Leo Nucci a ridicat sala în picioare la premiera de la Teatro alla Scala

Un bis de 8 minute, ovaţii la scenă deschisă pentru baritonul Leo Nucci în rolul titular din Rigoletto, ieri seară, în premiera de la Teatro alla Scala. Regia este semnată de Gilbert Deflo, cu magnifica scenografie a lui Ezio Frigerio şi costumele concepute de Franca Squarciapino.

Un bis pentru acest rol nu a mai fost din 1986, când la pupitru s-a aflat Riccardo Muti. A fost, de data aceasta, o adevărată sărbătoare, deoarece toţi interpreţii au fost îndelung aplaudaţi. Ovaţii şi pentru dirijorul de orchestră Nicola Luisotti, pentru tenorul Vittorio Grigolo şi pentru tânăra soprană Nadine Sierra. Ea este numită de Financial Times ca revelaţia anului după debutul său la Metropolitan în rolul Gildei şi după Concertul său de Anul Nou la Teatro La Fenice. Un adevărat triumf şi în actul al II-lea, în celebrul duet cu Gilda, „Sì, vendetta, tremenda vendetta”, peste care s-a lăsat cortina. Leo Nucci s-a apropiat şi l-a strâns în braţe pe Alexander Pereira, directorul Teatrului alla Scala.

Aplauze furtunoase pentru Leo Nucci şi Nadine Sierra în Rigoletto

Un spectacol care va rămâne în analele Teatrului alla Scala.

A fost cu siguranţă un spectacol care i-ar fi plăcut şi lui Verdi. O adevărată lectură teatrală.

Leo Nucci este considerat unul dintre cei 10 magnifici baritoni ai lumii.

El este o legendă. A cântat alături de cele mai mari voci ale planetei, în marile teatre. Vocea sa de bariton a rezistat timpului. După cum declară, ”am cântat Rigoletto de mai mult de 500 de ori”.

În Rigoletto la Teatro alla Scala

Cu Nadine Sierra în Rigoletto

Are în spate 72 de roluri, a fost primul care a interpretat în Italia rolul lui Oneghin în limba rusă, peste 3.000 de recitaluri, dintre care 188 la Teatro alla Scala şi 300 la Staatsoper Wien, peste 150 la Amsterdam…

Leo Nucci s-a născut la Castiglione, în 1942. După mai multe concursuri pe diferite scene din Italia, la vârsta de 25 de ani obţine rolul lui Figaro din Il Barbiere di Siviglia, la Teatrul Experimental de la Spoleto. Dar adevăratul debut a fost cel de la Scala din Milano, tot cu Figaro şi la Arenele din Verona cu Mercutio din Romeo şi Julieta.

Leo Nucci şi Vittorio Grigolo în premiera din 13 ianuarie de la Teatro alla Scala

În 1970, joacă în Carmen la Roma, unde îl încarnează pe Dancaire. Dă o audiţie apoi pentru corul de la Teatro alla Scala. Acolo o întâlneşte şi pe viitoarea sa soţie, soprana Adriana Anelli. În 1970 cântă într-o nouă producţie I Vespri siciliani, avându-i parteneri pe Renata Scotto, Gianni Raimondi şi Rugero Raimondi. Au fost aplaudaţi de Maria Callas, care era în sală. Cântă în premiera cu Rigoletto la Teatro Salieri şi apoi la cel din Verona. Obţine un succes extraordinar. De atunci, cariera sa internaţională n-a fost oprită, evoluând pe scenele Operelor prestigioase, la Covent Garden din Londra în Miller din Luisa Miller şi la Staatsoper Wien, de asemenea, în rolul lui Figaro.

În Rigoletto, la Teatro alla Scala, în spectacolul de ieri seară

Aplauze furtunoase obţine şi la Metropolitan Opera din New York cu Renato din Un Ballo in maschera şi la Teatro Liceu din Barcelona, cu Enrico din Lucia di Lammermoor. Apoi, cu Evgheni Oneghin la Teatrul din Florenţa, alături de cântăreaţa de renume mondial Galina Vişnievskaia.

