Cu cîteva zile înainte de sărbătorile pascale a fost strecurată discret în presă o ştire incredibilă: Lilian Zamfiroiu îşi va da demisia din funcţia de director al ICR, urmînd să fie trimis ca Ambasador al României la Vatican!
Chiar şi numirea lui Lilian Zamfiroiu la conducerea ICR a născut serioase controverse, ştiindu-se că omul nu avea nici în clin, nici în mînecă vreo legătură cu fenomenul cultural. Cu atît mai ciudată este această propunere pentru Vatican, post extrem de important, în care ar trebui, mai mult decît oriunde, să fie numit un cărturar cu serioase cunoştinţe în domeniul cercetărilor pe teme teologice.
Manolescu a creat la Paris un post pentru nevasta lui Lilian Zamfiroiu
Lilian a fost paraşutat la ICR direct de la Ambasada României la UNESCO, unde a fost, teoretic, adjunctul lui Nicolae Manolescu, practic fiind însoţitorul la cumpărături al soţiei acestuia, Ioana Manolescu Apolzan. Pentru calitatea serviciilor, Nicolae Manolescu l-a răsplătit pe Zamfiroiu prin crearea unui post de diplomat şi pentru soţia lui, Tatiana Zamfiroiu, deşi aceasta era chimist! Practic, Ambasada României la UNESCO a fost o afacere pentru două familii: Manolescu şi Zamfiroiu, pentru care statul cheltuieşte inutil sume imense.
Întrebat de ziariştii de la „România liberă” ce o califică pe Tatiana Zamfiroiu la Ambasada României la UNESCO, Manolescu a declarat: „Era soția lui Zamfiroiu, locuia în Franța cu el, în timp ce acesta era adjunctul meu. De ce puneți întrebări tendențioase și puerile? Astea sunt problemele țării, acest post? După ce soțul ei a plecat la ICR, am rămas fără oameni. A fost o soluție de compromis”. Chimist de profesie, fără să cunoască bine vreo limbă străină, Tatiana Zamfiroiu a fost numită fără concurs în postul de diplomat! Halal diplomaţie, dacă acestea sînt criteriile pentru numiri în misiuni atît de importante!
Ce-l recomandă pe Zamfiroiu ca ambasador la Vatican?
Aşa cum nevasta lui a fost promovată „ca soluţie de compromis”, Lilian Zamfiroiu este rezultatul unor jocuri de culise extrem de obscure. Într-un interviu, chiar el spune că, fiind realizatorul unei emisiuni la radio, în locul lui Mircea Geoană a venit un secretar de stat, iar la final acesta i-ar fi spus: „nu vrei să intri în diplomaţie?” şi, pentru că i-a dat un leu în plus la salariu, Lilian a acceptat aşa încît, uite-aşa!, s-a trezit la MapN, cu atribuții legate de strategiile de comunicare ale Armatei!
O simplă privire în CV-ul său ne arată că Lilian Zamfiroiu a fost profesor la şcoala generală nr. 6 din Rm. Vâlcea pînă în 1991, cînd a devenit inspector şcolar, post în care a stat pînă la interviul descris mai sus. De la Apărare a ajuns la MAE, iar de acolo la Ambasada UNESCO a României la Paris, unde era adjunctul lui Nicolae Manolescu. Simultan, Lilian Zamfiroiu era colaborator sau redactor la cotidianul Curierul de Vâlcea, la Radio Vacanţa, la Evenimentul zilei şi la Radio România-Tineret.
Oricît am căuta, nu găsim ce l-a recomandat pe Lilian Zamfiroiu pentru o ascensiune atît de rapidă în diplomaţie, el fiind absolvent de filologie, dar cu un doctorat în istorie pe baza unei lucrări aproape hazlii: „Relaţiile diplomatice româno-italiene între anii 1918 şi 1940”, aceasta devenind apoi singura lui carte publicată! Chiar Zamfiroiu spune în acelaşi interviu că şi lui i se pare ciudat că el, cu o singură carte, a trebuit să conducă ICR, însă are o imensă capacitate de comunicare, fiind capabil să poarte un dialog şi cu o femeie de serviciu! În ciuda acestei biografii simpliste, Lilian Zamfiroiu a fost decorat în 2004 de preşedintele României cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios”, în grad de Cavaler! Oare, pentru ce?
Ne amintim că Lilian Zamfiroiu a recunoscut că a cam turnat la Securitate în vremea studenţiei, fără să semneze un angajament: „Ne-am mai întâlnit, totuşi, de vreo două-trei ori. (…) O să mă întrebaţi: «Bine-bine, dar ce le-ai spus?”. Ce să le spun? Că italianul îşi făcea cursurile, apoi ieşea la o cafea. Profesoara de maghiară nici măcar atâta nu făcea”.
