Un Pygmalion perpetuu, o izbucnire de vitalitate, un chip de Hollywood.
Pe 26 februarie, marele actor Alexandru Repan împlineşte vârsta de 75 de ani. Dacă îi priveşti statura sveltă, eleganţa, supleţea gesturilor şi zâmbetul cuceritor, informaţia pare neverosimilă. Totuşi, stă mărturie multitudinea de roluri memorabile, pe care le-a jucat în cele peste 70 de spectacole şi peste 30 de filme, realizate de-a lungul celor 55 de ani de carieră.
La Mulţi Ani, Alexandru Repan!
A intrat în anul 1961 la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale, specializarea actorie, clasa profesorilor Mony Ghelerter şi Zoe Anghel. Remarcat de Horia Lovinescu, care era directorul Teatrului Nottara, Alexandru Repan este primit în trupa acestei instituţii, începând cu anul 1968.
Cu Andreea Măcelaru în Rapsodie-n roz
Alexandru Repan şi Mircea Diaconu
A colaborat cu regizori de marcă, precum: Dan Micu, Dominic Dembinski, Dan Nasta, Lucian Giurchescu, Dinu Cernescu, Alexandru Dabija, Felix Alexa, Sorana Coroamă-Stanca, George Rafael, Alexa Visarion, Vlad Mugur, Sanda Manu, Ion Cojar, Claudiu Goga. Dintre spectacolele în care a jucat pe scena Teatrului Nottara amintim (selectiv): Anonimul de Ion Omescu, regia: Dan Nasta (1969); O lună la ţară de Ivan Sergheevici Turgheniev, regia: George Rafael (1970); Crimă şi pedeapsă, adaptare după romanul lui Fiodor Dostoievski, regia: Sanda Manu (1970); Şi eu am fost în Arcadia de Horia Lovinescu, regia: Dan Nasta (1971); Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri, regia: Dan Nasta (1971); Hamlet de William Shakespeare, regia: Dinu Cernescu (1974); Frumoasa istorie a vieţii şi a morţii regelui Henric al IV-lea de William Shakespeare, regia: Lucian Giurchescu (1976); Patima fără sfârşit de Horia Lovinescu, regia: George Rafael (1977); Pagini din Craii de Curtea Veche de Mateiu Caragiale, regia: Alexandru Repan (1978); Mizantropul de J.B.P. Molière, regia: Dan Nasta (1979); Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă de Horia Lovinescu, regia: Dan Micu (1979); Noaptea umbrelor de Horia Lovinescu, regia: Dan Nasta (1980); Karamazovii, adaptare după Fraţii Karamazov de Fiodor Dostoievski, regia: Dan Micu (1981); Negru şi roşu de Horia Lovinescu, regia: Dan Micu (1983); Cum vă place de William Shakespeare, regia: Dan Micu (1985); Livada de vişini de A.P. Cehov, regia: Dominic Dembinski (1988), în care i-au dat replica George Constantin şi Ştefan Radoff; Al patrulea anotimp de Horia Lovinescu, regia: Dan Micu (1989); Regele moare de Eugène Ionesco, regia: Dominic Dembinski (1991); Jacques şi stăpânul său de Milan Kundera, regia: Petre Bokor (1992); Underground, adaptare după Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia: Alexandru Repan (1993); Cui i-e frică de Virginia Woolf? de Edward Albee, regia: Radu Gabrea (1999); Hora iubirilor de Arthur Schnitzler, regia: Felix Alexa (2002); Romeo şi Jeannette de Jean Anouilh, regia: Claudiu Goga (2002); Variaţiuni enigmatice de Eric-Emmanuel Schmitt, regia: Claudiu Goga (2003); Jocul dragostei şi al morţii de Romain Rolland, regia: Lucian Giurchescu (2003); Leonce şi Lena de Georg Büchner, regia: Felix Alexa (2004); Vizitatorul de Eric-Emmanuel Schmitt, regia: Claudiu Goga (2006); Antigona de Jean Anouilh, regia: Claudiu Goga (2008); Nu vorbiţi cu actorii de Tom Dudzick, regia: Diana Lupescu (2011); Roman teatral de Mihail Bulgakov, regia: Vlad Massaci (2012); Rapsodie-n roz, adaptare după romanul omonim al lui Eric-Emmanuel Schmitt, regia: Alexandru Repan (2014).
