Linz se mândreşte, chiar şi într-o perioadă de criză, cu o nouă Operă

Linz este oraşul austriac de pe malul Dunării care, în ultimii ani, a avut o dezvoltare extraordinară din punct de vedere arhitectural.

Capitală a landului Austriei de Sus (Oberösterreich), Linz este o metropolă industrială. Bogat în spaţii verzi, oraşul se oglindeşte în Dunăre. Călătorul poate admira faţadele cu muluri elegante, colorate în verde deschis sau roz delicat, câteva biserici baroce cu interioare fastuoase, dar şi clădiri futuriste, ca “Ars Electronica Center”, muzeu dedicat artelor digitale.

La jumătatea drumului între Salzburg şi Viena, Linz, oraşul lui Anton Bruckner, devine o etapă privilegiată pentru melomani. Noul său “Musiktheater” completează evantaiul de săli puse la dispoziţie de “Landestheater” din Linz, a căror programare, plasată sub responsabilitatea lui Rainer Mennicken, acoperă opera, opereta, dansul, comedia muzicală, teatrul şi spectacolele pentru tineri.

În oraşul austriac Linz a fost inaugurat recent “Musiktheater”, unul dintre cele mai moderne teatre lirice din Europa.

Deschis cu o premieră mondială a lui Philip Glass, noul edificiul va primi, începând din octombrie, o nouă producţie cu “Inelul Nibelungilor”.

Imagine de la spectacolul în aer liber în faţa Musiktheater

Melomanii vor căuta, desigur, urmele lui Anton Bruckner (1824-1896), compozitorul născut la Ansfelden, un sat situat la câţiva kilometri de Linz. El a studiat timp de trei ani la Abaţia Saint-Florian, o bijuterie arhitectonică, unde se păstrează “orga lui Bruckner”, cu 7.000 de tuburi. Organist al Catedralei, compozitorul a trăit la Linz din 1855 până în 1868, când a plecat la Viena. De la “Bruckner Orchester” la “Brucknerhaus”, sala de concerte, trecând prin “Brucknerfest”, festival dedicat operei sale, memoria compozitorului este omniprezentă.

Şi Mozart a avut un scurt sejur la Linz, unde şi-a compus “Symphonies”-le lui cele mai populare.

Mândri de acest trecut muzical, edilii oraşului au decis, în urmă cu peste 10 ani, să construiască un nou teatru liric. Conceput de “Terry Pawson Architects”, din Londra, pentru un buget de 180 de milioane de euro, edificiul a fost construit în cinci ani, impunând lucrări de schimbare de drumuri pentru a permite crearea unei legături cu parcul Volksgarten din faţa lui. Situat aproape de gară, “Musiktheater” se află la un kilometru de Dunăre, de care este legat printr-un bulevard străbătut de tramvaie şi mărginit de numeroase magazine, cele mai multe cu specific cultural.

Marionetele gigantice ale trupei La Fura del Baus

De aceeaşi mărime cu clădiri similare, cum ar fi cele de la Oslo sau Copenhaga, “Musiktheater” nu are o scară monumentală, numai câteva trepte separându-l de parc. O largă faţadă de sticlă, evocând o cortină impune o anumită transparenţă.

“Într-o societate democratică, un teatru este prin esenţa lui un loc popular. Am dorit ca toată lumea să simtă că acest proiect îi este dedicat. De la deschidere, 30.000 de spectatori au asistat la reprezentaţiile noastre, atât în interiorul cât şi în exteriorul teatrului”, explica Rainer Mennicken, citat de criticul muzical Jean-Marc Proust, într-un amplu articol.

Un extraordinar spectacol în nocturnă, cu “Ein Parzival”, oferit de trupa catalană “La Fura del Baus”, a fost programat în spaţiul din faţa teatrului. Pe muzică de Wagner, acrobaţi suspendaţi de funii şi marionete gigantice, acţionate de macarale, într-un vârtej cromatic şi pirotehnic, au oferit un spectacol magic.

Inaugurarea propriu zisă a sălii s-a făcut cu opera “Spiren der Verirrten” (“The Lost”), de Philip Glass, în care peste 200 de persoane au circulat pe scenă în finalul unui spectacol în timpul căruia au fost rotite şi deplasate numeroase decoruri.

Scrisă după textul omonim al lui Peter Handke, “Spiren der Verirrten” este a 14-a operă a lui Philip Glass (născut în 1937), pe un libret de Rainer Mennicken. Diferită de forma minimalistă caracteristică de obicei compozitorului american, această creaţie este o “operă în trei acte pentru cântăreţi, actori, dansatori, cor şi orchestră”. O operă imensă, ce vizează arta totală. Pe scenă urcă în jur de 200 de persoane, incluzând şi fosa, pentru că muzicienii şi cântăreţii îşi schimbă locul în ultimul act.