În aceeaşi perioadă, în revista „Universitatea Comunistă” din 1985 scria „Universitatea a fost, este şi va fi o instituţie în care generaţiile de studenţi au primit… sentimentul adânc al dragostei faţă de patrie, de popor, sentiment redimensionat în actuala epocă de documentele partidului, inspirate la rândul lor din gândirea cutezătoare a tovarăşului Nicolae Ceauşescu”.
Toate aceste semne de întrebare care apar în privinţa carierei sale fulminante i-au determinat pe gazetari să spună că „Profilul său profesional este cel al ofiţerului sub acoperire” (Romanian Global News).
N-ar fi mai potrivit ca ambasador Ioan Ică Jr., unul dintre cei mai importanţi teologi de azi?
Postul de Ambasador al României are un specific aparte, de aceea România trebuie să trimită acolo un cărturar dacă nu vrem să ne facem de rîs. Sau măcar un om pentru care cartea să însemne mai mult decît obligaţia de a avea o lucrare semnată de el în vederea promovării artificiale într-o funcţie.
Din păcate, s-au dus în lumea celor drepţi marii noştri teologi, precum Dumitru Stăniloae sau Bartolomeu Anania, oameni care ar fi reprezentat ceva la Vatican. Din fericire, calea deschisă de ei a fost urmată de alţi cărturari străluciţi, între care Ioan Ică Jr. pare cel mai potrivit pentru o astfel de reprezentare la nivel atît de înalt.
Cărturarul diac. Ioan Ică Jr., omul potrivit pentru postul de Ambasador la Vatican
Ca să păstrăm aceeaşi sursă, să nu se supere Lilian Zamfiroiu, iată ce putem citi despre IOAN ICĂ Jr. pe Wikipedia: „Ioan I. Ică Jr. (n. 1960), este un teolog ortodox român, fiu al lui Ioan Ică Sr (n. 1932). Director al Editurii Deisis, specializată în scrieri teologice. Are studii de teologie la Institutul Teologic din Sibiu (1980 -1984). Este hirotonit diacon în anul 1989. Stagii de documentare și specializare la Universitatea din Erlangen (1990-1991). A predat cursuri de limbi clasice, istoria religiilor, filozofie, misiologie și ecumenism. În 1998 devine doctor în teologie cu o teză intitulată „Mystagogia Trinitatis. Probleme ale teologiei trinitare patristice și moderne cu referiri speciale la triadologia Sfântului Maxim Mărturisitorul”. Actualmente este profesor universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Universitatea sibiană „Lucian Blaga.” Membru al Comisiei Internaționale de Dialog Teologic între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică.Este una dintre cele mai respectate voci ale Ortodoxiei răsăritene, remarcat datorită pledoariilor pentru echilibru și, în același timp, radicalitate în asumarea tradiției Sfinților Părinți. Ioan I. Ică Jr. s-a distins printr-o prolifică activitate editorială. A publicat numeroase studii, traduceri, comentarii, prefețe la autori patristici și contemporani. Este editorul monumentalei colecții de izvoare patristice intitulată „Canonul Ortodoxiei”.
Simpla alăturare a CV-ului diac. Ioan Ică Jr. de cel al lui Lilian Zamfiroiu cred că arată diferenţa de statură intelectuală dintre cei doi. Unul este specialist de frunte al teologiei, iar prezenţa sa în cadrul Comisiei Internaționale de Dialog Teologic între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică ar fi un bun argument pentru numirea sa ca Ambasador al României la Vatican, ştiindu-se preocuparea din ultimul deceniu a celor două biserici pentru un dialog instituţionalizat! Celălalt este… nimeni!
Cel care ar trebui să-l cunoască foarte bine pe prof. diac. Ioan Ică Jr. este chiar preşedintele României, Klaus Iohannis, şi nici măcar nu are nevoie de recomandările consilierilor săi, căci marele teolog este din Sibiu, acolo unde şi predă!
Sigur că fiecare post de ambasador al României ar trebui să fie ocupat de oameni care au anumite competenţe, însă la Vatican, mai mult decît oriunde, aceste competenţe trebuie să fie obligatorii, căci nu poţi trimite acolo, între cărturari, un pîrlit care să-şi completeze CV-ul cu o funcţie atît de importantă! Prezenţa lui Ioan Ică Jr. la Vatican ar reprezenta nu numai o mîndrie pentru România, ci şi o sărbătoare culturală pentru prelaţii de acolo.
Şi, mai presus de aceste argumente, trebuie să ne gîndim ce tezaur cultural este în arhivele de la Vatican, unde se găsesc încă mii de pagini inedite, scrise de cărturari şi teologi care s-au născut şi au trăit pe meleagurile noastre. Ele ar putea fi scoase la iveală de cineva care ştie să le caute şi să le redea patrimoniului cultural al lumii, alături de toate marile lucrări ale Sfinţilor Părinţi!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.