Actorul şi regizorul
A fost solicitat să joace şi pe alte scene, în spectacole din repertoriul acelor teatre: Sfârşitul Troiei de Walter Jens, regia: Vlad Mugur, la Teatrul Mic (1994); a participat în distribuţia monumentalului spectacol semnat de Silviu Purcărete şi realizat la Teatrul Naţional din Craiova, Danaidele, dramatizare de Silviu Purcărete (1995); Bine, mamă, da` ăştia povestesc în actu` doi ce se-ntâmplă în actu` întâi de MateiVişniec, regia: Nona Ciobanu, la Teatrul Mic (1998); Valsul câinilor de Leonid Andreev, regia: Nona Ciobanu, la Teatrul Mic (1999); Eleni de Kostas Asimakopoulos, regia: Ion Cojar, la Teatrul Naţional din Bucureşti (1999)… ”Alexandru Repan este un actor deplin, cu putere de control asupra stării sufleteşti complicate. De câte ori e în scenă, el îi stăpâneşte pe toţi cu privirea şi energia sa, adunându-i şi risipindu-i într-un firesc sub care se ghiceşte încărcătura de gândire. Are un joc sub zodia lucidităţii. Compoziţii robuste, cu pondere şi credibilitate. Astfel, actorul trăieşte neliniştea creatoare, nemulţumirea fundamentală, faţă de tot ceea ce ştie că-i este deja la îndemână, având forţa, tenacitatea, inteligenţa de a nu se transforma într-o imagine în sine, ci într-o imagine despre om. Pentru Alexandru Repan teatrul este locul din lume unde nu ai voie să disimulezi…”, scrie Dan-Marius Zarafescu.
În Dimitrie Cantemir
”Norocul” său în film a fost întâlnirea cu Titus Popovici, singurul mare scenarist pe care l-a avut până acum filmul românesc, un om de o fineţe, de o spiritualitate şi de o cultură extraordinare. El i-a oferit rolul împăratului Austriei din filmul Horia (jucat de Ovidiu Iuliu Moldovan) şi cu complicitatea lui Titus şi a regizorului filmului, Mircea Mureşan, realizează personajul (un împărat francmason) din detalii subtile, pe înţelesul avizaţilor.
În pelicula Masca de argint
În Cabinierul
În tot acest timp a trăit pe scenă la intensitate maximă, a luptat pentru adevăr, ca un veritabil cavaler al Thaliei, a oferit publicului multă bucurie. Pentru creaţiile sale a fost distins cu numeroase premii şi a fost decorat, în anul 2002, cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în Grad de Cavaler, pentru devotamentul şi harul artistic puse în slujba teatrului românesc.
Cu Mircea Andreescu în Vizitatorul
În Variaţiuni enigmatice
Considerăm că o viaţă artistică atât de bogată trebuie celebrată într-un mod aparte. De aceea, îl vom sărbători la spectacolul Rapsodie-n roz după „Oscar şi Tanti Roz” de Eric-Emmanuel Schmitt, în care maestrul Repan apare în dublă ipostază: de actor şi de regizor. Montarea este programată joi 26 februarie, de la ora 19.30, la Sala George Constantin.
Cu Lucia Mureşan în Livada de vişini
”Spectacolul propune o perspectivă inedită asupra existenţei şi trecerii timpului. Se poate oare trăi pe repede înainte? Prin puterea minţii se poate orice! Mai ales când ai de recuperat o viaţă. Fiindcă nu mai ai de trăit decât 12 zile şi nu ai la activ decât 10 ani. Dar o ai lângă tine pe Tanti Roz. Fără de care viaţa, atâta câtă este, ar fi gri.
Cu Ioana Anton
Oscar are zece ani, dar îmi este greu să cred că există un copil care să stea o oră şi jumătate pe scenă şi să joace un rol atât de solicitant. În ceea ce o priveşte pe Tanti Roz, ea pretinde că vârsta sa este o cifră cu treisprezece zerouri, deci are miliarde de ani; e de vârsta cosmosului nostru, născut odată cu Big Bang-ul. Totuşi, ca ea să poată avea miliarde de ani, există o singură şansă: să fie înger. Îngerii nu au vârstă.
În Regele moare
Astfel, mi-a venit ideea să inversez distribuţia. Eu nu am vrut să joc un copil, ci povestea lui, împreună cu un înger. De fapt, alături de o familie de îngeri, cu un pian şi cu un violoncel; trei fiinţe spirituale, care acompaniază douăsprezece zile din eternitatea postumă a acestui băiat”, mărturisea Alexandru Repan.
Vă aşteptăm, aşadar, joi 26 februarie, de la ora 19.30, să îl aplaudăm împreună pe Alexandru Repan, să îi urăm La mulţi ani! Şi să-i arătăm aprecierea noastră în această zi specială.
Rapsodie-n roz, un spectacol pe care să nu-l pierdeţi de ziua Maestrului
La împlinirea celor 75 de ani de viaţă, pentru tot ce a realizat de-a lungul timpului, în teatru şi film, colegii din Teatrul Nottara, admiratorii săi îi urează multă sănătate, linişte în suflet şi realizarea cât mai multor proiecte teatrale de calitate!
La Mulţi Ani!, îi dorim actorului Alexandru Repan să-şi păstreze cu sfinţenie superba tinereţe creatoare…
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.