Legea lui Boureanu

Nu ştiu dacă numele are neapărat vreo legătură cu comportamentul celor care îl poartă, dar la politicieni, numele inspirate din zootehnie sigur au avut. După 1989 am avut destui cowboy politici, numele Văcaru, Văcăroiu, Bivolaru şi mai recent Boureanu au devenit emblematice pentru noua clasă politică românească. Fiecare în felul sau. Cel mai tânăr dintre ei este şi cel mai zvăpăiat. Şi nu se fereşte să-şi arate acest temperament năvalnic în public.

Copilul teribil al regimului de tristă amintire a avut încă de la apariţia sa în prim-planul vieţii publice numeroase conflicte cu adversari politici, jurnaliști, dar şi cu oameni simpli. Nu mai stau să le enumăr, ele au adus o uriaşă audienţă atât presei quality, cât şi celei tabloide. A avut şi o tumultuoasă și violentă viaţă de familie. Are şi o fată despre care am aflat întâmplător, privind la televizor cum o târa de păr pe asfaltul unei străzi din oraş.

Acest politician emblematic al epocii Băsescu are propriul sistem de valori. Dacă vreuna dintre acestea intră în conflict cu legile statului, nu este nicio problemă. El este propriul procuror, judecător şi Curte Constituțională. Până acum, instituţiile statului dădeau impresia că se tem să aplice legea în cazurile în care este el implicat. Şi dacă o făceau, se păstrau la nivel de avarie. Însă lucrurile au început să se schimbe. Cu chiu, cu vai, totuşi apar progrese.

Ultimul scandal provocat de cowboy-ul lui Băsescu i-a adus acestuia o binemeritată răcorire în „Beciul Domnesc“, locul unde se ţin esenţele tari în recipiente mici bine închise. Scandalul este în toi, media – în delir. Avocaţii chemaţi de televiziuni să comenteze faptele au ieşit la atac simţind mirosul apetisant al banilor politicianului şi i-au luat acestuia partea în conflictul cu poliţia. Nu a observat nimeni că judecătorii au cântărit probele și au aplicat deja legea, dar cine să-i mai asculte…

Un nou hit a urcat în topurile de audienţă media: „Vino aici, mă polițaie, să îţi trag un şut“. Păcat că Boureanu nu mai este parlamentar. Ar fi putut amenda Codul penal, în care şi aşa sunt multe de corectat. Un amendament în plus nici nu s-ar observa. Să se introducă prag şi la ultraj! Respectiv, să nu mai reprezinte infracţiune faptele de ultraj şi să se pedepsească civil cu mustrare scrisă în cazul schilodirii permanente sau cu amendă de la unu la doi bani în cazul morţii poliţistului.

Această sumă reprezintă adevărata valoare pe care acest gen de politicieni o atribuie vieţii celor ce nu fac parte din tagma lor. Totuși, lucrurile nu mai stau chiar aşa. Românii se trezesc, oriunde ar fi ei. La Londra, un brutar a neutralizat un terorist cu o navetă de pâine, folosită ca proiectil. La Bucureşti, poliţistul atacat a ripostat în legitimă apărare şi i-a remodelat look-ul nărăvaşului cowboy politic băsist. Așa a readus, măcar pentru câteva momente, zâmbetul pe fața românilor care au primit şi ei un şut în zona dureroasă în vara anului 2012.

Cazanul în care toţi românii sunt fierţi de către politicieni de mai bine de 27 de ani a ajuns la limita maximă de presiune. Toţi oamenii politici, indiferent de orientare, ar trebui să aibă mare grijă, deoarece micile supape acţionate periodic pentru a menţine integritatea actualului sistem s-ar putea să nu mai facă faţă. Şi atunci explozia îi va pulveriza pe toţi acei cowboy şi haiduci politici vechi şi noi. Gestul reflex al acelui poliţist ultragiat a adus puţină consolare românilor batjocoriți de politicienii atotputernici vechi şi noi. Deci se poate…

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.