Laura Codruţa Kovesi vrea ca Parchetul să devină Putere necontrolată în stat

A trecut aproape neobservată cea mai gravă propunere a şefei DNA privind modificarea Constituţiei: „se impune eliminarea menţiunii potrivit căreia procurorii îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea ministrului Justiţiei”! Dacă s-ar adopta o astfel de modificare, Parchetul ar deveni cea de-a patra Putere în stat, alături de cele deja consacrate: Legislativă, Executivă şi Judecătorească!

În cotidianul.ro, noi am scris cu mult timp înainte despre acest pericol, însă nu ne-am gîndit că Laura Codruţa Kovesi ar vrea chiar ca, prin Constituţie, puterea procurorilor să devină atît de mare, încît să nu mai fie controlată chiar de nimeni.

Imensa majoritate a analiştilor TV s-a lăsat păcălită de cererea şefei DNA, prin care vrea să mărească numărul de zile de reţinere a unui inculpat de la 24 de ore, cum este în prezent, la 72 de ore, fără să-şi dea seama că această solicitare era doar o capcană, din moment ce CSM propune ca reţinerea să crească la 48 de ore. Să analizăm însă cu atenţie propunerile Laurei Codruţa Kovesi şi să vedem dacă nu cumva, prin acestea, statul de drept, atît de invocat în ultima vreme, este pus cu adevărat în pericol.

Procuratura – independentă de toate celelalte puteri!

Nu am bănuit-o niciodată pe fosta baschetbalistă, fiica fostului procuror şef comunist de la Sibiu, că şi-ar fi tocit coatele prin biblioteci sau că, în cantonamentele sale, ar fi citit sub pătură despre filosofia şi principiile ce stau la baza ideii de Justiţie, aşa încît n-a fost greu să sesizăm enormitatea propunerii sale.

În toate ţările democratice din lume, puterile din stat sînt: Legislativă, adică Parlamentul, Executivă, adică Guvernul, şi Judecătorească, adică Instanţele. Ele nu sînt doar independente, ci se şi controlează reciproc! Nicăieri în lume (poate doar în dictaturile cele mai severe) Procuratura nu este o putere în sine, adică independentă şi necontrolată, căci, în actul de justiţie, procurorii sînt doar o parte din acesta, cealaltă fiind reprezentată de avocaţii apărării! Iată, faţă în faţă, actuala prevedere din Constituţie şi propunerea lui Kovesi:

Se vede cu ochiul liber că, în actuala Constituţie, „procurorii îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea ministrului justiţiei”, adică au statut de autoritate publică a statului. Laurei Codruţa Kovesi nu-i ajunge acest statut şi, contrar oricăror principii de drept, vrea nu numai să fie eliminată această prevedere, ci chiar ca „procurorii să aibă statut de independenţă în raport cu puterea executivă”, ceea ce înseamnă ca activitatea lor să nu mai fie controlată de nimeni! De aici, pînă la situaţia în care procurorii să poată da sentinţe, la fel ca judecătorii, nu mai este decît un pas! Multe voci din societatea civilă au contestat chiar statutul de magistraţi al procurorilor şi, iată, pentru că nu au fost ascultate de nimeni, acum ei cer chiar independenţa faţă de executiv şi scoaterea lor de sub autoritatea ministrului Justiţiei, lucru care nu se întîlnea nici măcar în perioada stalinisto-comunistă, cînd procurorii ARESTAU oamenii fără sentinţa unui judecător!

Dacă propunerea Laurei Codruţa Kovesi va fi acceptată de Parlament, atunci putem să închidem porţile statului de drept şi să ne ducem cu toţii la puşcărie ca îndatorire cetăţenească! Sigur că se pune întrebarea: de ce riscă Kovesi să se facă de rîs cu astfel de propuneri care îi contestă cunoştinţele sale de drept? Răspunsul este simplu: pentru că, încurajată în mod inexplicabil de ambasadele unor ţări în care nu se întîlnesc astfel de aberaţii, premiată şi distinsă cu tot felul de decoraţii, ea crede că, fiind şi pe valul unei susţineri populare, poate să profite şi să dea procurorilor mult mai multă putere decît aveau aceştia pe vremea cînd tatăl ei, procuror comunist, conducea Procuratura din Sibiu.

