Liliana Cosi şi Marinel Ştefănescu

Liliana Cosi a fost una dintre cele două mari dansatoare italiene ale generaţiei sale, alături de Carla Fracci. Amândouă au fost poate ultimele reprezentante ale marii tradiţii a Scalei din Milano, chiar dacă Liliana Cosi a avut întotdeauna o preferinţă pentru tehnica rusă. În anii ’60, ea a studiat la Şcoala Teatrului Balşoi din Moscova, teatru în care a şi dansat cu succes la începutul carierei sale internaţionale. Caz rarisim de balerină italiană cu linii şi tehnică pur clasice, a dansat cu Rudolf Nureiev şi, mai ales, cu cel mai strălucit dansator român, Marinel Ştefănescu, cu care a format un cuplu artistic care durează şi astăzi.

Apoi, la începutul anilor ’80, au părăsit amândoi cariera „normală” de stele pentru a fonda o tânără companie şi o şcoală la Reggio Emilia. Timp de 30 de ani, cei doi artişti, împreună cu alţi profesori, cel mai adesea de şcoală rusă, au format un mare număr de dansatori şi au făcut turnee în toată lumea. Recent, „Compagnia Balletto Classico Cosi-Stefanescu” a evoluat la Teatrul „Arcimboldi” din Milano, cu un remarcabil succes de public, într-un program lung şi dificil, cu fragmente din repertoriul lui Marinel Ştefănescu.

Personalitate singulară, atât prin dimensiunea spirituală şi religioasă a angajamentului său în artă, Liliana Cosi a primit recent, cu ocazia împlinirii a 70 de ani, „Premiul pentru întreaga carieră” în cadrul „Săptămânii Internaţionale a Culturii” de la Bergamo. În seara intitulată „Gala pentru Liliana Cosi”, ea a fost omagiată printr-un spectacol al Companiei „Cosi-Stefanescu”.

Lungi şi interminabile aplauze

Steaua baletului mondial, Liliana Cosi

Liliana Cosi este milaneză prin locul de naştere, dar şi prin studiile de la Şcoala de Balet de la Scala din Milano. Sub conducerea lui Esmée Bulnes, obţine diploma în 1958 pentru cea mai bună elevă. Apoi, în 1963, este invitată la Teatrul „Balşoi” din Moscova pentru un curs de perfecţionare, unde studiază cu Vera Petrovna Vasilieva. La întoarcerea în Italia se decide de a face o perioadă studii la Paris, cu maestrul Fianchetti. Se întoarce în 1965 la Moscova, unde, până în 1967, studiază cu cei mai mari maeştri ai timpului: Tikhomirnova, Messerer, Simionova, Ulanova, Jordan, Gherdt. Debutează pe scena Palatului Congreselor din Kremlin ca protagonistă în „Lacul lebedelor”, alături de Boris Khokhlov, fiind elogiată de presa sovietică, iar la întoarcerea la „Scala” este promovată ca prim solistă, evoluând în „Lacul lebedelor”, cu Paolo Bortoluzzi, şi în „Cenuşereasa”, alături de Roberto Fascilla. Din nou la Moscova, unde debutează în 1966, la Teatrul „Balşoi” în „Giselle”, cu Boris Khokhlov, iar apoi, în 1967, în „Frumoasa din Pădurea adormită”, avându-l ca partener pe Vladimir Tikhonov.

În Don Quijote, cele două mituri ale baletului

În 1968 devine prim balerină la „Scala”, unde interpretează roluri din repertoriul clasic, precum „Romeo şi Julieta” de Prokofiev-Kranko, „Pasărea de foc”, de Stravinski-Fokine, „Petruşka” de Stravinski-Milloss, continuând cu „Coppelia” de Delibes, „Les Sylphides”. În acelaşi an este invitată într-un alt turneu în Uniunea Sovietică, evoluând pe scenele de la Moscova, Riga, Odesa, Tbilisi… în 130 de spectacole. În 1969 este rechemată de Nureiev la „Scala” pentru a dansa alături de el în „Frumoasa din Pădurea adormită”. Se lansează, stârnind ropote de aplauze, în „Romeo şi Julieta”, cu Attilio Labis, în „Daphnis şi Chloe”, cu Bortoluzzi. În 1970 este numită „etoile”.

