Liviu Ciulei, Ion Lucian, Emil Hossu, Şerban Ionescu, pe Aleea Celebrităţilor!

“Avem bucuria ca în preajma sărbătorilor de iarnă, în ziua de Sfântul Filimon, ocrotitorul făuritorilor de spectacole, să readucem în memoria publicului patru mari stele ce strălucesc deja în Galaxia Teatrului Românesc: Liviu Ciulei, Ion Lucian, Emil Hossu, Şerban Ionescu. În sufletele noastre se vor aprinde reflectoare de înaltă tensiune a emoţiilor ce vor clipi etern prin amintirile lor care vor rămâne vii în inimile noastre”, mărturisea George Ivaşcu, Directorul Teatrului Metropolis.

Teatrul Metropolis, Primăria Municipiului Bucureşti şi Cocor vă invită vineri, 14 decembrie, la un eveniment unic, menit să omagieze marii artişti ai scenei româneşti, cu ocazia Sfântului Filimon, ocrotitorul făuritorilor de spectacole.

Aşadar, de la ora 9.30 vă aşteptăm la Mănăstirea Radu Vodă, unde, în prezenţa a numeroase personalităţi din lumea teatrului şi filmului românesc, va avea loc Sfânta Liturghie cu slujba de pomenire a actorilor trecuţi la Domnul şi slujba de binecuvântare a celor vii.

Începând cu ora 13.00, în prezenţa Primarului General al Municipiului Bucureşti, prof.dr. Sorin Mircea Oprescu, vor fi decernate, in memoriam, pe Aleea Celebrităţilor din Capitală patru mari stele: Liviu Ciulei, Ion Lucian, Emil Hossu, Şerban Ionescu.

Decernarea celor patru stele se va face în prezenţa foştilor colegi, a prietenilor şi a rudelor artiştilor. De asemenea, în cadrul evenimentului, rudele artiştilor vor primi “Placheta Bucureştiului” oferită de Primarul General al Capitalei, dar şi câte o stea din aur din partea Casei de Bijuterii Sabion, bijutierul oficial al evenimentului.

Ciulei şi-a construit rolurile ca un arhitect, cu fundal, cu perspectivă, în relief

Liviu (Ioan) Ciulei a fost cea mai complexă personalitate pe care a avut-o vreodată teatrul şi filmul românesc, iar activitatea sa creatoare de peste 50 de ani a marcat atât arta scenică românească prin spectacole de anvergură naţională şi internaţională, dar şi lumea filmului românesc şi internaţional.

A fost pe rând regizor, scenograf şi actor de uriaş talent, formator de trupă şi conducător de teatru, totodată important regizor şi actor de film. Este primul nostru regizor care a luat premiu la Cannes.

Destinat iniţial unei cariere de arhitect, după dorinţa tatălui său, constructorul teatrului numit astăzi „C.I. Nottara”, Liviu Ciulei, n-ar fi trebuit să devină actor, ci făuritor de case, palate, biserici, drept care a părăsit repede liniile desenelor şi siguranţa betonului pentru tumultul şi capriciile scenei de teatru, unde, ca scenograf mai întâi, ca actor şi regizor după aceea, avea să strălucească mult timp.

În 1946, devine absolventul “Conservatorului Regal de Muzică şi Teatru”, la clasa Marioarei Voiculescu şi la clasa Victor Ion Popa, pentru că era fascinat de regie. După examenul de absolvenţă, la care a participat şi tatăl său, i-a dăruit teatrul construit pe Bulevardul Magheru, cu condiţia ca fiul său să termine şi Facultatea de Arhitectură, pe care o va absolvi în 1949.

În 1957 revoluţionează toată evoluţia gândirii teatrale prin publicarea articolului „Reteatralizarea picturii de teatru”, care stă şi astăzi la baza teatrologiei româneşti.

În 1963 se numără printre membrii fondatori ai “Asociaţiei Cineaştilor din România” (ACIN), al cărei vicepreşedinte a fost până în 1968.

