Cea de a 33-a ediţie a Festivalului de Film de la Torino s-a încheiat aseară cu Gala de decernare a Premiilor, condusă de Emanuela Martini şi de madrina festivalului Chiara Francini, şi urmată de proiecţia filmului Hello, My Name Is Doris de Michael Showalter.

Keeper, marele câştigător al Festivalului de Film de la Torino al regizorului Guillaume Senze (Belgia/ Elveţia/ Franţa, 2015), a fost recompensat cu Premiul pentru Cel mai bun film, în valoare de 15.000 de euro. Povestea tinerilor de 15 ani, Maxim şi Mélanie, aflaţi în faţa unei decizii mult prea dificile pentru vârsta lor, aceea de a deveni sau nu părinţi, a impresionat juriul prezidat de Valerio Mastandrea.

Keeper, o peliculă despre decizii dificile

Keeper este primul lungmetraj al regizorului, un fost antrenor de fotbal, a cărui poveste este captivantă şi universală totodată. Este remarcabilă şi prestaţia celor doi actori principali, elveţianul Kacey Mottet Klein şi Galatea Bellugi.

Festivitatea de premiere a fost urmată de proiecţia filmului care a închis cea de a 33-a ediţie a Festivalului de Film de la Torino: Hello, My Name is Doris, al regizorului Michael Showalter.

Molle Antonelliana, cotat drept cel mai frumos cinematograf din lume, sediul Festivalului de la Torino

După moartea mamei sale, Doris, în vârstă de 60 de ani, participă la un seminar motivaţional privind urmărirea cu convingere a laturii romantice a vieţii. După ce întâlneşte un tânăr vecin, ea face efortul de a intra în graţiile lui: merge la concerte de muzică electronică, frecventează baruri la modă, intră în viaţa tumultuoasă din Brooklyn. Graţie fascinantului ei stil retro, devine populară printre tinerii din cartier.
”Laura Terroso a studiat la New York University; nu era eleva mea. Dar i-am văzut scurtmetrajul într-un festival şi l-am considerat foarte reuşit. Am devenit prieteni şi ne-am gândit să realizăm ceva împreună. Am discutat o mulţime de idei diferite, apoi ne-a întors şi ne-am spus: de ce să nu pornim de la scurtmetrajul despre Doris şi să facem un lungmetraj? Îmi plăcea personajul principal, Doris: era personajul perfect pentru o comedie”, mărturiseşte regizorul.

Festivitatea de Premiere a Festivalului de Film de la Torino

Michael Showalter, după studii la New York University, a fost printre fondatorii grupului comic newyorkez The State and Stella. Coscenarist al comediei Wet Hot American Summer (2001) de David Wain şi al They Came Together (2014), s-a afirmat ca regizor cu lungmetrajul The Baxter (2005). Pe lângă acestea a jucat în unele episoade ale serialului Lege şi Ordine. În 2015 a realizat, în colaboare cu Wain, sitcomul Wet Hot American Summer: First Day of Camp, inspirat din filmul lor din 2001.
Protagonista peliculei este veterana Sally Field, cunoscută din filmul Lincoln, avându-i alături peMax Greenfield (American Horror Story) Beth Behrs, Wendi McLendon-Covey…

Premii, Menţiuni Speciale

Kate Winslet în pelicula The Dressmaker

Pelicula La Patota de Santiago Mitre (Argentina/ Brazilia/Franţa, 2015) o are ca protagonistă pe Paulina, un tânăr avocat din Buenos Aires, care se hotărăşte să se întoarcă în locurile în care s-a născut, între Argentina, Paraguay şi Brazilia, pentru a lucra ca profesor într-o zonă defavorizată din punct de vedere social. Confruntată cu un mediu ostil, este convinsă că pedagogia este singura care înseamnă un real angajament politic, sacrificând pentru aceasta o iubire şi încrederea tatălui ei, un puternic avocat din zonă. La puţin timp după sosire, este agresată violent de o bandă de tineri printre care se află şi elevi de-ai ei. În pofida puternicului traumatism şi al lipsei de înţelegere a anturajului ei, Paulina rămâne fidelă idealului ei social.

La Patota a primit Premiul Special al Juriului Fundaţiei Sandretto Re Rebaudengo, dotat cu 7.000 de euro. De asemenea, Dolores Fonzi şi-a adjudecat Premiul pentru cea mai bună actriţă.