Coppelia cu Liliana Cosi şi Marinel Ştefănescu

Urmează 27 de ani de strălucită carieră la cele mai înalte niveluri internaţionale, la Moscova, la Londra, alături de „London Festival Ballett”, în trei producţii: „Frumoasa din Pădurea adormită”, „Giselle” şi „Şeherazada”. În 1971 este în turneu în Europa, alături de Nureiev, cu „Compania Americană”, unde debutează în „Le Sylphides” şi „Les Biches”, balet într-un act de Bronislava Nijinska, pe muzica lui Francis Poulenc. În 1972, marele impresar Yurok o invită în spectacolele de la Boston, San Francisco, Baltimore, unde dansează cu Richard Cragun. În acelaşi an, e invitată la Lisabona de Fundaţia Gulbenkian, unde dansează cu Rudy Bryans. Patrice Bart de la Opera din Paris o invită la televiziunea franceză pentru a puncta asupra carierei sale.

La o Gală de la Madrid, la Teatrul „Zarzuela”, îl întâlneşte pe marele balerin român Marinel Ştefănescu. În 1973 interpretează împreună „Simfonia a IX-a” de Beethoven, în coregrafia lui Maurice Béjart. Sunt ovaţionaţi la Berlin, San Carlo din Napoli, la Bordeaux şi Paris. În 1974 debutează la Teatrul „Fraschini” din Pavia într-un spectacol special realizat pentru ea, cu titlul „Concert pentru o balerină solistă”. Urmează evoluţiei ei în „Excelsior” la Scala, cu Bortoluzzi şi cu Ştefănescu, la Teatrul „Verdi” din Trieste. Pentru prima ediţie a Festivalului „Valle d’Itria”, interpretează creaţiile lui Ştefănescu, „Patetica”, şi „Romeo şi Julieta” de Ceaikovski, dar şi „Nopţile Aurorei” de acelaşi compozitor, „Spartacus” de Haciaturian. Îi este partener şi la Festivalul de la Havana din Cuba.

Variaţiuni pe tema dragostei

Repertoriul său cuprinde titluri din creaţia lui Balanchine, ca „Serenade”, „Concerto Barocco”, „Sinfonia in C”, „Balletto Imperiale”, „Allegro Brillante”, Bourrée fantasque”, „I quattro Temperamenti”, „Apollo Musagete”, dar şi celebrele balete în pas de deux, „Fiamme di Parigi” de Assafiev, „Flower Festival” de Paulli, „Il Corsaro” de Drigo.

Cariera sa este pe culmi când, la sfârşitul anului 1977, se hotărăşte să formeze o companie de balet, cu Marinel Ştefănescu şi cu soţia acestuia, Louise, „Associazione Balletto Classico”, devenind preşedintele „Fundaţiei de artă şi cultură”, care avea scopul de a crea noi producţii. În aproape 30 de ani au trecut pe acolo mii şi mii de tineri din toată lumea, iar în panorama mondială Compania de Balet este recunoscută drept unul dintre cele mai prestigioase centre de studii de nivel profesional. Au fost realizate peste 2.000 de spectacole în 40 de oraşe italiene şi 50 străine, cu mai mult de 25 de noi producţii, în care a etalat cu glorie limbajul dansului.

A fost odată o mare balerină

Cariera Lilianei Cosi a fost răsplătită de numeroase premii internaţionale, greu de enumerat în câteva rânduri, dar să ne gândim la „Caravella d’oro”, „David di Donatello”, Masca de Argint”, „Medalia de Aur” a oraşului Milano, „Marele Premiu” al primăriei din Los Angeles, „Italian Superstars Award” din New York, cât şi la titlul de „Comandor al Republicii Italiene”.

Ea are publicate câteva volume de specialitate, cu titlurile „Poantele magice”, „Voi fi balerină”, „Un vis pe poante”, traduse în foarte multe limbi străine. În 2006 îi apare un alt volum, intitulat „Steaua – viaţa mea”, în care relevă publicului rădăcinile sale de suflet.

