Legătura dintre vizele pentru America, UE și criza imigranților

Uniunea Europeană arată ca un vapor în derivă, al cărui căpitan a părăsit demult puntea de comandă, se arată într-un articol de opinie publicat de Liberation.

Afacerea vizelor (cele pentru perioade mai mici de trei luni) este simptomatică. În iunie, turcii ar trebui deja să poată circula în spațiul Schengen fără vize, una dintre concesiile făcute Ankarei pentru a stopa fluxul migranților și refugiaților către Europa. Pe de altă parte, dacă statele membre vor accepta propunerea făcută de Comisia Europeană pe 20 aprilie, ucrainenii vor putea să beneficieze de același regim al liberei circulații, în ciuda faptului că referendumul din Olanda de pe 6 aprilie asupra acodului de asociere al Ucrainei la UE s-a opus acestei liberalizări a vizelor. În paralel cu această deschidere către Turcia si Ucraina, execuivul european a publicat un comunicat prin care amenința cu reintroducerea vizelor pentru americani și canadieni, deoarece Washingtonul solicită în continuare vize pentru bulgari, croați, ciprioti, români și polonezi, iar Ottawa cere vize pentru bulgari și români. Cu alte cuvinte, UE se pregătește să depună armele în fața Turciei și a Ucrainei, două țări instabile și sărace, și se pregătește de ostilități cu America de Nord, un continent care nu este cunoscut pentru probleme de imigrație și de securitate care să afecteze UE… Este o logică care nu poate decât să depășească puterea de înțelegere a unui cetățean obișnuit.

Amenințarea cu reintroducerea vizelor (pentru un an în primă fază) pentru americani și canadieni poate fi considerată o politică bună, pentru că aceste țări refuză să recunoască UE ca o entitate identică și nu le permit tuturor cetățenilor europeni, discriminând anumite țări membre, să călătorească fără vize în America de Nord. Oare ne putem imagina ca UE să facă distincție între statul Illinois și statul Texas? Evident că nu. După extinderea UE din 2004, 2007 și 2013, Bruxellesul a cerut ca toti cetățenii statelor membre să fie tratați la fel, în special la presiunea Poloniei, care nu accepta ca, fiind aliată fidelă a Washingtonului în diferite aventuri războinice, să fie tratată ca un bazin de imigranți ilegali de către SUA. SUA și Canada s-au făcut însă că nu aud solicitările UE, în timp ce Japonia (în cazul României) și Australia (în cazul Bulgariei, României și Croației) au eliminat regimul de vize la finalul lui 2015.

Principiul reciprocității trebuie să se aplice. Însă ce se întâmplă! UE este gata să se sacrifice pentru Polonia, în special, o țară care consideră că solidaritatea europeană este un drum cu sens unic – în interesul Varșoviei, un lucru dovedit de atitudinea Poloniei în criza refugiatilor. E bine să încurajăm această atitudine de copil răsfățat și să ne asumăm consecințele pe care le poate avea supra partenerilor noștri? Pentru că SUA și Canada nu vor ezita să riposteze prin reintroducerea vizelor, iar țările care ar avea de suferit cel mai mult ar fi cele care primesc cei mai mulți turiști și oameni de afaceri nord-americani, iar printre cele mai lovite ar fi Franța.

Dincolo de mesajul incoerenței în politica vizelor transmis cetățenilor europeni și întregii lumi, UE își asumă riscul de a se distanța și mai mult de cetățenii săi, care nu mai înțeleg ce se întâmplă la Bruxelles: dacă e să fie reciprocitate, ea trebuie să aibă dublu sens, ceea ce implică ca Polonia, pentru a nu vorbi decât despre această țară, să-și asume politicile prin care să primească câteva zeci de mii de refugiați, asa cum de fapt s-a și angajat să facă… UE nu este un ghișeu de unde nu luăm decât ce ne intresează! Nimeni nu îndraznește să spuna cu voce tare ceea ce multe guverne gândesc de fapt – puține sunt țările care își doresc sa intre într-o dispută cu Ottawa și mai ales cu Washingtonul.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.