Sally Field în Hello, My Name Is Doris

Premiul pentru cel mai bun actor i-a revenit lui Karim Leklou pentru rolul din producţia Coup de Chaud, de Raphaël Jacoulot (Franţa, 2015), pelicula fiind răsplătită şi cu Premiul Publicului.

Acţiunea acestui film poliţist este plasată într-un sat aparent liniştit, într-o vară fierbinte. Viaţa zilnică a locuitorilor este perturbată de Josef Bousou, care creează mereu probleme. Desemnat de săteni drept sursa principală a tuturor relelor, acesta este găsit într-o zi, fără viaţă, în curtea familiei sale…

Premiul pentru cel mai bun scenariu a fost acordat ex-aequo producţiei chineze A simple goodbye de Degena Yun, care povesteşte duritatea vieţii a două generaţii, şi peliculei mexicane Sopladora de Hojas de Alejandro Iglesias Mendizabal, despre trei prieteni şi o misiune imposibilă: găsirea unei grămezi de chei pierdute sub grămezi de frunze uscate.

Sally Field şi Max Greenfield în Hello, My Name is Doris

Juriul Competiţiei Internaţionale pentru Documentar, format din Maja Bogojevic, Leonardo Di Costanzo, Marie Losier, a declarat Fi Rassi Rond-Point, de Hassen Ferhani (Algeria/ Franţa, 2015) drept Cel mai bun film, pentru “precizia, rigoarea, pertinenţa alegerilor care permit transformarea unui loc de muncă dură şi de moarte într-o serie de tablouri vivante pline de delicateţe, ironie şi căldură umană”.

Premiul special al acestei categorii a mers la Gipsofila de Margarida Leitão (Portugalia, 2015), “Un portret emoţionant şi afectuos al bunicii autoarei şi al relaţiei ei cu nepoata, care ilustrează, cu un umor, contrastele, aventurile, legăturile şi neînţelegerile dintre femei din trei generaţii şi surprinde cu o candidă sinceritate, prin abordarea documentară minimalistă ciné verité a regizoarei, momente de intensă fericire şi de tristeţe din viaţa bunicii”.

Dolores Fonzi în pelicula La Patota

Juriul secţiunii dedicate Documentarului italian, format din Jonas Carpignano, Minnie Ferrara, Giovanni Giommi, a acordat Premiul pentru Cel mai bun film peliculei Il Solengo de Alessio Rigo de Righi şi Matteo Zoppis (Italia, 2015). Recompensa a fost atribuită pentru “Urmărirea vocilor ţării, care constituie structura narativă a acestui film perfect…. Voci care, ca un cor antic, ne introduc în povestea unui personaj solitar şi misterios”, dar şi pentru “aportul fundamental al fotografiei şi al sunetului la reuşita creaţiei”. Finalul imprevizibil contribuie la echilibrul naraţiunii.

Premiul Special a fost decernat producţiei La Gente Resta de Maria Tilli (Italia, 2015), pentru “capacitatea de a spune istoria familiei Resta, cu minunata spontaneitate a copiilor, cu viaţa femeilor, munca bărbaţilor într-un oraş care trăieşte intens. Un film convingător care transportă spectatorul în locurile cele mai ascunse din Taranto şi care transmite cu sobrietate temerile şi speranţele”.

Karim Leklou în Coup de Chaud

La categoria Scutmetraje italiene, Premiul Chicca Richelmy pentru Cel mai bun film a recompensat Le Dossier de Mari S de Olivia Molnàr (Belgio, 2015), care “a transformat multitudinea de suporturi şi de tehnici în punct de forţă şi nu de dispersare”. Juriul a apreciat şi folosirea expresivă a muzicii şi încrederea în puterea cinema-ului de a transmite emoţii şi de a spune poveşti.

Premiul Special al acestei categorii a fost primit de La dolce casa de Elisabetta Falanga (Italia, 2015), pentru “capacitatea de a asculta şi de a dialoga cu realitatea” şi pentru că a înţeles că “asumarea riscului” este premiza necesară a unei priviri de tip documentar.

O secţiune a fost dedicată Scurmetrajelor realizate de regizori născuţi sau rezidenţi în Piemonte.