Între 1963 şi 1972, Liviu Ciulei a fost directorul Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra”. Aici a devenit autorul unor spectacole care au făcut nu numai faima acestei instituţii în Bucureşti, în ţară, ci şi în lume. “Cum vă place”, „Moartea lui Danton”, „Leonce şi Lena”, „O scrisoare pierdută”, „Lungul drum al zilei către noapte”, „Azilul de noapte”, „Furtuna” sunt titlurile unor montări a căror faimă a străbătut timpul, vorbind şi astăzi iubitorului de teatru, cu aceeaşi prospeţime, despre o conştiinţă mereu trează şi exigentă, o viziune plastică rafinată şi, mai ales, o unică ştiinţă a lucrului cu actorii. Au fost calităţi care l-au impus pe Liviu Ciulei şi în teatrele din străinătate – Germania, Franţa, Italia, Statele Unite, Marea Britanie, Australia, Israel -, unde a lucrat mai ales în anii 1975-1990, după brutala sa înlăturare, de către autorităţile comuniste, de la conducerea Teatrului „Bulandra”. A fost director al Teatrului “Vivian Beaumont” de la Lincoln Center din New York (1979-1980) şi director artistic al Teatrului „Tyrone Guthrie” din Minneapolis (1980-1986) şi a predat cursuri de regie şi actorie la Columbia University şi New York University.

Reîntors în ţară după 1990, a realizat la Teatrul „Bulandra”, al cărui director onorific a devenit, spectacolele “Visul unei nopţi de vară”, „Deşteptarea primăverii”, „Hamlet”, „Henric al IV-lea” şi „Şase personaje în căutarea unui autor”, desăvârşind astfel o carieră regizorală de remarcabilă longevitate. Şi încă ar mai fi putut lucra.

Ultima amintire vie, ca un pas în calea neuitării, rămâne albumul intitulat „Liviu Ciulei – Cu gândiri şi cu imagini”, publicat în 2009.

De-a lungul carierei sale a primit, în 1964, Ordinul Muncii clasa a II-a. Este primul nostru regizor care a primit “Premiul pentru regie”, la Festivalul de la Cannes, în 1965, pentru filmul „Pădurea spânzuraţilor”. În 1969 primeşte “Globul de Cristal”, la Karlovy Vary, pentru filmul „Valurile Dunării”. Primul premiu UNITER îi va fi înmânat în 1996, pentru ca în 2001 aceeaşi instituţie să îi dăruiască “Premiul de Excelenţă în teatru”. Un an mai târziu, UCIN îi recunoaşte meritele deosebite, onorându-l cu “Premiul de Excelenţă în cinematografia” română. Din 2006 este Membru de onoare al Ordinului Arhitecţilor, deşi nu a profesat niciodată meseria de arhitect.

A fost căsătorit cu marea actriţă Clody Berthola şi cu jurnalista Helga Reiter. Este tatăl regizorului Thomas Ciulei, din a doua căsătorie.

Ca regizor, Liviu Ciulei a descoperit talente autentice, care au debutat sub bagheta sa inspirată: Irina Petrescu şi Lazăr Vrabie (în filmul “Valurile Dunării”), Gina Patrichi, Ana Szeles şi Mariana Mihuţ (în „Pădurea spânzuraţilor”), cântăreaţa de muzică uşoară Margareta Pâslaru, actriţă în spectacolul „Opera de trei parale”.

Liviu Ciulei a plecat printre stele. Când moare un artist moare o lume. A dispărut, odată cu dânsul, o întreagă epocă de civilizaţie teatrală, de dedicaţie totală faţă de meserie, de competenţă profesională autentică şi, înainte de orice, de iubire necondiţionată pentru scena şi tot ce există deasupra ei.

Ion Lucian, creatorul de teatru

Ion Lucian, creatorul de teatru

A fost actor, epigramist, scenarist, dramaturg, director al Teatrului “Excelsior”, Societar de onoare al Teatrului Naţional Bucureşti.

