Legea primarilor absoluţi intră în vigoare

Legea nr. 140/2017 pentru modificarea art. 128 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi pentru modificarea art. 55 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali a fost deja promulgată de preşedinte şi publicată în Monitorul Oficial. Deşi a fost o iniţiativă liberală din mandatul trecut, legea a fost întoarsă pe dos de Comisia Juridică a Senatului, condusă de pesedistul Şerban Nicolae. Nici măcar liberalii nu au fost atenţi ce votează, astfel că de la o intenţie bună s-a ajuns la o lege cu dedicaţie pentru primari, care devin stăpâni pe banul public.

Din 20 iunie 2017, toţi aleşii locali pot aproba orice, pot repartiza orice lucrare, pot contracta orice serviciu după capul lor şi fără să răspundă pentru ceea ce fac. Potrivit Legii 140/2017, ei nu mai au nevoie de nicio altă semnătură, de niciun aviz de legalitate sau de specialitate ori de vreun aviz tehnic atunci când emit un document administrativ. Un proiect de lege depus de liberali în 2016 prevedea ca secretarul, care pune avizul de legalitate, să răspundă exclusiv pentru legalitatea actului, iar primarul trebuia doar să certifice prin semnătura sa faptul că a fost respectat circuitul documentelor în instituţia pe care o conduce şi că sunt toate semnăturile tuturor celor responsabili în domeniu, conform cu prevederile legate în vigoare. Legea a fost votată, în această formă, în Camera Deputaţilor. Ajunsă în Senat, legea a trecut de comisii dar, când să se voteze în plen, senatorul Niculae Bădălău i-a convins pe senatori să retrimită legea în Comisia Juridică, de unde s-a întors complet schimbată. Aşa s-a ajuns în situaţia în care primarul poate decide ce vrea el, fără temei legal, iar decizia lui să producă efecte juridice. Cătălin Deaconescu, consilier general PNL, a declarat pentru Cotidianul că ”întreaga lege este o inepţie neaplicabilă. Practic, după adoptarea alin. 5 se pot emite acte administrative şi fără fundamentare sau semnare/contrasemnare de către executivul primăriei. Dacă ne uităm la alin. 6 şi 7, funcţionarii publici care refuză semnarea unui act care încalcă legea, trebuie să motiveze în scris refuzul, iar aprecierea că ei refuză <fără acoperire susţinută de temeiuri juridice> cui îi aparţine? Primarului sau instanţei?”. Legea a fost promulgată de preşedinte şi publicată în Monitorul Oficial.

Ce spune noua lege

Articolul I, alin. 5 din Legea 140/2017, aşa cum a fost aprobată de Senat la data de 15 mai 2017, spune că „Actele autorităţilor administraţiei publice locale aprobate sau emise fără a fi fundamentate, semnate, contrasemnate sau avizate din punct de vedere tehnic sau al legalităţii, produc efecte juridice depline”.
Alin (6) ”Refuzul funcţionarilor publici şi al personalului contractual din aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului judeţean de a semna, respectiv de a contrasemna ori aviza actul administrativ, precum şi eventualele obiecţii cu privire la legalitate se fac în scris, în termen de trei zile lucrătoare de la data primirii actului, şi se înregistrează într-un registru special destinat acestui scop”.
Alin. (7) ”Persoanele prevăzute la alin. (6) care refuză să semneze, respectiv să contrasemneze ori să avizeze sau care prezintă obiecţii cu privire la legalitate, fără acoperire susţinută de temeiuri juridice, răspund administrativ, civil sau penal, după caz, în condiţiile legii.”