În 1982, evoluează la Opera din Zürich în rolul Miller, şi pe scenele americane, la Los Angeles, în rolul Falstaff, cu care străluceşte apoi şi la Londra. În 1983, este Giorgio Germont din La Traviata la Opera Comică, iar în 1984, Don Alvaro din Viaggio a Reims, la Pesaro.

Ovaţii pentru noua producţie de la Teatro alla Scala

Leo Nucci la Teatro alla Scala

Leo Nucci a studiat cu Mario Bigazzi şi Giuseppe Marchesi la Bologna şi apoi s-a perfecţionat cu Ottavio Bizzarri la Milano. A cântat pe marile scene, de la Royal Opera House din Londra, în Luisa Miller, avându-i parteneri pe Katia Ricciarelli şi Luciano Pavarotti, la pupitru Lorin Maazel, la Metropolitan din New York, interpretând rolul lui Renato din Ballo in maschera, de asemenea avându-i parteneri pe Katia Ricciarelli şi Luciano Pavarotti, la Liceu din Barcelona şi Opera din Paris, la Salzburg, sub bagheta lui Georg Solti.

În recitalul de la Scala

Vorbind despre secretul longevităţii sale, Leo Nucci afirma: ”Muncă şi iar muncă. Viaţa este minunată. Şi asta numai succesul şi aplauzele publicului ţi le oferă”. Marii lui preferaţi în domeniul regiei şi al dirijoratului sunt Arturo Toscanini, dar, după cum mărturiseşte, ”am excelente amintiri despre Georg Solti, un excelent muzician, despre Herbert von Karajan cu carisma sa magnetică, despre Carlos Kleiber. Am apreciat întotdeauna umanitatea lui Claudio Abbado. Întotdeauna mi-au plăcut oamenii încărcaţi de umanitate. Aş vrea să spun un cuvânt şi despre Giuseppe Patane. Acesta detesta repetiţiile. Îmi aduc aminte că într-o zi a venit triumfător fluturându-mi în faţă un contract: acela pe care îl obţinuse de a nu asista la repetiţii. Avea o memorie fantastică, aş spune de elefant. Asta nu înseamnă că nu am lucrat alături de şefi de orchestră care m-au enervat. În tânăra generaţie îl admir pe italianul Francesco Ivan Ciampa şi pe spaniolul Ramon Tebar. Au voci bune, dar nu se omoară de gentileţe. Şi nici de umanitate”.

Împreună cu Elena Moşuc şi Marcello Giordani în Rigoletto la Parma

S-a distins în special prin repertoriul verdian, Rigoletto, Amonastro din Aida, Giorgio Germont din La Traviata, Contele di Luna în Trubadurul, Macbeth, Iago din Otello, Nabucco, Carlo V în Ernani, Miller în Luisa Miller, Guido di Monforte în I vespri siciliani, Rodrigo în Don Carlo, Renato în Un ballo in maschera.

A îmbrăcat pentru a 500-a oară costumul lui Rigoletto pe scena Operei din Viena, pe cel al lui Nabucco de 220 de ori.

Cu Elena Moşuc

”La Verdi, fiecare silabă şi fiecare cuvânt corespund unui gest, unei priviri. Dacă ne gândim la fizionomia lui Rigoletto, poţi să schimbi oricâte regii, tradiţionale sau moderne, dar personajul rămâne intact”, se destăinuia el în revista italiană Opera.

A strălucit, de asemenea, în repertoriul puccinian, în Scarpia din Tosca şi Gianni Schicchi. A abordat şi opere de Mozart, Donizetti, Giordano şi Cilea.