În cariera sa de peste 60 de ani s-a făcut îndrăgit în egală măsură de spectatori de toate vârstele, prin vocea inconfundabilă, calmul de oţel şi privirea blândă de copil. A iubit copiii, drept care a împlinit dorinţa lui Victor Ion Popa din 1924, prin înfiinţarea unui teatru profesionist pentru copii. A avut parte de o viaţă lungă, plină de evenimente, bogată în experienţe de toate felurile şi cu momente absolut extraordinare, a rămas în farul culturii europene cu cea mai mare distincţie care înnobilează cariera unui om, şi a lăsat în urma sa un teatru pentru copii. Visul său s-a împlinit, iar pe 4 mai 2011 a fost inaugurat în prezenţa sa noul sediu al Teatrului “Excelsior” din Bucureşti.

Datorită lui Liviu Rebreanu, care era directorul Teatrului Naţional din Bucureşti, Ion Lucian debutează la doar 18 ani, în 1942, pe scena primului teatru al ţării, cu rolul Guliţă din spectacolul cu piesa „Coana Chiriţa”, iar în 1945 devine absolvent al Academiei Regale de Teatru şi Muzică din Bucureşti. Din 1945 până în 1947, a fost angajat al Teatrului de Operetă “Alhambra”. La Teatrul Municipal Bucureşti (actualul Teatru “L.S. Bulandra”) a jucat în perioadele: 1947 – 1952 şi 1956 – 1960. Pe scena Teatrului “Nottara” a urcat în 1952, pentru ca mai târziu să devină actorul Teatrului de Comedie: 1960 – 1964; 1972 – 1990.

Fondator şi director (1964 – 1972) al Teatrului pentru Copii „Ion Creangă” şi al Teatrului Excelsior din Bucureşti (din 1990), Ion Lucian a fost profesor universitar la Institutul de Teatru şi Film (1952 – 1956), iar între 1998 şi 2000 a predat la Universitatea Hyperion din Capitală.

De-a lungul carierei, a fost invitat în calitate de actor şi regizor în Italia, Belgia, Franţa, Japonia, Canada, SUA. Dintre aceste realizări de succes pot fi amintite piese de Eugen Ionescu, o piesă proprie dedicată copiilor, „Cocoşelul neascultător”, montate la teatre din Paris, Caen, Rennes (Franţa), Montreal (Canada), Bruxelles (Belgia). A tradus piese de Moliere, Goldoni, Eugene Labiche, Georges Feydeau şi a publicat volumele „Le petit coq” (1975), „Fantezii pe teme umoristice” (1998) şi „Steluţe de umor” (2002).

Din filmografia sa pot fi amintite „Două lumi şi o dragoste” (1947), „Viaţa învinge” (1951), „Gelozia bat-o vina” (1954), „Doi vecini” (1958), „D’ale carnavalului” (1958), „Titanic vals” (1964), „Mofturi 1900” (1964), „Doctor fără voie” (1976), „Roşia de un kilogram” (1979), „Rămăşagul” (1984), „Medalia de onoare” (2009).

În 1965 devine membru al Biroului Executiv al Asociaţiei Internaţionale de Teatru Pentru Copii şi Tineret, pentru ca în 1973 să fie numit membru în “Asociaţia Scriitorilor Francezi de Teatru şi Muzică”, cu sediul la Paris, iar în 2001 devine membru al “Clubului Diplomaţiei Culturale”. A fost numit, de asemenea, membru al Uniunii Scriitorilor din România, în urma pieselor de teatru pentru copii scrise şi jucate, precum şi alte volume publicate.

A primit distincţia de Artist Emerit în 1954, premiul pentru interpretare la Braşov, în 1982, apoi la Bacău în 1983, Premiul UNITER pentru întreaga activitate în 2001, Premiul Naţional UNITER pentru întreaga carieră dedicată tânărului public, în 2002, şi Premiul pentru cel mai bun spectacol în Israel, tot în 2002. De asemenea, la ediţia din 2007 a Festivalului Comediei Româneşti, i-a fost acordat premiul de excelenţă.

A primit titlul de Ofiţer al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare (Franţa, 2004) conferit de Jacques Chirac, o distincţie pe care foarte puţini oameni o au în întreaga lume. A fost distins cu Ordinul Muncii Clasa I şi a II-a, Ordinul Meritul Cultural Clasa I, Ordinul Naţional Serviciul Credincios în Grad de Cavaler.

