La plecarea Reginei Ana

În acest ceas de întristată reflecţie, să-mi fie îngăduit să evoc amintirea Reginei de care suntem siliţi acum să ne despărţim. Am avut privilegiul de a fi prezentat personal Reginei Ana la Versoix, într-o zi crucială pentru destinele Europei şi ale lumii: la 19 august 1991, ziua încercării de lovitură de stat de la Moscova.Regina, împreună cu ASR Margareta, ascultau cu înfrigurare ştirile difuzate de BBC. Era absolut evident că mă aflam în prezenţa unei Înalte Doamne profund preocupate de marile probleme ale contemporaneităţii şi care înfrunta cu un curaj ieşit din comun evenimente de care depindeau nu doar soarta continentului european, ci şi propriul destin. Din chiar acea clipă am înţeles că ideea de curaj era o noţiune esenţială pentru descifrarea personalităţii neobişnuite pe care aveam atunci privilegiul de a o cunoaşte: principesa Ana de Bourbon-Parma, Regina Ana a României – o întrupare a curajului calm, discret, demn dar cu atât mai impresionant. Tânăra care, cândva, condusese ambulanţe sub tirul necruţător al obuzelor şi care îşi asumase fără ezitare destinul tragic al exilului în numele unei patrii pe care nu o cunoştea dar căreia i se dedicase fără preget, era acum, la vârsta înţelepciunii, confruntată din nou cu un risc existenţial fără termen de comparaţie.

Nu ştiu dacă Regina şi-a imaginat atunci ce soartă ar fi avut nu doar Familia Regală a României, ci şi întregul popor român, dacă lovitura de stat de la Moscova ar fi avut succes. Din fericire însă, puciul a eşuat, deschizând drumul reconfigurării radicale a estului Europei. În acest proces, prilejurile fericite pentru mine de a le reîntâlni pe Majestăţile Lor au devenit tot mai frecvente şi mai substanţiale. Ne-am revăzut la Paris, cu prilejul Congresului Exilului Românesc, când am avut ocazia unei întâlniri private la reşedinţa Majestăţilor Lor şi apoi o întâlnire de grup împreună cu Doina Cornea, Alexandru Paleologu, Petre Mihai Băcanu şi Octavian Paler. În noiembrie 1995, când Regina Ana l-a reprezentat la funeraliile lui Corneliu Coposu pe Majestatea Sa Regele Mihai, care nu primise aprobarea de a veni în ţară, ne-am regăsit în cortegiul funerar, alături de surorile Coposu şi camarazii de suferinţă ai seniorului din închisorile comuniste. Și, în fine, la Palatul Cotroceni, imediat după ce am devenit preşedintele României în 1996, când am avut bucuria de a înmâna Majestăţilor Lor paşapoartele diplomatice româneşti cu care au întreprins atunci primul turneu oficial în sprijinul aspiraţiilor de integrare euro-atlantică a României.

În anii care au urmat, am avut marea onoare de a-i primi la reşedinţa Preşedintelui României pe Majestăţile Lor. Nu mai puţin, diferite evenimente publice mi-au oferit privilegiul unor noi întâlniri şi schimburi de idei, totdeauna admirabile prin modul în care Regina a ştiut de fiecare dată să sesizeze esenţialul unei întâmplări sau situaţii, cu un simţ direct şi subtil totodată al nuanţelor şi cu un umor pe cât de discret, pe atât de irezistibil.

O personalitate atât de vie nu dispare din conştiinţa publică. O aură de demnitate, de curaj, de bunătate şi înţelepciune stăruie o vreme îndelungată în urma ei, ca o efigie nepieritoare, care ne oferă şansa să fim măcar cu o fărâmă mai buni, mai înţelegători, poate chiar mai inteligenţi şi mai îndrăzneţi. Să nu irosim această şansă, şi să-i mulţumim Reginei care ne-o dăruieşte cu aceeaşi generozitate cu care ne-a ocrotit cât timp ne-a fost dat să ne fie aproape.

Dumnezeu să o odihnească pe Regină!

Emil Constantinescu

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.