Marinel Ştefănescu: „Cât este de minunat să vezi pe cineva dansând notele!”

Marinel Ştefănescu dansând în Coppelia

„De câte ori mă inspiră muzica unui adevărat artist, încerc să ating puritatea sufletului său. Întotdeauna redescopăr că o capodoperă nu se naşte numai din bucurie, ci şi din complexitatea şi suferinţele vieţii. Durerea are această forţă”, mărturisea Marinel Ştefănescu.

Născut la Bucureşti, s-a înscris, la recomandarea unchiului său, prim balerinul Gabriel Popescu, la Şcoala de balet a Operei din Bucureşti, unde obţine diploma în 1967, cu maximum de voturi. Devine în curând prim balerin şi este invitat la Moscova pentru un curs de perfecţionare la Teatrul „Balşoi” şi apoi la „Kirov” din Leningrad, unde face studii cu faimosul Puşkin. În 1968 obţine „Marele Premiu” şi „Medalia de Aur” la „Concursul Internaţional de Dans” de la Varna, condus de Barîşnikov, după care este nominalizat prim balerin la Opera din Bucureşti. În 1969 este răsplătit cu „Premiul pentru cea mai bună interpretare” la „Concursul de Balet” de la Moscova. Dincolo de pasiunea sa ca prim balerin îşi descoperă vocaţia pentru coregrafie şi creează pe muzica lui Bach piesa „Ascultă-ţi vocea”. În 1969 începe cariera internaţională şi este invitat pe scenele teatrelor de Operă din Europa şi din Asia, dansând în Gale Mondiale, avându-le ca partenere pe Alicia Alonso, Tessa Beaumont, Magdalena Popa, Ileana Iliescu, Natalia Makarova, Liane Daydé, Ekaterina Maximova, Vera Kirova, Liliana Cosi.

Pas de deux din Fiamme di Parigi

Ca un „danceur noble”, cum este numit, evoluează la Teatrul „Balşoi” din Moscova şi la „Kirov” din Leningrad, la Odesa şi Kiev. Ca reprezentat al României participă la Festivalul de Balet de la Tokyo.

Timp de patru ani, e prim balerin la Opera din Zürich, unde este răsplătit cu ropote de aplauze alături de Rudolf Nureiev. În 1976 se căsătoreşte la Londra cu Louise Ann Smith şi au trei fete. Fugind din ţară, obţine cetăţenia italiană în 1984.

După întâlnirea de la Madrid cu Liliana Cosi începe să danseze alături de ea pe scena de la Scala, în „Giselle”, „Excelsior”, „Schiaccianoci”, „Les Sylphides”, „Romeo şi Julietta”, dar şi la Zürich, Londra, Berlin, Pavia, Bordeaux…

Liliana Cosi şi Marinel Ştefănescu

În calitate de coregraf a semnat „Orfeu şi Euridice” de Gluck, două balete, „Patetica” de Ceaikovski şi „Uvertura fantastică la Romeo şi Julieta”, „Nopţile Aurorei” de Ceaikovski şi „Spartacus” de Haciaturian. Fiecare creaţie a sa a fost concepută într-o manieră globală, incluzând muzică, coregrafie, gest, lumini, costume… Îi place să spună: „Cât este de minunat să vezi pe cineva dansând notele!”.

Entuziasmul său pentru balet îl împinge să organizeze, alături de tineri regizori de la Teatrul „Fraschini” din Pavia, spectacole având ca invitaţi şi balerini din România. Din 1978 este directorul didactic al Şcolii de Balet din Reggio Emilia, fiind cel care a lansat nume de rezonanţă în lumea baletului.