Emil Hossu, posesor al gloriei eterne

Emil Hossu, actorul tribun

Emil Hossu este a fost actorul care a marcat multe generaţii. Cu o figură impunătoare, de-o frumuseţe nordică şi farmec răscolitor, cu o eleganţă şi voce timbrată, cu zâmbet suveran, a fost un cuceritor al inimilor femeilor din stal. Cu un simţ al umorului fin şi cu o modestie rară, acest posesor al gloriei eterne a ridicat spectatorii la teatru în picioare la multe dintre spectacolele în care a jucat.

Maramureşean după mamă, sălăjean după tată, a fost căsătorit cu actriţa Catrinel Dumitrescu şi are din prima căsătorie un fiu. Deoarece tatăl său fusese diplomat în 1945, a fost deportat împreună cu toată familia într-un lagăr în Germania, unde a rămas timp de un an şi trei luni. După ce au scăpat din lagăr, împreună cu părinţii s-au întors în România. Tot din acelaşi motiv, în 1948 familia sa a fost trimisă la muncă forţată la Canalul Dunăre – Marea Neagră, unde tatăl său s-a îmbolnavit de cancer şi a murit. Viitorul actor avea doar 17 ani. Copilăria încercată în lagărul din Germania, în timpul războiului, şi pierderile suferite de familie nu i-au alterat optimismul.

A urmat Liceul Cantemir din Bucureşti, iar spre actorie a fost îndrumat de sfaturile profesorului de limba română, Constantin Manolescu, de la liceu, care l-a distribuit în rolul moş Tănase din piesa “Răzvan şi Vidra”, intuind talentul pentru meseria de actor şi îndrumând liceanul spre facultatea de teatru. Neavând o „origine sănătoasă”, actorul a reuşit să intre la Institutul de Teatru abia după a treia încercare. A terminat “Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică” în 1965, la clasa lui George Rafael, avându-i colegi pe Florian Pittiş, Adriana Popovici, Constantin Cojocaru etc., cu rolul principal din spectacolul cu piesa “Întâlnire la Senlis”, de Anouilh. Emil Hossu era ceea ce trebuia să reprezinte eroul lui Anouilh mistuit de suferinţa fericirii şi frumuseţii, de dorinţa purificării şi s-a impus printr-un farmec aparte. Adolescentul rămas parcă neschimbat în ciuda trecerii anilor, spontan şi stăpânit de bucuria jocului, a confirmat apoi prin: Romeo (“Romeo şi Julieta”), Laert (“Hamlet”), Hippolit (“Fedra”), Ioniţă (“Petru Rareş”) Algeron (“Bună seara, domnule Wilde”), Petru (“Citadela sfărâmată”) promisiunile debutului. De-a lungul carierei sale, a devenit unul dintre cei mai iubiţi actori ai teatrului românesc, un actor cald şi generos, implicat permanent în viaţa teatrului, cu un deosebit respect pentru colegi şi public.

Amintim câteva dintre spectacolele în care a jucat cu talent şi dăruire roluri cu care şi-a fermecat publicul, în ultimii ani, la Teatrul “I.C. Nottara”: „Doi pe o bancă” de Aleksandr Ghelman, „Operele complete ale lui WLM ŞXPR” de Jess Borgeson, Adam Long şi Daniel Singer, „Aniversarea” de Thomas Vinterberg şi Mogens Rukov, „Omul hazardului” după Yasmina Reza, „Clipe de viaţă” de William Saroyan, „În piaţa Vladimir” de Ludmila Razumovskaia, „Nu vorbiţi cu actorii” de Tom Dudzick, „De trei ori dragoste”, adaptarea de Ulrike Döpfer, „Buna seara, domnule Wilde” de Oscar Wilde, „Hamlet” de William Shakespeare, „Ultima cursă” de Horia Lovinescu, „Coriolan” de William Shakespeare, „Doamna nevăzută” de Calderon de la Barca, „Unde-i revolverul?” de Görgey Gabor, „Un regat pentru un asasin” de Peter Karvas, „Omul care aduce ploaia” de Richard Nash, „Omul cu mârţoaga” de Gheorghe Ciprian, „Blocaţi în dormitor” de John Tobias, „Capul de răţoi” de Gheorghe Ciprian.