Interpretarea juriştilor şi efectele posibile

Fostul prefect al Capitalei Cătălin Deaconescu, în prezent consilier general PNL, spune că ”elaborarea şi emiterea actelor administrative presupune respectarea unor forme procedurale prealabile, concomitente sau posterioare. Aceste forme procedurale sunt valabile atât pentru actele administrative individuale, cât şi pentru actele administrative normative. Rapoartele si referatele sunt acte prealabile prin care organul administrativ, îşi precizează opinia în legătură cu unele situaţii de drept sau de fapt de rezolvarea cărora depinde emiterea unui act administrativ de către un alt organ administrativ. Acesta nu produce prin ele însele efecte juridice”. El mai spune că o hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti trebuie semnată de preşedintele de şedinţă şi contrasemnată pentru legalitate de secretarul general al Primăriei Capitalei. ”În prezent, dacă secretarul nu o semnează, aceasta nu devine hotărâre. De acum, cu noua prevedere, ne aşteptăm la multe astfel de hotărâri (care încalcă în mod vădit legea) pe care secretarii vor refuza să le semneze şi care vor produce efecte depline, cu prejudicii greu de cuantificat. Practic, primarul sau preşedintele de şedinţă de Consiliu Judeţean va putea face orice, fără a avea nevoie de semnăturile celor din aparatul de specialitate”, comentează Deaconescu. El dă cel mai minor exemplu. Primarul va putea să dea afară sau să angajeze pe cineva fără să respecte legea şi fără să aibă viza Serviciului de resurse umane. ”Dar putem să ne gândim la cheltuirea banilor publici după bunul-plac, fără acoperire legală sau bugetară. Legiuitorul spune că în cazul producerii unor consecinţe vătămătoare este angajată exclusiv răspunderea juridică a semnatarilor. Până acum se atrăgea şi răspunderea Unităţii Administrativ Teritorială”.

Oportunitatea, necontrolabilă

Alexandru Pânişoară, consultant pe probleme de drept al urbanismului la Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, nu este atât de radical. El spune că noua lege ”introduce în mod expres prevederea potrivit căreia oportunitatea actelor administrative nu mai poate face obiectul controlului altor autorităţi. În principiu, actele administrative cu caracter normativ nu formează valori politice noi, acesta fiind atributul legii, ci se limitează la precizarea modalităţilor de punere în executare a legii. Dacă legea ar prestabili întotdeauna în detaliu toate condiţiile şi modalităţile de intervenţie a organelor administraţiei publice prin acte administrative, atunci aceste organe ar fi doar nişte automate care nu s-ar adapta sarcinilor aşa de diversificate şi mereu în schimbare pe care le prezintă dinamica vieţii sociale. De aceea, organele administraţiei publice tebuie să dispună de o anumită iniţiativă şi să aibă posibilitatea de a aprecia situaţiile în care vor emite actele administrative, să aprecieze deci oportunitatea acestor acte. Astfel, condiţia de oportunitate a actelor administrative se sprijină pe legalitatea acestor acte. Majoritatea actelor administrative sunt emise de organele administraţiei publice folosindu-se de dreptul lor de a aprecia oprtunitatea acestor acte. Oportunitatea actului administrativ este acea putere discreţionară de care se bucură autoritatea publică în luarea deciziilor, decizii care se materializează prin acte administrative, fiind manifestarea de voinţă a autorităţii, dar care se întinde în limitele legii”. Pânişoară constată că ”asupra actului administrativ se pot efectua două tipuri de controale, controlul de legalitate şi controlul de oportunitate, cel din urmă fiind eliminat în mod expres prin noua modificare. De reţinut este că şi anterior, oportunitatea actului administrativ, era în limitele atribuţiilor prevăzute de lege. În concluzie, emitentul actului administrativ nu mai răspunde pentru oportunitatea emiterii actului ci doar al legalităţii acestuia”.

Legi nefundamentate

O altă modificare o constituie extinderea sferei de răspundere şi asupra celor care elaborează fundamentarea tehnică şi a legalităţii a actului administrativ, le avizează sau contrasemnează, după caz, pentru legalitate, aceste acte. ”Actele administrative vor putea fi emise şi fără a avea la bază fundamentarea, avizele sau contrasemnarea acestora, producând efecte juridice depline, iar răspunderea aparţine doar semnatarilor. Prin acest lucru se vor putea emite acte administrative mult mai rapid, evitând proceduri administrative şi birocratice care îngreunau emiterea actului pe circuitul administrativ, dar, prin care, semnatarul îşi va asuma toată răspunderea. Alin. (7) este interesant din perspectiva faptului că atunci când un funcţionar va refuza semnarea unui act, semnătură ce ar constitui o condiţie de validitate a actului (adică fără de care actul nu este valid), acesta va trebui să justifice, pe temeiuri legale, în maxim 3 zile, refuzul. Această prevedere este binevenită în contextul tergiversării emiterii actelor administrative pe circuitul administrativ, care de cele mai multe ori poartă atâtea semnături câte niveluri iearhice sunt de la consilierul ce-l întocmeşte până la conducătorul instituţiei”, comentează Alexandru Pânişoară.
El spune că prin existenţa registrului în care se consemnează motivarea funcţionarului care a refuzat să semneze actul, întemeiată legal, va constitui o probă de verificare a legalităţii actului emis.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.