Legalitate cusută cu aţă şubredă

Odată cu pledoaria premierului Cioloş din Senatul României, pentru legalitatea acţiunii în forţă a ANAF de la Trustul Intact, lucrurile devin clare: ordinului pe unitate trebuie să i se supună chiar şi un prim-ministru tehnocrat, cocoţat în dregătorie, nu mai încape îndoială, la semnalul aceluiaşi ordin de ”front”. Trebuie să se supună şi nu oricum, ci într-un fel fără cîrtire şi fără nuanţe, prilej cu care se confirmă bănuiala că premierul Cioloş nu este decît un instrument, o curea de transmisie şi că, în toată animaţia păpuşărească a scenei, gestica, tonalităţile şi decorul sînt asigurate de actori profesionişti ai manipulării. Profesionişti cărora se vede bine că nici nu le mai pasă dacă transparenţa abuzului bate ori nu la ochi, nici de efectele lui, măsurabile în reacţii imprevizibile odată scăpate de sub controlul cuiva. În fond, premierului Cioloş i s-a pus în braţe un cartof încins pe care nu s-a priceput cum să-l scape mai bine şi mai credibil din mînă şi fără ca nepriceperea sa să nu lase urme, să nu trezească îndoieli şi grave suspiciuni. Cum ar fi aceea, de pildă, că oameni ai regimului Băsescu, rămaşi în sistem şi cu ”naşul” în suflet, ori, de ce nu?, poate chiar domnia sa, aflat cîndva atît de aproape de un ”naturel simţitor” aşa cum a fost cel al demisului naţiei, vor să-i traducă în fapt o mai veche obsesie şi o la fel de veche sete de răzbunare. Intervenţia din senat a premierului n-a acoperit şi nici n-a pus în umbră bănuielile, tot aşa cum legalitatea acţiunii ANAF pentru care se pune chezaş apare ca o legalitate cusută cu aţă şi cu fireturi şubrede. Da, pentru că povestea Antenelor, avînd, deja, un istoric tranşat din punct de vedere juridic în instanţă, ar fi trebuit să-şi afle sfîrşitul într-o simplă procedură administrativă pentru care, iată, răgazul unui an şi jumătate n-a fost de ajuns. Timp în care, bombardată de trust cu zeci de adrese de solicitare de închiriere a spaţiului contra unei sume convenite de comun acord, ANAF a răspuns, pe limba mutului, cu tăcerea. De unde se vede cît se poate de limpede că în loc să învingă pragmatismul, dreapta măsură şi bunul-simţ în relaţia cu un contribuabil de bună credinţă şi bun platnic, ANAF a fost învinsă de frica de DNA şi de puterile ei discreţionare cu demonstrate conotaţii politice. Aşa cum se ştie, frica naşte tocmai reacţii disproporţionate de încordat şi de arătat muşchii, exact ce a reprezentat descinderea supradimensionată şi în forţă de la sediul Antenelor ca parte a unui scenariu cu bătaie mai lungă, aceea ca posturile tv, rămase o vreme pe drumuri, să rămînă şi fără licenţă, fapt ce ar deconspira şi premeditarea, şi caracterul nedemocratic al acţiunii. Apar fireşti, şi n-ar mai trebui să mire pe nimeni şi nici să nască aprecieri injurioase şi defăimătoare, reacţiile de supărare, indignarea şi revolta jurnaliştilor de la Antene faţă de care, altminteri, am avea destule rezerve şi reproşuri, printre altele şi pentru felul ostentativ şi vanitos în care şi-au asumat tentaţia de a deveni monopolişti declaraţi ai derapajelor şi ai antibăsismului din media românească. Reacţiile sînt de înţeles cu atît mai mult cu cît practica dublei măsuri a început să devină prea de tot sfidătoare pe cît este şi greu de înghiţit: măsuri punitive de urgenţă, cum sînt cele de-acum aplicate Trustului Intact care nu reprezintă o excepţie, de o parte, o mare lejeritate şi o lentoare pe măsură faţă de jaful de la ANRP, de pildă, care nu s-a lăsat nici cu sechestre, nici cu confiscări pe măsura uriaşelor prejudicii, de cealaltă parte.

Evidenţe greu de sesizat de un prim-ministru care, de trei luni de zile, face potecă la Bruxelles fără nici un folos vizibil, declaraţii principiale şi fandări tehnocrate în faţa realităţii, în vreme ce ea, realitatea, e invalidă de orizont, e tot mai precară şi tot mai înjurată de mamă deoarece creşte pe zi ce trece insecuritatea cetăţeanului, nu doar cea sanitară şi alimentară, cît, mai ales, cea a libertăţilor fundamentale, ca şi cum cineva străin de interesele lui şi-ale ţării sale ar vrea să îi scrie după dictare şi viaţa şi destinul. Pentru că evenimente ca acela de-acum de la Antene pun în discuţie nu doar libertatea presei şi de opinie, ci libertatea însăşi.

Abuzul de-acum, tradus de premierul Cioloş, în limba tehnocrată, drept legalitate, poate că nu e decît antrenamentul prin care se încearcă lărgirea crăpăturii de uşă prin care să se strecoare faţa hidoasă a dictaturii căreia, de mult timp, ne încăpăţînăm a-i vedea doar pomada şi fardul, fără să ne gîndim cît de mulţi şi de bine antrenaţi sînt cei care abia aşteaptă să ne arate că virusul său e mai prezent, mai activ şi mai uşor de inoculat decît toţi viruşii neştiuţi de astăzi care ne omoară copiii.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Ioan Vistea 111 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.