Christa Ratzenbock în opera lui Philip Glass

Textul lui Peter Handke, abscons, este format din dialoguri între protagonişti neidentificaţi, care se plimbă prin lume. Nu au nume, ci litere pentru a se identifica, în ordinea apariţiei. “Este uneori confuz, dar întotdeauna stimulant, într-o logică progresivă care aminteşte «Reigen» (Hora) de Arthur Schnitzler”, apreciază Jean-Marc Proust.

Critica a remarcat prestaţiile soliştilor Bram de Beul, Jacques Le Roux, Martin Achriner şi Christa Ratzenböck.

Muzica este imediat recognoscibilă în motivele sale repetitive. Orchestra şi corul se avântă uneori în valuri de crescendo-uri majestuoase, transmiţând o fervoare cvasi religioasă.

A fost elogiată maniera viguroasă a dirijorului Dennis Russell Davies, la pupitrul “Bruckner Orchester”, în această partitură plină de pasaje de muzică de cameră.

Alternanţa aceasta se manifestă şi în regie, unde David Pountney s-a folosit din plin de mijloacele tehnice oferite de noul teatru. Spaţiul enorm a fost ocupat până la ultimul colţişor de decorul conceput de Robert Israel, deplasarea personajelor continuând chiar după ce au încetat să cânte.

Sala noii Opere

O coregrafie mecanică, sălbatică, dezordonată, cu corpuri care se atrag şi se resping, cu mişcări sacadate, repetate, evocă în unele pasaje creaţiile Pinei Bausch. Ea este realizată de Amir Hosseinpour.

În sfârşit, actorii invitaţi în scenă, în fosă sau în sală, întrerup, comentează spectacolul, mişcându-se şi ei tot timpul.

Publicul a ovaţionat îndelung protagoniştii acestei premiere mondiale şi pe compozitorul emoţionat.

Inaugurarea a fost urmată, a doua zi, de o comedie muzicală de Dana P. Rowe şi John Dempsey, “Vrăjitoarele din Eastwick”, în premieră austriacă, montată în manieră clasică.

Interiorul “Musiktheater”, un vast spaţiu aerat şi foarte luminos, este creat din lemn, metal şi marmură. Foaierul principal, care corespunde primului balcon, este deosebit de spaţios. Există încă două foaiere, mai mici, şi un bar la parter.

De mari dimensiuni, sala are 1.200 de locuri situate pe patru niveluri: parter, hochparter şi două balcoane. Nu există o lojă principală, ci numai câteva laterale. Fotoliile, de un roşu viu, au pe spătarul din faţă un ecran tactil, care permite alegerea limbii subtitrajului: engleză, germană sau cehă.

Scena, una dintre cele mai mari din Europa, este impresionantă. Este echipată cu un platou circular cu un diametru de 32 de metri, care face posibilă întoarcerea, ridicarea sau coborârea decorurilor vaste. Fosa orchestrei poate fi şi ea ridicată, până la nivelul scenei, permiţând “întâlnirea” muzicienilor cu cântăreţii şi dansatorii. Este un adevărat vis pentru regizori.

Foaierul mare al Operei din Linz

Pentru a testa mai bine posibilităţile vastei scene, s-a decis montarea “Tetralogiei” wagneriene, începând din octombrie 2013, care va fi continuată cu “Aurul Rhinului” şi “Walkiriile”, în martie 2014, cu “Siegfried” în noiembrie 2014 şi “Amurgul zeilor”, în februarie 2015. Dennis Russell, dirijorul “Bruckner Orchester”, asigură reprezentaţiile lirice, iar regia i-a fost încredinţată lui Uwe Eric Laufenberg.

Alături de repertoriul clasic, “Carmen”, “Liliacul” sau “Cavalerul Rozelor”, sunt programate şi creaţii contemporane.

Pentru februarie 2014, Rainer Mennicken a comandat unor artişti austrieci, scriitorul Franzobel (pseudonimul lui Franz Stefan Griebl) şi compozitorul Ernst Ludwig Leitner, o operă dedicată vieţii fermierului Fadinger, figură istorică locală, care a condus în 1526 o revoltă a ţăranilor.

Prin premiera mondială a ultimei creaţii a lui Philip Glass, “Musiktheater” a atras atenţia teatrelor lirice din ţările vecine, Germania şi Republica Cehă. Coproducţiile vor contribui la reputaţia noului teatru. “Am lucrat recent cu Festivalul de la Bregenz, la «Nijinskys Tagebuch», de Detlev Glanert, şi producem «Flautul fermecat» cu Teatrul Mikikai din Tokyo. Sunt în curs şi discuţii cu Opera din München”, declara Rainer Mennicken în prestigioasa revistă “Opera”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.