Libertatea de a trage mâţa de coadă

Domnule Cornel Nistorescu, anul trecut am publicat un volum intitulat „Scrisori deschise”, în care-i rugam pe diverşi prieteni şi cunoscuţi de-ai mei să mă ajute în clarificarea unor enigme!

Azi, apelând la diverse persoane sau personalităţi, mă simt aproape obligat, din nou, să încerc această tentativă care ar putea să mă dumirească în tentativa mea de a afla cine suntem şi în ce an ne aflăm, în fericitul spaţiu danubiano-pontic! Sigur, e mai uşor să te faci că plouă şi în contemplarea singurătăţii tale să nu simţi cum se răceşte seara şi nici să-ţi pese de visele ce ţi-ar putea strica moarta acalmie a somnului…! Iată, însă, că, de la o vreme, Nenea Iancu nu-mi dă pace şi-mi tot şopteşte ce-a auzit de la academicianul Simionescu, fiul domnului Simionescu, fostul rector de la Iaşi, că în 5 (cinci) facultăţi din oraşul cu tei nu există niciun student… fiu de ţăran, şi că.. .! Mă opresc, las Iaşul să se legene în iubiri primordiale, nesupravegheate de poliţie, şi intru în parcul Herăstrău, unde nişte copilandri se joacă tandru cu o pisică, trăgând-o de coadă! Nenea Iancu – după mine! Să-l ajut să publice nişte versuri!.. Nu înţelege că nu am unde, n-am o revistă, un ziar, în care să… Apelează la Nistorescu!, îmi şopteşte Nenea Iancu, drept pentru care, ca să nu-l refuz, apelez!..

A, despre ce e vorba?.. Simplu! Nenea Iancu a scris nişte versuri şi vrea să fie cunoscute de danubiano-ponticii noştri dragi!

Strâmbă din nas când vede cum se extinde globalizarea prostiei şi cum valurile ei ne-au ajuns cam până la curea!.. Şi nu înţelege de ce fetişcanelor viclene nu li se recunosc meritele igienice şi de ce puşcăriaşii sunt oprimaţi în celule cu toalete turceşti! Fiind cam depăşit uşor de tropotul istoriei, a început, totuşi, să priceapă mai dihai cum ideologiile rămân invizibile – şi doar umbrele lor au contur. Cu un adevăr, însă, este de acord, mai ales că l-a iubit dintotdeauna: cu adevărul ce spune că politicienii rămân înlemniţi în scaune, respectând legile vântului!

Ei, oricât ne-am ploconi în faţa amintirii faustienilor-mefistofelici, încătuşaţi, germanic, în visul de a trăi o clipă de fericire, oricât am trage cu ochiul spre rămăşagul făcut de Tătânele ceresc cu Drăculea, care era sigur, măgarul, că Iov se va întoarce pe dos, şi nu va mai crede în El, ba chiar Îl va blestema, când mâna Sa îl va atinge niţeluş, oricât ne-am înspăimânta în faţa jocului nebuniei tragice a junei Ofelia, oricât ne-am îngrozi de încercarea disperată a Gertrudei, de a uita de sine, bând paharul cu otravă, oricât am spera că Iisus va reveni pe pământ – şi ca o divinitate ce încarnează aspiraţiile noastre! – trebuie, totuşi, să recunoaştem că realitatea e mai împuţită decât visurile noastre!

Nenea Iancu are, în schimb, o încredere desăvârşită în visele şi geniul femeii: coana Zoiţica pare, şi pentru ea, uneori, că poate dărâma orice imperiu, când, de fapt, ea posedă forţa magică de a reclădi chiar orice împărăţie dărăpănată!

Aşa se face că datorită instinctelor ei infailibile – şi strategiei neuronilor ei matematici! – în grădina Excelenţei Sale, domnului Trahanache, are loc sărbătorirea victoriei, în alegeri curate, a impecabilului bucureştean Agamiţă Dandanache! Muzica! Muzica! zice dirijorul poliţiei rutiere şi toţi caţavencii, farfurizii, popeştii şi ioneştii îşi dau mână cu mână, pentru gloria democratică română, cântând în cor şi consfinţind, astfel, impecabila nuntă dintre partide, întru gloria ţărişoarei noastre, România!..

Până aici totul e bine şi foarte bine, dar de-aici încolo începe nemulţumirea lui Nenea Iancu! El vrea să se ştie c-a luat şi apărarea unor personalităţi aflate în puşcării..!El a pledat şi pentru libertatea şi drepturile acestor patrioţi! Pentru libertatea acestor fraţi de-ai noştri, care nu vor, în puşcării, să se bucure de libertatea de piaţă – de a trage mâţa de coadă! Asta vrea Nenea Iancu să se ştie – şi să nu se uite!

Aşa că, domnule Cornel Nistorescu, găseşte un spaţiu în „Cotidianul” şi pentru acest apel al puşcăriaşilor vechi şi noi – de a li se face dreptate! Iată cum sună biblia numită „Jalba hoţilor din închisori…”.

Jalba hoţilor din închisori

Daţi-ne drumul din puşcărie,

Daţi-ne posturi,

Cu bune rosturi,

Daţi-ne voie la tâlhărie,

C-a sta în lanţuri

Când alţii danţuri

Trag fără frică sus la putere,

Şi când ei fură

Fără măsură,

E anarhie!… însă… tăcere:

Ei au putere!…

Daţi-ne drumul, căci, cum se poate

Noi în catene,

Pe când în pene

Dânşii se umflă, şi peste gloate

Pun pungăşeala

Şi târnuiala?…

Noi stăm la umbră pentru nimica

Şi… dânşii fură

Fără măsură

Şi, ei sunt liberi!… Nu cunosc frica,

Nu e nimica!…

Daţi-ne drumul: e nedreptate

În puşcărie

Ca să ne ţie

Colegii nostri! Oh! ce păcate!…

A noastră şcoală

A rămas goală,

Căci toţi elevii au chilipire,

Au berechete,

Grase budgete…

Iar noi, acilea în amorţire

Stăm în lihnire!…

Daţi-ne drumul! fără zăbavă!

Daţi-ne posturi

Cu bune rosturi,

Daţi-ne totul: fiţi de ispravă!

La tâlhărie

Ţara să fie

Pe mâna noastră a tuturor,

Iar nu voi care

Aţi făcut stare

S-o smulgeţi singuri ca din topor!…

Daţi-ne drumul cu mare zor!…

Ion Luca Caragiale

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Acad. Dumitru Radu Popescu 11 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.