Alin Păiuş, alias Iordache. Şi piesa începe, aşa cum ştie toată lumea. Cu o Miţa Baston (Mihaela Mihai) disperată şi furioasă, cu un Pampon (Dan Constantin) supărat şi cu pretenţii de demnitate, cu un Crăcănel (Gabi Popescu), afişând o falsă siguranţă de sine, cu Didina Mazu (Cătălina Sima) cu pretenţii de „damă bine”, pentru a-l parafraza pe Caragiale, cu Catindatul (Roger Codoi) încercând să scape de durerea de măsea după reţeta specialistului italian în bătături, cu Nae Girimea (Liviu Cheloiu), fante de cartier, într-o costumaţie căutată, cu vestă de piele şi cizme înalte, dispus, încă de la prima apariţie, să joace jocul seducţiei.

Replicile bine cunoscute se succed, dovedind că umorul caragialian nu s-a prăfuit. I se adaugă câteva note de „aducere la zi” prin costumaţia personajelor, prin fragmentele de manele înlocuind muzica „şapte gâşte” a balurilor de periferie de altădată, prin dansurile, combinaţie de tango cu horă, în care personajele, mai ales Iordache şi Nae Girimea, plasează mişcări „de virtuozitate”, desprinse parcă din discotecile de mâna a doua contemporane.

Spectacolul se derulează alert, agitaţia provoacă hohotele de râs, mişcările oarecum mecanice ale personajelor adaugă o notă de comic în plus.

Crăcănel şi Pampon, arestaţi de Ipistat (Alin Holca)

Marea calitate a regiei lui Aurel Palade este ştiinţa de a miza pe ansamblul de actori, de a crea un ritm susţinut, de a transfera asupra personajului colectiv o parte din încărcătura comică a textului. Plăcerea de a juca a actorilor foarte bine conduşi de regizor reuşeşte să antreneze sala, să provoace în câteva rânduri aplauze la scenă deschisă.

O notă specială pentru scenografia şi costumele Elenei Cozlovschi, pline de imaginaţie şi persiflare. Oglinzile frizeriei participă la acţiune, ca în scena explicării escrocheriei cu bilete de abonament, modernizate, veşmintele personajelor, de la rochiile Miţei şi Didinei, la maioul rupt şi pantalonii de trening ai lui Iordache, la „eleganţa” lui Nae Girimea şi la codiţa de iepure a chelnerului de la bal, le plasează pe acestea în afara unei epoci anume, dar cu suficiente trimiteri la un prezent care a păstrat încă prea mult din lumea lui Nenea Iancu, măştile şi costumele de bal, realizate cu mare economie de mijloace, au savoare prin contrastul între pretenţios şi ridicol.

Spectacolul Teatrului „Ariel”, susţinut la Bucureşti după ce actorii au stat 18 ore pe drum din cauza viscolului, este în primul rând un spectacol de echipă. Personajul colectiv, ca să-l numim aşa, are un rol aproape egal cu al actorilor principali şi îl susţine cu brio. Este poate pariul major al lui Aurel Palade. Şi regizorul îl câştigă, reuşind să nu citeze montări anterioare, păstrând aproape nealterat textul şi intact spiritul marelui dramaturg omagiat în 2012, la împlinirea unui veac de la naşterea sa şi la 160 de ani de la dispariţie. Lumea, un continuu carnaval…

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Victoria Anghelescu 1046 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.