Kovesi vrea să legifereze abuzul procurorilor

Încurajată, din păcate, de noul preşedinte Klaus Iohannis, şi de dorinţa unei părţi masive din populaţie de a-i vedea în cătuşe pe parlamentari, Laura Codruţa Kovesi vrea ca reţinerea parlamentarilor să fie decisă de procurori fără nici o oprelişte. Practic, dacă propunerea ei va fi acceptată, un procuror poate să intre în Parlament şi să încătuşeze pe oricine după bunul său plac! Prin absurd, dacă procurorii vor dori, ei ar putea să dizolve Parlamentul dacă vor pune cătuşe tuturor parlamentarilor sau măcar unei jumătăţi dintre ei, astfel încît să nu mai poată trece nici o lege! Discutînd strict pe lege, observăm că actualele prevederi constituţionale conferă imunitate, ca în majoritatea ţărilor democratice, doar pentru voturile şi opiniile politice, cenzurînd doar reţinerea, percheziţia şi arestarea, nu şi TRIMITEREA ÎN JUDECATĂ a parlamentarilor! Să vedem însă, faţă în faţă, textul actual al Constituţiei şi propunerea lui Kovesi:

După cum se vede, Kovesi cere ca imunitatea parlamentarilor să fie strict limitată la declaraţiile politice şi votul acestora, însă exact aceasta este şi prevederea din actuala Constituţie la art. 72, al. 1! Pentru toate celelalte fapte, Constituţia spune cît se poate de clar la al. 2: „Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului”!

Printr-o metodă pe care am numi-o parşivă, Laura Codruţa Kovesi îşi ascunde adevărata intenţie, aceea de a oferi procurorilor posibilitatea să reţină oricînd pe oricine fără nici o cenzură de legalitate, prefăcîndu-se că ar milita pentru înlăturarea unei aşa-zise „limitări a atribuţiilor constituţionale ale judecătorilor”, deşi, după obţinerea încuviinţării reţinerii, percheziţiei sau arestării unui parlamentar, judecătorii pot să-şi exercite drepturile fără vreo restricţie!

În realitate, Kovesi ştie foarte bine că doar acţiunea procurorilor este limitată, nu şi a judecătorilor, căci numai procurorii trebuie să ceară încuviinţarea de la Parlament pentru reţinere şi percheziţie! Aşa cum am arătat mai sus, urmărirea penală şi trimiterea în judecată a parlamentarilor nu au nici o limitare, deci ancheta propriu-zisă nu este împiedicată de nimeni, ba, din contră, parlamentarii, ca orice alţi cetăţeni, pot fi judecaţi şi condamnaţi fără vreo oprelişte.

Kovesi se preface doar că nu înţelege sensul prevederilor constituţionale ale articolului 72, referitoare la „Imunitatea parlamentară”, căci nu o bănuim atît de naivă încît să creadă că un procuror va face un dosar penal direct cu o acuzaţie ce ar viza opinia politică sau votul cuiva! Sînt metode mai subtile prin care cuiva i se pot aduce acuzaţii de drept comun, prin care, de fapt, acesta să fie pedepsit pentru opiniile sale politice! De altfel, chiar acesta este sensul imunităţii parlamentare, adică să se constate dacă nu cumva un dosar penal s-a făcut din raţiuni politice!

Citind cu atenţie motivarea propunerii Laurei Codruţa Kovesi, observăm ceva foarte interesant. Poate fără să-şi dea seama, Kovesi precizează ce are în vedere un judecător cînd decide arestarea preventivă a unui inculpat:

– dacă într-o anumită cauză sunt suficiente probe

– dacă o faptă este prevazută de legea penală

– dacă lăsarea în libertate a unei persoane prezintă pericol public.

La prima liniuţă, Kovesi recunoaşte că atunci cînd procurorul solicită arestarea preventivă deja a început urmărirea penală fără vreo restricţie, din moment ce judecătorul va analiza dacă probele sînt suficiente! Mirarea vine de la faptul că doamna Kovesi nu-şi dă seama de enormitatea spuselor sale, căci, la arestarea preventivă nu se discută fondul cauzei, deci nici probele din dosar!

Mai mult chiar, Kovesi recunoaşte că principalul motiv al arestării preventive este „pericolul public” al unei persoane. Şi atunci, de ce nu-l invocă, făcînd doar tumbe politice care pot compromite întregul act de justiţie? Kovesi uită că, de pildă, Adrian Năstase, Dan Voiculescu, Sever Mureşan, Decebal Traian Remeş au fost judecaţi şi condamnaţi fără a fi arestaţi preventiv! Oare de ce vrea acum ca regula să nu mai fie anchetarea şi judecarea în stare de libertate, cum se întîmplă peste tot în lumea civilizată, ci totul să se facă în stare de arest? Nu cumva doreşte ca prin această măsură excepţională să atragă atenţia asupra rolului său în combaterea corupţiei, astfel încît să-şi atîrne la gît alte premii şi decoraţii în vederea viitoarei cariere politice?