Două roluri în care a strălucit

La aplauze pentru rolul din Nabucco

De curând, Leo Nucci a îmbrăcat o nouă haină, aceea de regizor, de această dată aflându-se în spatele scenei, coordonând un grup de tineri cântăreţi. ”Întotdeauna am avut o admiraţie nemăsurată pentru Maestrul Verdi. Am încercat să fur câte ceva de la el, un om de o măreaţă spiritualitate. În inima lui încăpeau toţi: a construit spitale, a realizat Casa de odihnă pentru muzicieni, a fost alături de cultivatorii de pe pământul său. Îi plăcea să spună: «de pe acest pământ oamenii nu emigrează pentru că îl iubesc». Pentru că aceste pământuri, înainte de toate, erau încărcate de umanitate. O lecţie pentru noi cei de azi, faţă în faţă cu tragedia emigraţiei. Verdi era omul care cunoştea valorile oamenilor pământului. De aceea, aria răzbunării din Rigoletto este cea în care publicul îl simte pe Verdi şi sunt chemat mereu la rampă să fac un bis. M-am întrebat: de ce? Pentru a simţi frumuseţea lui la bemol? Desigur, dar, dincolo de aceasta, îl simt pe Verdi, respectându-l întrucât îmi aduc aminte ce spunea: «Să privim în trecut pentru a putea vedea înainte». Verdi a fost singurul şi unicul inovator al melodramei. Înainte de el rolurile erau codificate. Iată de ce eu mă simt foarte legat de Verdi, dar mai ales pentru faptul că rolurile de bariton sunt şi ele încărcate de umanitate. Marii părinţi povestiţi de Verdi, Rigoletto, Nabucco, Miller, au toţi în ei acea speranţă de libertate”.

În Simone Boccanegra

Leo Nucci a debutat în ultimul timp şi ca regizor, montând Luisa Miller, L’Elisir d’amore şi L’Amico Fritz de Mascagni, la Teatrul Municipal din Piacenza.

Despre acest proiect, el mărturiseşte: ”Îmi place să folosesc expresia de punere în scenă în loc de regie de teatru. Acum câteva zile, Sanctitatea Sa Papa Francesco a spus: «Trebuie să avem încredere în Creator». Păstrând proporţiile, un regizor trebuie să aibă încredere în compozitor. Cum? Documentându-se, studiind toate sursele disponibile, scrutând în detaliu partitura, atât din punct de vedere al textului, cât şi al muzicii”. Ca şi Luisa Miller şi L’Elisir d’amore, şi Amico Fritz face parte dintr-un proiect care depăşeşte cadrul unei simple puneri în scenă, întrucât distribuţia este alcătuită din tineri cântăreţi, selecţionaţi cu o mare rigurozitate.

Leo Nucci în I Due Foscari

Proiectul său Opera Laborator reprezintă punctul de plecare pentru a recrea o nouă cultură operetistică în Italia, în special pentru tinerii ieşiţi din Conservator. S-au prezentat la audiţiile de la Piacenza peste 150 de cântăreţi. De aceea, acest teatru începe să se distingă prin calitatea şi prin viziunea sa. Şi-a format o structură incredibilă, avându-i alături şi pe londonezii Opus Arte, care au rămas uimiţi de acustica sălii. Un mic oraş, dar care are o şcoală mare, un laborator de clasă.

Alături de Desiree Rancatore în Rigoletto

De curând, aşa cum aminteam, la Teatrul Municipal din Piacenza, Leo Nucci a regizat L’Amico Fritz, comedia lirică de Mascagni, pe textul lui Pierre Suardon. Premiera a avut loc la sfârşitul lunii octombrie. Opera se bazează pe romanul omonim al celor doi scriitori francezi, Erckmann-Chatrian. Muzica este foarte actuală. Este o operă modernă, care depăşeşte cadrul unei simple puneri în scenă. Pentru Laboratorul de operă al lui Leo Nucci au fost selecţionaţi tineri cântăreţi, nu numai cu voce, dar şi cu calităţi scenice.

