Scandalul monstru de la Roland Garros generat de proasta organizare a turneului, de obligarea sportivilor să joace pe „ploaie uşoară” etc. a scos la iveală de ce „campionatul mondial” pe zgură nu beneficiază măcar de o arenă acoperită, deşi în anul 2000, competiţia a fost de asemenea serios perturbată de ploaie. De fapt, noi românii am aflat de la Ion Ţiriac despre ce este vorba: 10 persoane care locuiesc într-un imobil situat la peste 500 de metri de parcul sportiv nu au fost şi nu sunt de acord cu acoperirea vreuneia din cele două mari arene. Motivul? Se viciază din punct de vedere ecologic zona respectivă. Şi pentru că cele 10 persoane nu au fost de acord, nu s-a făcut nimic la Roland Garros, chiar dacă din cauza capriciilor naturii se pierd sume uriaşe de bani. Ion Ţiriac a estimat pierderile de acum la 100 de milioane de euro. Dar acestea sunt regulile în democraţie. Sunt legi care apără natura, sunt legi care apără cetăţeanul.
Să venim la Bucureşti, unde o bijuterie de acum ceva ani, terenul central de tenis din „parcul cu platani”, nu poate fi utilizat nici la un campionat de copii şi este lăsat să se degradeze. De ce nu poate fi utilizat? Pentru că, după „Colectiv”, ISU suflă şi în iaurt şi a început să respecte legislaţia. Şi legislaţia spune că terenul central de tenis nu poate, în situaţia actuală, să obţină autorizaţie de funcţionare. Ştiu, multă lume se va întreba, de ce proprietarul nu mişcă un deget pentru a reabilita arena. Nu mişcă nici un deget pentru că legea nu-i permite. Proprietar este BNR. Iar legea (una ceva mai de dată recentă) spune foarte clar: o instituţie de tipul BNR nu are dreptul să investească decât în imobile care servesc la desfăşurarea activităţii curente. Ceea ce spun eu acum nu este însă o noutate. S-a făcut mare tam-tam în presă cu situaţia complexului sportiv aflat în proprietatea BNR. Şi atunci ce-i de făcut? Stăm cu mâinile în sân şi ne uităm cum se degradează nu doar arena centrală, ci şi celelalte terenuri, stadionul de fotbal, sala de sport şi restul anexelor? Observ că până acum aşa stau lucrurile. Soluţii sunt. Două.
Prima soluţie. Transferarea complexului sportiv fie la MTS (varianta cea mai bună), fie la Primăria Capitalei. Aşa ar fi normal. BNR este o instituţie de stat cu atribuţii strict financiar monetare. BNR nu are dreptul – prin lege – să îşi înfiinţeze un club sau o asociaţie sportivă, nu are dreptul să susţină vreo entitate sportivă. Şi atunci, se impune o întrebare de bun-simţ: de ce este nevoie ca arenele din „Doctor Staicovici” să se afle în proprietatea BNR? Doar pentru ca unii amploaiaţi să aibă acces la terenuri pentru a-şi menţine silueta? BNR ar fi cumpărat în 1948 (după desfiinţarea TCB) terenul pe care se află actuala bază sportivă. În anii ’50, când orice entitate de stat trebuia să aibă propria asociaţie sportivă, BNR a „patronat” clubul Progresul Bucureşti, care iniţial purta chiar numele de BNR Bucureşti. Atunci se justifica proprietatea asupra bazei sportive. Dar acum nu mai suntem în anii ’50.
A doua soluţie ar fi o modificare a legii care interzice BNR să-şi reabiliteze proprietatea. O modificare care să conţină o derogare punctuală. Niciun partid parlamentar, nici măcar unul dintre sutele de senatori şi deputaţi, nimeni din ministerul de resort, nimeni de la BNR nu s-a gândit la aşa ceva. În nici o lună de zile totul s-ar rezolva printr-o modificare legislativă în regim de urgenţă. Din păcate însă nimeni nu gândeşte. Toţi cei enumeraţi mai sus au în vedere doar propriile interese.
Situaţia trebuie, cum, necum, rezolvată. O bază sportivă (fostă) bijuterie mai poate fi salvată. Până nu este foarte târziu. Dacă nu va fi salvată, atunci totul va fi în primul rând din cauza prostiei. A tuturor celor care ar fi trebuit să se implice.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.