Kovesi vrea să ia şi atribuţiile preşedintelui României

O altă propunere ciudată a Laurei Codruţa Kovesi aduce atingere şi unui drept pe care Constituţia îl acordă preşedintelui ţării: acela de a cere urmărirea penală a unui membru al Guvernului! Art. 109, al. 2 din Constituţia României prevede că „Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvîrşite în exerciţiul funcţiei lor”, consemnînd că toate reglementările vor fi conţinute prin Legea răspunderii ministeriale. Vă prezentăm mai jos textul Constituţiei României, precum şi prevederile din Legea răspunderii ministeriale referitoare la această chestiune:

După cum se vede, Legea răspunderii ministeriale permite anchetarea şi judecarea miniştrilor pentru orice faptă care nu are legătură cu activitatea guvernamentală, această răspundere făcîndu-se după dreptul comun!

Întrucît activitatea unui ministru poate atrage şi abuzuri din partea adversarilor politici, Constituţia prevede la art. 109, al. 1 că „Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate”, motiv pentru care introduce procedura încuviinţării de către preşedintele ţării a începerii urmăririi penale pentru acei miniştri care nu sînt şi parlamentari, ceea ce nu e altceva decît un filtru pentru a împiedica abuzurile şi răzbunările politice!

Exact aici loveşte propunerea Laurei Codruţa Kovesi, prin care cere modificarea Constituţiei, vrînd „să se elimine condiţia unei cereri formulate de autoritatea executivă sau de cea legislativă pentru tragerea la răspundere penală a unui ministru”, adică, dacă e nevoie, procurorul să se ducă în şedinţa de Guvern şi să-i pună cătuşe unui ministru numai pentru că aşa crede el! Iată şi propunerea lui Kovesi:

Dacă vom citi cu atenţie textul propunerii, vom observa că d-na Kovesi cere modificarea art. 109, al. 2 din Constituţie, astfel încît nici legislativul, nici executivul să nu se mai pronunţe asupra începerii urmăririi penale, numai că, în continuare, Kovesi spune că această atribuţie „trebuie să rămînă în domeniul exclusiv al autorităţii judecătoreşti”! Ce nu ne spune Kovesi este cine este această autoritate judecătorească: procurorul sau judecătorul? Întrucît Constituţia se referă EXCLUSIV la începerea urmăririi penale, este clar că doamna Kovesi introduce pe sub uşă statutul procurorului ca fiind „autoritate judecătorească”, ceea ce este, orice s-ar spune, este un atac la ideea de Justiţie, căci în Constituţie, în Cap. 6 („Autoritatea judecătorească”), Secţiunea I, la art. 126, al. 1 se spune fără dubii: „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”! Deci, nici pe departe, procurorul nu este recunoscut ca „autoritate judecătorească”!

Abia acum se poate înţelege noima primei modificări solicitate de Kovesi, în care, cum se vede mai sus, ea cere, pe de o parte, „statutul de independenţă al procurorilor în raport cu puterea executivă” şi, pe de altă parte, „eliminarea menţiunii potrivit căreia aceştia îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea ministrului justiţiei”! Mai simplu spus, Kovesi vrea ca procurorul să fie asemenea judecătorului, adică să nu mai fie doar o parte a actului de justiţie, la fel ca apărarea, ci o supraputere necontrolată de nimeni!

Kovesi vrea arestul preventiv de 72 de ore

Dar, dacă toate argumentele de mai sus par prea complicate, următoarea solicitare a Laurei Codruţa Kovesi devoalează complet adevăratele intenţii ce se ascund în spatele dorinţelor şefei DNA. Ca şi în cazul celorlalte propuneri, prezentăm mai jos atît prevederile actuale ale Constituţiei, cît şi sugestiile lui Kovesi:

Observăm că actuala Constituţie statuează în al. 1 al art. 23 că: „Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile”. Acesta este şi motivul pentru care legiuitorul a dispus ca reţinerea unui om care este doar suspectat că a comis o infracţiune să nu se întindă decît pe o perioadă de maxim 24 de ore, timp suficient pentru un procuror să solicite arestarea preventivă în faţa unui judecător, astfel încît aliniatul citat să producă pagube minime în ceea ce priveşte libertatea individuală. Constituţia prevede, de asemenea, la art. 23, al. 5, ca nici măcar arestarea preventivă, decisă de hotărîrea instanţelor, să nu mai fie excesivă, cum era în vremea cînd tatăl Laurei Codruţa Kovesi era şeful unui Parchet, aceasta putînd să se întindă pe o perioadă de MAXIM 180 de zile!

Aşa cum am văzut deja, însăşi Kovesi recunoaşte că, la judecarea cererii de arestare preventivă, instanţa are de stabilit 3 obiective, pe care le repetăm:

– dacă într-o anumită cauză sunt suficiente probe

– dacă o faptă este prevăzută de legea penală

– dacă lăsarea în libertate a unei persoane prezintă pericol public.