Cel mai bun scurtmetraj al acestei secţiuni, Tram Sories, de Leone Balduzzi (Italia, 2015) a primit Premiul Achille Valdata, acordat în colaborare cu La Stampa – Torino Sette.

Agyness Deyn şi Peter Mullan în Sunset Song

Pelicula Les Loups de Sophie Deraspe (Canada/Franţa, 2015) a obţinut Premiul FIPRESCI. Juriul şi-a motivat decizia astfel: “Les loups este o călătorie în teritorii care ne sunt încă necunoscute. Sophie Deraspe descrie relaţiile umane şi ambientale cu o mare forţă dramatică, transformă recea metaforă ecologistă într-o caldă dramă de familie, semnând în felul acesta o producţie esenţială şi emoţionantă în acelaşi timp”.

Premiul Cipputi pentru carieră a fost decernat regizoarei Francesca Comencini, pentru activitatea ei socială intensă căreia i-a dedicat o mare parte a carierei: Documentarul Nuove Terre mărturiseşte această implicare prin tema lui, agricultura socială, povestită prin intermediul istoriei a trei persoane care redescoperă munca pământului. Încă din 2007, regizoarea abordase tema, descriind fuga de la sat către fabrici. În docmentarul In Fabbrica sunt descrise schimbările lumii muncii şi potenţialul pe care femeile şi-l pot afirma în industrie.

Francesca Comencini

Cu ocazia decernării premiului, au fost proiectate trei din cele cinci scurtmetraje care fac parte din acest documentar, produse şi realizate de Madcast, în cadrul Expo 2015.

Premiul Cipputi 2015 pentru cel mai bun film despre muncă a revenit peliculei Il Succesore de Mattia Epifani (Italia, 2015).

Festivalul de Film de la Torino a acordat şi o serie de Premii colaterale.

Premiul Scuola Holden pentru Storytelling & Performing Arts, decis de un juriu de studenţi şi studente din anul al II-lea al Colegiului de Cinema, a oferit Premiul pentru Cel mai bun scenariu peliculei Sopladorade Hojas de Alejandro Iglesias Mendizábal (Mexic, 2015), văzut ca “un film ireverenţios, sincer, delicat ironic, de o profundă simplitate”.

A Simple Goodbye

Premiul Avanti (Agenţia de Valorizare a Noilor Autori Italieni)a propus spre difuzare în circuitul Lab 80 Film, peliculele Dustur de Marco Santarelli, pentru capacitatea de a povesti fundamentul umanist al Constituţiilor moderne şi contradicţiile procesului democratic, într-o formă cinematografică solidă şi coerentă, care reuşeşte să depăşească graniţele fizice şi culturale, cum ar fi închisoarea, suprastructurile lingvistice şi cele religioase.

O Menţiune Specială a fost acordată peliculei Vincenzo Da Crosia de Fabio Mollo, care aduce la lumină o istorie din trecutul recent al Italiei.

Centrul de Studii Sereno Regis din Torino acordă Premiul GLI OCCHIALI DI GANDHI. Anul acesta el a recompensat producţia Dustur.

Menţiuni Speciale au răsplătit La Papota de Santiago Mitre, şi Idealisten de Christina Rosendahl (Danemarca, 2015). Acesta din urmă a fost distins pentru “exemplul de jurnalism de pace aplicat denunţării riscului nuclear”.

Gipsofila

Sopladora de Hojas

Regizorul britanic Terence Davies, distins cu Marele Premiu, a adus noua sa peliculă Sunset Song, după clasicul literaturii scoţiene, Cântecul apusului, de Lewis Grassic Gibon, de asemenea, povestea unei extraordinare schimbări. În rolul titular al lui Chris Guthrie, excelenta actriţă, Agyness Deyn şi, alături de ea, Peter Mullan.

Povestea lui Chris Guthrie, narează despre femeia capabilă de o mare schimbare: “Nu lăsaţi ca frica să vă paralizeze dreptul de a iubi”.

Festivalul Internaţional de Film de la Torino şi-a confirmat natura sa de întâlnire cu pasionaţii de cinema şi nu pentru vânătorii de autografe. De altfel, de această dată, a lipsit defilarea vedetelor pe covorul roşu. Un festival care s-a deschis cu dreptul de vot al femeilor şi s-a închis cu dreptul de a iubi.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.