Balerin, coregraf şi pictor

Peisaj fantastic din expoziţia Parcurs de autor, semnat Marinel Ştefănescu

A dat naştere la zeci de producţii în care a fost şi libretist, şi creator de costume, şi scenograf. Între noile creaţii ce poartă marca Marinel Ştefănescu mai amintim „Concertul” pe muzica lui Rahmaninov, „Anafura”, compoziţia lui Adrian Enescu, „Coppelia” de Delibes, „Don Quijote” de Minkus, „Deşteptarea Florei” de Drigo, „Deşteptarea umanităţii” de Stravinski, „Dialog cu infinitul” de Adrian Enescu, „Rădăcini” de Liszt, „Rădăcini” de Enescu, „Omagiu lui Degas” de Chopin, „Ave Maria” de Gounod, „Doina”, pe muzică populară românească, „Suite de dans spaniol” de Albeniz, „Vals fantastic” de Glazunov, „Slanci” de George Enescu, „Vârsta primului sărut” de Brahms, „Amintirea Maicii Tereza din Calcutta” pe muzica lui Mozart, „Valsul florilor” de Ceaikovski, „În numele lui Thaïs” de Massenet, „Nocturnele” lui Chopin, „Ca doi porumbei” de Albinoni, „Primăvara” de Vivaldi, „Natură şi dragoste” de Mozart, „Rosa mistica” de Skriabin, „Noaptea” de George Enescu.

Compania de Balet Clasic Liliana Cosi & Marinel Ştefănescu

În 2002, după tragicul eveniment al căderii celor două Turnuri gemene, a creat baletul „Ground Zero-Nuovo Giardino”, pe muzică de Samuel Barber, Adrian Enescu şi Ceaikovski.

În 2007, cu prilejul Trienalei de Balet Clasic, a pus în scenă un balet pe muzica lui Skriabin, intitulat „Pace di Alba e Armonia” şi „Preludii transcendentale” după Liszt, „Variaţii pe tema dragostei”.

Elevii Şcolii de balet Liliana Cosi-Marinel Ştefănescu

Sediul „Companiei de Balet Clasic Liliana Cosi şi Marinel Ştefănescu” se află într-un elegant edificiu din Reggio Emilia. Repertoriul său se bazează pe clasic, dar şi pe neoclasic şi pe modern, cuprinzând un număr impresionant de spectacole ce se desfăşoară atât în marile teatre lirice, dar şi în spaţii deschise. A colaborat în ceea ce priveşte scenografia cu Hristofenia Cazacu. După câte se poate observa, are o strânsă colaborare cu compozitorul Adrian Enescu, care l-a inspirat în baletele sale. Compania sa a fost invitată să evolueze la sediul ONU de la Geneva, la Los Angeles, la Vatican, la Kyoto, într-un templu budhist, la Graz, pentru o mare întâlnire ecumenică, la Roma, în onoarea Maicii Tereza de Calcutta, la San Jose şi în Costa Rica în cadrul Festivalului Artelor. Recunoaştere şi premii internaţionale şi naţionale au răsplătit valoarea, armonia şi frumuseţea acestei companii.

În 1990, Marinel Ştefănescu a venit în ţară cu numeroase ajutoare umanitare, organizând câteva turnee ale „Companiei de Balet Clasic” la Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Lugoj, cu „Retrezirea umanităţii”, „Rădăcini” şi „Triptic”, dorind să aducă românilor o hrană sufletească, spunând: „Vă mulţumesc că, dincolo de apatia care v-a strangulat în aceşti ani, aţi reuşit să daţi naştere culturii. V-am simţit că sunteţi europeni”.

Marinel Ştefănescu apelează şi la limbajul culorii

Ca recunoaştere a valorii şi geniului său creativ, a fost răsplătit, în 2002, cu „Steaua de Aur a României” şi cu titlul de „Cavaler”, din partea preşedintelui României, evoluând alături de mari nume ale baletului, răspândite pe toate meridianele lumii, într-un minunat spectacol pe scena Operei din Bucureşti.

Dar să mai amintim că Marinel Ştefănescu este şi un talentat pictor, exprimându-şi prin culori căutarea infinitului, eternului… A avut numeroase expoziţii atât la Bucureşti, cât şi la Roma, Edmonton, Gallarate, Livorno, Milano şi, bineînţeles, în Reggio Emilia. Unul dintre tablourile sale se află expus în colecţia Vaticanului, fiind un cadou dăruit Papei Ioan Paul al II-lea.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.