Pentru aceste chestiuni, cele 24 de ore de reţinere sînt mai mult decît suficiente, căci atunci cînd procurorul decide să înainteze dosarul pentru arestarea preventivă se presupune că are deja în faţă măcar unele probe care-l determină să considere persoana reţinută ca fiind posibilul autor al infracţiunii. Apoi, pentru a stabili dacă fapta respectivă este prevăzută de legea penală, este suficient să se invoce articolul din Codul penal pe baza căruia omul este acuzat. Singura problemă care se analizează, potrivit celor spuse chiar de Kovesi, este de a se stabili dacă persoana respectivă este un pericol public dacă va fi anchetată în libertate, ori acest lucru nu este nici pe departe un motiv pentru o reţinere de 72 de ore, căci situaţia se stabileşte chiar în instanţă, prin argumentele acuzării, pe de o parte, şi ale apărării, pe de altă parte!

Dacă citim atent motivaţia lui Kovesi pentru această solicitare, vom observa iarăşi intenţii ascunse! Kovesi spune că „Realizarea audierilor, aducerea la cunoştinţă a învinuirii, întocmirea tuturor actelor procesuale, prezentarea dosarului la instanţă, studierea cauzei de către judecator şi inculpaţi şi desfăşurarea şedinţei de judecată într-un interval de 24 de ore privezeaza toţi participanţii la procesul penal de posibilitatea de a-şi exercita în mod complet atribuţiile”. Aproape că ne vine să lăcrimăm de grija lui Kovesi că persoana reţinută nu are timp să-şi pregătească apărarea! În realitate, nefiind vorba de ancheta propriu-zisă, pentru care legiuitorul îi oferă procurorului 180 de zile cu suspectul în stare de arest, „realizarea audierilor” înseamnă o simplă declaraţie a suspectului! De asemenea, „aducerea la cunoştinţă a învinuirii” este tot o formalitate, care înseamnă doar citirea actului de învinuire, pentru care reţinutul ia doar la cunoştinţă de faptul că este învinuit! Nici „prezentarea dosarului la instanţă” nu presupune mult timp, căci durează doar atîta timp cît maşina ajunge de la Parchet la Tribunal! Cu alte cuvinte, doar studierea dosarului de către judecător şi de către apărător cere ceva mai mult timp, dar aceste lucruri nu mai ţin de procuror, astfel încît toată grija manifestată de Kovesi nu este altceva decît o ironie sinistră!

Dacă aşa stau lucrurile, atunci ne permitem şi noi să interpretăm altfel această solicitare. De fapt, Kovesi este deranjată de faptul că acţiunea de reţinere fără mandatul judecătorului este prea scurtă şi nu reuşeşte pe deplin să creeze în opinia publică ideea că învinuitul este deja vinovat! „Cazul Mazăre” este semnificativ, căci primarul Constanţei a fost reţinut de mai multe ori, iar punerea lui în libertate de către instanţă se pare că a deranjat-o pe Kovesi. De aceea, procurorii din subordinea lui Kovesi au schimbat tactica în „Cazul Elena Udrea” şi au formulat multiplele cereri de arestare, astfel încît să nu mai aibă nici o şansă de scăpare, chiar dacă unele dintre instanţe ar pune-o în libertate, aşa cum s-a şi întîmplat prima oară!

Kovesi afirmă că arestarea preventivă de 72 de ore există şi în alte ţări, însă uită să precizeze că absolut în toate există şi răspunderea procurorului în cazul nevinovăţiei celui arestat! Despre această răspundere, Kovesi nu scoate un cuvînt, considerînd că procurorii trebuie să rămînă intangibili chiar şi în cazul erorilor judiciare, destul de des întîlnite la noi (v. Cazul Ţundreas sau Cazul Anca)!

Cu aceste argumente, putem să tragem concluzia că toate propunerile Laurei Codruţa Kovesi nu urmăresc altceva decît scoaterea procurorilor de sub orice control şi, mai ales, ridicarea Parchetului la nivelul de Putere în stat, alături de cele trei consacrate în orice democraţie: Legislativă, Executivă şi Judecătorească!

Un astfel de demers este extrem de periculos care pune în pericol democraţia noastră şi deschide uşa către transformarea procurorului în instrument de presiune politică, ori de cîte ori va dori cineva să-şi înlăture adversarii politici. De altfel, atît de mult se vorbeşte despre faptul că însăşi Laura Codruţa Kovesi a fost instrumentul lui Traian Băsescu, încît nu mai e nevoie de nici un argument, mai ales că, recent, chiar fostul preşedinte a sugerat acest lucru.

Cu aceste modificări, Kovesi nu mai poate să ceară decît ca procurorii din subordinea ei să nu mai facă doar ancheta dintr-un dosar, ci să dea şi sentinţele! Şi ar mai fi ceva: ne spune şi nouă, justiţiabililor, cine a dat ordinul ca Laura Codruţa Kovesi să fie adusă înapoi de la Bruxelles, după ce îi expirase mandatul de Procuror general, pentru a fi cocoţată în fruntea DNA-ului?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.