Marian Munteanu a fost îmbrăcat cu cămaşă verde, i s-a pus o cruce în mână, i s-a atârnat un pistol la cingătoare şi a fost trimis în faţa plutonului de execuţie format din analişti, ONG-uri şi părerişti de pe reţelele de socializare. Despre domnul Munteanu s-au spus vrute şi nevrute, dar cel mai mult s-a insistat asupra faptului că acesta este naţionalist extremist, xenofob şi antioccidental, că are o avere consistentă adunată din afaceri dubioase şi că a avut o relaţie prea apropiată cu Virgil Măgureanu, fostul şef al SRI.
Din cauza zgomotului creat de armata de contestatari ai lui Marian Munteanu nu se mai pot auzi discursurile ţinute de liderul Ligii Studenţilor în balconul Universităţii. Pe vremea când unii dintre cei care acum îl atacă fără cruţare pe Marian Munteanu abia învăţau să meargă, stăteau prin cafenele, îşi făceau loc în structurile statului fesenist ori se apucaseră de dat tunuri financiare, liderul Ligii Studenţilor îşi asuma riscuri. Într-o perioadă extrem de tulbure, Marian Munteanu ţinea în viaţă un fenomen, fenomenul Piaţa Universităţii, în ciuda presiunilor de tot felul la care era supus. Pentru convingerile şi atitudinile sale, studentul Munteanu a primit o bătaie care era cât pe ce să-l trimită pe lumea cealaltă.
Actualii lideri ai studenţilor din toată ţara ar trebui să pună mâna pe carte, pentru a afla cine a fost studentul Marian Munteanu şi ce preocupări şi influenţă avea mişcarea studenţească. Dar nu pe cartea de istorie de clasa a VIII-a, pentru că nu se spune nimic despre mişcarea studenţească postdecembristă şi despre mineriade. Şi nici pe cartea de istorie de clasa a XII-a, unde sunt scrise doar trei rânduri despre mineriadă, şi niciun cuvânt despre Marian Munteanu. Pentru a afla cine au fost Marian Munteanu şi Liga Studenţilor, studenţii de astăzi ar trebui să pună mâna pe una din cele câteva cărţi având ca subiect mineriadele ori pe ziarele vremii. Aşa vor afla şi studenţii din ziua de astăzi că, la începutul anilor ’90, mişcarea studenţească reprezenta o adevărată forţă, care avea capacitatea de a ţine autorităţile în tensiune şi de a schimba lucruri. Asta fiindcă, pe vremea aceea, studenţii nu se gândeau doar la cum să plece mai repede din ţară sau la telefonul şi la maşina de serviciu pe care le vor primi atunci când vor ajunge agenţi de vânzări la o firmă de ţigări sau măcar la una de biscuiţi.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.