La Mulţi Ani, minunată şi incredibilă Medi Dinu!

Medi Dinu a împlinit 105 ani. Un fenomen biologic şi o vocaţie artistică manifestată şi ea pe aproape opt decenii.

O artistă care a studiat cu Ipolit Strâmbu şi Alexandru Steriadi şi care este, în acelaşi timp, contemporana noastră!

Opera ei, chiar cea realizată relativ recent, stă mărturie unei sensibilităţi nealterate şi unei viziuni artistice de mare sensibilitate, dincolo de curente sau de mode.

Autoportret

Medi Dinu aparţine unei excepţionale generaţii de femei-pictor din arta românească interbelică, a căror creaţie surprinde prin acuitatea receptării lumii înconjurătoare şi prin prospeţimea notaţiei. Elevă la Şcoala de Artă din Bucureşti, unde a fost colegă de an cu Lena Constante, Zoe Ricci şi Lili Pancu, tânăra aspirantă la gloria artei a deprins desenul solid al lui Ipolit Strâmbu şi fluiditatea şi verva cromatică ale lui Alexandru Steriadi.

Pasionată de arhitectură, profesie pentru care nu s-a putut pregăti din cauza insuficientei dotări pentru matematici, avidă de cunoaştere, Medi Dinu, născută Wechsler, va asista la cursurile lui Dan Barbilian, peste al cărui nume de matematician nu-l suprapunea atunci pe cel de Ion Barbu, şi la conferinţele lui Nae Ionescu, care a fascinat-o ca pe mulţi alţii în epocă, până la celebra prefaţă la cartea lui Mihail Sebastian, “După două mii de ani”.

Peisaj din Sulina, 1982

Revelaţia formării ei ca artist a fost însă Balcicul. Locul ce a marcat, de altfel, creaţia mai tuturor pictorilor din perioada interbelică graţie poziţiei geografice spectaculoase şi luminii speciale izbucnind din mare şi din albul de cretă al malurilor. În prima expoziţie personală din 1937, la Sala Mozart, expunea lucrări realizate acolo, în locul pe care-l cunoscuse cu trei ani înainte şi care avea să-i marcheze nu numai creaţia, dar şi viaţa personală. Balcicul în care se consumase povestea de dragoste cu arhitectul, pictorul şi remarcabilul fotograf Tedy Brauner, fratele mai mic al lui Victor Brauner, care avea s-o introducă în cercul avangardei şi prin intermediul căruia avea să-i cunoască pe Gellu Naum, pe Geo Bogza, pe Saşa Pană şi pe Gheorghe Dinu, cunoscut mai curând acum sub numele de poet, Ştefan Roll, care avea să-i devină şi soţ.

Balcicul cu Cafeneaua lui Mamut, în care s-a şi prezentat într-un autoportret, în care a studiat fizionomiile pescarilor, realizând schiţe şi portrete.

Case la Balcic

Lumina specială a Balcicului a dictat solaritatea operelor, ariditatea peisajului a contribuit la construcţia aproape geometrică a unora dintre compoziţiile cu case (Acoperişuri la Balcic), vastitatea mării a prilejuit vârtejul de sentimente sublimat în rare fragmente aproape abstracte. Dar aceste eludări ale formei sunt excepţii în pictura lui Medi Dinu. Deşi cunoaşte îndeaproape lumea avangardei, artista nu aderă la ea din punct de vedere artistic, chiar dacă dezvăluie uneori aplecări către deformări expresive. Un Autoportret stă mărturie a capacităţii ei de a capta esenţa modelului, de a-l caracteriza prin “topirea” figurii în fondul modulat al lucrării, prin accentuarea cromatică a elementului definitoriu. Un portret de femeie, intitulat Prietena prietenului lui Edie Lindberg, trimite oarecum spre zona avangardei, cu figura încremenită a personajului, pe care machiajul pune accente expresioniste. Dar modernitatea ei în epocă se traduce prin capacitatea de a sintetiza imaginea, prin economia de mijloace, prin ştiinţa de a folosi calitatea şi culoarea suportului în lucrări a căror spontaneitate aparentă ascunde o ştiinţă compoziţională autentică.

Casă la Sulina

Peisajele sale sunt notaţii ale clipei. Uneori, ele se înrudesc cu pânzele altor artişti ai epocii, ca în Mahoane la Balcic, de exemplu. Alteori, reminiscenţe intelectuale se lasă ghicite, ca în Acrotiri – Santorini, în care linia fină a creionului circumscrie formele profilate pe albastrul prin care transpare culoarea cartonului, într-o sugestie (voită sau nu) de tencuială veche. De cele mai multe ori însă, Medi Dinu se lasă impregnată de spiritul locului. Balcicul ei este când solar, ca în unele imagini din port, când de un calm ancestral, ca în Casă cu arcade la Balcic, când solid aşezat în spaţiu, ca într-un peisaj în care acoperişurile roşii ale caselor marchează forme clare, detaşate în lumina crudă a locului.

Medi Wechsler Dinu este, în primul rând, acuarelistă. În această tehnică, favorizând prospeţimea impresiei, lumina, atmosfera rămân prizonierele momentului. Culoarea fluidă ignoră uneori formele, se răspândeşte aparent necontrolată pe suport, interferează cu zonele cromatice alăturate în adevărate bijuterii de sensibilitate şi visare. Unele peisaje, etalate în ultima retrospectivă din 2013, ce ar putea fi de oriunde, unul din anii ’30, altul din deceniul al optulea, dovedesc în ce măsură Medi Dinu şi-a păstrat nealterată, de-a lungul anilor, capacitatea de a rezona cu lumea înconjurătoare, de a filtra lumina şi culoarea, de a topi spectacolul unei dimineţi în propria simţire.

Ceea ce reţine cu deosebire atenţia în creaţia artistei este o modernitate dincolo de modernisme. Există lucrări ale acestei graficiene aplicate şi pictoriţe sensibile ce surprind şi acum prin sinteza lor compoziţională.

Portret de tătăroaică

Viaţa şi opera lui Medi Dinu au curs cu bucurii şi cu dificultăţi de multe ori. Dificultăţi cauzate de originea sa evreiască, ce au împiedicat-o să expună o vreme, ani în care a predat desenul la şcoala pentru copiii evrei, avându-le eleve pe viitoarele pictoriţe Maria Constantin şi Yvonne Hasan, pe poeta Nina Cassian, pe ziarista Sanda Faur. Au fost apoi momente de cumpănă sufletească în care penelul s-a oprit, cum s-a întâmplat după moartea lui Gheorghe Dinu. De fiecare dată însă, artista a revenit cu capacitatea de surprindere a oamenilor şi mai ales a locurilor neştirbită.

E drept, marele public a uitat-o lungi perioade. Apariţia în sălile de expoziţie, începând din 2003 şi mai ales din2008, areadus în atenţie o operă demnă să figureze în colecţiile muzeale, aşa cum se şi întâmplă, de altfel, mai ales la Constanţa şi la Tulcea, care au beneficiat de donaţiile artistei.

Privindu-i lucrările ai impresia că, în pofida vremii şi a vremurilor, pentru Medi Wechsler Dinu, soarele a răsărit în fiecare dimineaţă a vieţii ei, a acestei existenţe ce a văzut scurgându-se mai mult de un veac.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.