În Rigoletto la Parma

”Întotdeauna am cântat nu pentru carieră, ci din plăcere. Tinerii de astăzi îşi doresc să obţină succesul imediat şi să cânte pe scena de la Scala. Dar eu am parcurs ţara pas cu pas. Generaţia mea putea să conteze pe marii maeştri şi pe titlurile repertoriului de operă. Nu-mi plăcea să sar peste nişte etape. Am debutat în Rigoletto nu mai devreme de 30 de ani, la Legnano, alături de soţia mea, Adriana Anelli, care interpreta rolul Gildei. Pentru Nabucco am aşteptat să am vârsta de 50 de ani, deşi îmi fusese propus de nenumărate ori, dar nu am cedat. Acelaşi succes cu Macbeth. Primul meu Macbeth a fost în 1987, în versiune cinematografică, în regia lui Claude D’ Anna, prezentat la Cannes. Abia în ’89 l-am cântat la Marsilia. M-am considerat întotdeauna un actor care cântă”.

În Barbiere di Siviglia

La 73 de ani, baritonul italian Leo Nucci debordează de proiecte. Nu de mult a avut la Opera din Marsilia, în versiune de concert, I Due Foscari şi, de Anul Nou, Rigoletto, la Teatro Real din Madrid. Au urmat, la sfârşitul anului 2015, Nabucco şi Luisa Miller la Teatrul Municipal din Piacenza.

Va evolua din nou în rolul titular din Rigoletto, în 17 şi 20 ianuarie la Teatro alla Scala din Milano. Să ne aducem aminte că premiera absolută a avut loc la Teatrul La Fenice din Veneţia în 11 martie 1851, iar prima reprezentaţie la Teatro alla Scala a fost în 18 ianuarie 1853.

Leo Nucci şi Elena Mosuc în Luisa Miller

Va fi Macbeth în opera cu acelaşi titlu la Teatrul Municipal din Piacenza în 18 şi 20 martie. Apoi, va fi Simone Boccanegra la Teatro Liceu din Barcelona, în 12 şi 16 aprilie. Va cânta în Luisa Miller la Teatro Real de Madrid în 23 şi 26 aprilie. Şi este, de asemenea, aşteptat în rolul titular din Simone Boccanegra la Teatrul Perez Galdos din Las Palmas şi la Scala din Milano în 12, 22 şi 25 iulie.

Patrizia Ciofi şi Leo Nucci

Bucurie, euforie, satisfacţie sunt senzaţii palpabile care s-au putut observa în ochii publicului care a ieşit, la sfârşitul anului 2015, de la Teatro alla Scala după concertul lui Leo Nucci. În program, Verdi şi Rossini, Donizetti şi Bellini. O adevărată lecţie a bel-canto-ului. Publicul a putut auzi arii din Rigoletto, Traviata şi Il Barbiere, aria Ducelui Posa din Don Carlo, cea a lui Andrea Chénier, închizând cu Non ti scordar di me, demonstrând că este un bariton absolut. Ultimele bisuri au fost cântate în ovaţiile sălii, aşezat pe scenă ca la un concert rock sau pop. Alături de el, Directorul de la Scala, Alexander Pereira, şi el, la rândul lui, aplaudându-l şi ovaţionându-l. Un adevărat omagiu adus Maestrului artei vocale.

Un imbatabil Rigoletto

Rigoletto este cel de al doilea titlu verdian al stagiunii 2015-2016 de la Teatro alla Scala după extraordinarul succes cu Ioana d’Arc, în rolul titular, Anna Netrebko, avându-l la pupitru pe Riccardo Chailly. În 25 februarie va urma noua producţie cu I Due Foscari, în regia lui Alvis Hermanis, urmată de premiera cu Simone Boccanegra în regia lui Myung-Whun Chung. Protagonist, Leo Nucci. Patru opere diverse, dar care au în comun dramaturgia verdiană.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.