Mult trâmbiţata contribuţie a proiectului româno-canadian de la Roşia Montană la dezvoltarea economică a României, dar mai ales a zonei Munţilor Apuseni, începe să pălească. În loc să prevadă obligaţii care să genereze venituri, salarii şi mult invocata dezvoltare pe orizontală, licenţa prevede facilităţi fiscale. Nici măcar nu obligă compania canadiană la respectarea riguroasă a Codului fiscal şi a Codului Vamal. Licenţa de concesiune pentru exploatare nr. 47/1999 în Anexele G şi H ale contractului de licenţă prevede scutiri de taxe pentru nenumărate utilaje, echipamente, bunuri personale, ţigări şi cafea ce pot fi introduse în România de către personalul străin şi de către compania canadiană. Cheltuielile pentru protejarea mediulului sunt şi ele într-un cuantum modest. Licenţa de exploatare, semnată în 1999, pe vremea ministrului Radu Berceanu (unul dintre marii artişti în materie de învârtirea banilor din aceşti ani, niciodată investigat cu adevărat de instituţiile statului), arată mai degrabă a act semnat pe genunchi şi în mare fugă. Ar fi suficient să vedeţi cum arată hărţile perimetrului de exploatare, anexele privitoare la mediu sau la utilajele care vor fi introduse în România pentru derularea acestei operaţiuni economice de importanţă strategică. Şi primul gând ar fi tot la un mare tun.

Pentru a demonstra caracterul improvizat al acestei Licenţe, precum şi negocierea superficială a unui contract comercial cu valoare de document istoric, cotidianul.ro începe publicarea unor părţi ale contractului de Licenţă de concesiune pentru exploatare nr. 47/1999, semnat din partea română la un nivel extrem de modest, deşi, din informaţiile noastre, totul a fost făcut cu ştiinţa şi cu acordul "prea nevinovatului şi prea curatului" Radu Berceanu.

Pentru început, publicăm anexele G şi H, urmând ca după aceea să aducem sub privirile celor interesaţi, dar mai ales îngrijoraţi, şi mult discutatele prevederi legate de protejarea mediului.