„Această situaţie care a apărut se datorează probabil unei comunicări suboptimale”, a declarat preşedintele Klaus Iohannis la sfîrşitul întrevederii cu Laura Codruţa Kovesi şi Mihai Răzvan Ungureanu. Oricine cunoaşte limba română a fost, desigur, şocat cînd a auzit acest cuvînt ciudat: SUBOPTIMAL.
O simplă căutare în „Dicţionarul limbii române” arată că acest cuvînt pur şi simplu nu există. De unde l-a scos preşedintele este greu de intuit pentru că este un cuvînt ilogic. Iată, de pildă, ce am găsit pe DEXONLINE:
Observăm că, la căutarea definiţiei cuvîntului „optimal”, ni se spune: „Cuvîntul SUBOPTIMAL nu a fost găsit, dar am găsit următoarele 2 cuvinte apropiate: subnormal / suborbital”! Aşadar, nu încape nici o îndoială: „suboptimal” este o invenţie lingvistică a lui Klaus Iohannis.
Să vedem acum ce înseamnă cele două cuvinte apropiate sugerate de DEX:
– SUBNORMAL înseamnă „I. adj. cu dezvoltare intelectuală sau fizică întârziată. II. s. f. (mat.) segment determinat de proiecția ortogonală pe axa absciselor a unui punct de pe o curbă plană și de intersecția la curbă a normalei cu această axă în punctul considerat. (după fr. sous-normal)”
– SUBORBITAL înseamnă „Care se află sau are loc sub orbita cerească”.
Aceste două construcţii lingvistice se formează din prefixul „sub” şi cuvîntul de referinţă, în cazul nostru sub+normal şi sub+orbital. În mod eronat, preşedintele crede că „SUBOPTIMAL”-ul său ar intra în aceeaşi schemă de construcţie, adică „sub+optimal”, adică ceva care ar fi mai puţin decît „optimal”!
Însă nu merge, căci „optimal” înseamnă „(Cu caracter) optim, cel mai bun; minunat, excelent, grozav”, iar „optim” este un adjectiv definit drept „Cel mai bun; minunat, excelent, grozav”. „Optim” vine din lat. „optimus” şi este superlativ al lui „bonus” – bun, care a dat în franceză „optime” şi în italiană „ottimo”.
Aşadar, „optim” este un superlativ, la fel ca „excelent” sau „senzaţional”, definind un maxim al unei stări şi, deci, tot ce este mai puţin decît „optim” sau „excelent” ori „senzaţional” iese din definiţie! De aceea, a spune că un lucru este „SUBEXCELENT” sau „SUBSENZAŢIONAL” este la fel de ridicol ca a spune că este „SUBOPTIMAL”!
Precedente ale folosirii aproximative a limbii române de către Klaus Iohannis
Nu este prima oară cînd a fost remarcată folosirea rudimentară a limbii române de către preşedintele Iohannis. Cititoarea noastră Luminiţa Arhire ne-a sesizat mai multe discursuri ale preşedintelui, în care limba română „sună ca dracul”, vorba unui clasic în viaţă: „Iată câteva minunate exemple din alocuțiunea plină de miez a președintelui nostru, de la Ambasada României din SUA: ”… dar FAPTUL că în această seară ați venit aici, în Ambasada României, este o dovadă clară a FAPTULUI că, DE FAPT , cu inima, mai sunteți, în FOARTE mare măsură, acasă…România și cu Statele Unite ale Americii au un parteneriat FOARTE STRÂNS, FOARTE BUN, și cu o perspectivă FOARTE FRUMOASĂ…. Dacă la partea politică, după cum am spus, stăm EXTRAORDINAR DE BINE, în zona militară și a colaborării în domeniul securității stăm FOARTE BINE. În domeniul securității, colaborarea este chiar FOARTE, FOARTE BUNĂ…” etc…etc…
La numai cîteva zile după discursul ţinut în faţa românilor din SUA, preşedintele Iohannis a transmis un mesaj cu ocazia „Zilei NATO în România”. De data aceasta în scris: „Astăzi, 3 aprilie 2016, România aniversează „Ziua NATO în România”, sărbătoare publică dedicată democrației și spiritului euro-atlantic, precum și apartenenței țării noastre la cea mai puternică alianŢă politico-militarădin lume”România a devenit, în urmă cu 12 ani, membru cu drepturi depline al Alianţei Nord Atlantice. Aderarea la NATO constituie unul dintrecele mai remarcabilesucceseale politicii externe contemporane a țării noastre. Ea este, totodată, un moment cu puternice reverberații istorice, consacrând atât apartenența la sistemul de valori euro-atlantice, cât și asigurarea celor mai puternice garanțiide securitate pentru România…”.
Abundenţa superlativelor sau construcţiile de genul „faptul este dovada faptului că faptul” arată o suficienţă a limbajului, un vocabular redus şi, în ultimă instanţă, o cunoaştere aproximativă a limbii române! În asemenea situaţii, este de preferat să se evite discursurile libere, iar cînd este nevoie de redactarea unor comunicate să se apeleze la persoane calificate. Cînd, totuşi, este inevitabil ca o persoană să apară în public şi să vorbească liber, este de preferat să vorbească foarte puţin!
Este ceea ce preşedintele Iohannis a făcut pînă de curînd! Unii l-au criticat, alţii l-au lăudat, dar metoda aleasă de preşedinte era una corectă şi trebuia continuată. Din păcate, în ultima vreme, parcă a vrut să demonstreze că şi el poate fi la fel de vorbăreţ ca şi ceilalţi politicieni, iar efectele s-au văzut.
Chiar în textul reprodus mai sus, am descoperit o construcţie fabuloasă: „cele mai remarcabilesuccese”, care este un pleonasm de toată frumuseţea! „Remarcabil” este, potrivit limbii române, un adjectiv care înseamnă „eminent, important, admirabil, deosebit, însemnat”, deci ceva ieşit din comun, adică, în textul cu pricina, un superlativ al succeselor. Dar un copil de clasa a V-a ştie că superlativele nu au grade de comparaţie pentru că ar naşte un pleonasm grosolan! Doar dacă accepţi ideea că eşti agramat poţi să spui „cel mai excepţional”, „cel mai senzaţional” sau „cel mai remarcabil”. O fi, între lucrurile excepţionale, şi unul care să fie mai presus decît altele, dar limba, tocmai pentru a limita excesele, ne pune oprelişte pentru a nu deveni ridicoli! Cu alte cuvinte, era de ajuns ca Iohannis să spună „remarcabile succese”, fără a preciza că acestea ar fi „cele mai”!
Sfatul meu este ca preşedintele Iohannis să revină la tăcerea sa proverbială, iar atunci cînd, totuşi, este nevoit să vorbească în public să se limiteze la discursul scurt şi să fie atent la folosirea excesivă a superlativelor. Nu de alta, dar se spune despre limba română că este „o comoară” şi, deci, se cuvine, din respect, s-o păzim niţeluş de o astfel de invazie ce ar putea duce la „unele dintre cele mai excepţional de senzaţionale” mesaje publice!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.