Activitatea în film a fost susţinută de rolurile din producţiile: „Chiquititas” (2007), „Triunghiul Morţii” (1999), „Une mère comme on n’en fait plus” (1997), „Punctul zero” (1996), „Straniul paradis” (1995), „Cel mai iubit dintre pământeni” (1993), „Liceenii în alertă” (1993), „Oglinda” (1993), „Balanţa” (1992), „Harababura” (1990), „Un studio în căutarea unei vedete” (1988), „Să-ţi vorbesc despre mine” (1987), „Cale liberă” (1986), „Totul se plăteşte” (1986), „Noi, cei din linia întâi” (1985), „Secretul lui Nemesis” (1985), „Vara sentimentală” (1985), „Eroii n-au vârstă” (1984), „Secretul lui Bachus” (1984), „Sosesc păsările călătoare” (1984), „Convoiul” (1981), „Bună seara, Irina” (1980), „Iarna bobocilor” (1977), „Regăsirea” (1977), „Toamna bobocilor” (1975), „Aventurile lui Babuşcă” (1973), „Simpaticul domn R” (1969).

Din 1992 devine pentru câţiva ani cadru didactic la Universitatea “Hyperion” din Bucureşti, Facultatea de actorie, şi formează patru generaţii de studenţi, viitori actori care i-au devenit colegi pe scenele teatrelor bucureştene.

La 13 decembrie 2002, actorul Emil Hossu a fost decorat cu Ordinul naţional “Serviciul Credincios”, în grad de Cavaler, alături de alţi actori, “pentru devotamentul şi harul artistic puse în slujba teatrului românesc, cu prilejul împlinirii unui veac şi jumătate de existenţă a Teatrului Naţional din Bucureşti”.

Şerban Ionescu, bufon al adevărului sau al minciunii

Şerban Ionescu, histrionul perfect

A îmbogăţit scena prin personajele pe care le-a întruchipat cu har şi dăruire, în numeroase spectacole de teatru şi film. A fost pe rând poet, profet, tiran, lunatic sau pământean, bufon al adevărului sau al minciunii, cinic sau candid, cerebral sau romantic, cucerind publicul prin palmaresul unei neobişnuite varietăţi de roluri.

Datorită tatălui său, care era pilot de vânătoare, şi-a petrecut copilăria între Braşov şi Caracal. A urmat cursurile Şcolii Populare de Artă, şi după patru încercări a intrat la facultatea de teatru.

În 1978 a absolvit “Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică” în prima promoţie de studenţi ai regretatului marelui actor şi pedagog Amza Pellea, cu rolul Miron David din spectacolul cu piesa “Piticul din grădina de vară”, alături de Diana Lupescu, Niculae Urs, Paul Gheorghiu şi mulţi alţii. Tot în acel an, a debutat pe scena “Teatrului de Comedie” cu rolul “Tarelkin”, unde a jucat alături de profesorul său Amza Pellea şi a convins prin forţa talentului său.

După terminarea facultăţii a fost repartizat la Teatrul din Petroşani, jucând în acelaşi timp la “Teatrul Mic” din Bucureşti şi Teatrul din Sibiu. În 1982 se transferă la Teatrul de Comedie din Bucureşti, apoi la Teatrul Odeon. Din 2001 a putut fi admirat la spectacolele primei scene a ţării.

Debutul în film se întâmplă în 1979, când regizorul Mircea Mureşan îi încredinţează rolul vieţii sale, “Ion”, din ecranizarea romanului “Răscoala” de Liviu Rebreanu în filmul care-i aduce notorietate „Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii”.

De-a lungul carierei sale a primit roluri în filme artistice, filme de televiziune, telenovele, colaborând cu regizori ca: Lucian Pintilie, Sergiu Nicolaescu, Tudor Mărăscu, Nicolae Mărgineanu precum şi mulţi alţii. De fiecare dată i-au fost apreciate talentul, seriozitatea, munca în echipă, conştiinciozitatea, modul de abordare a rolului şi interpretarea personajului într-o manieră unică.

În 1985 a primit Premiul pentru interpretare masculină la Festivalul filmului pentru tineret, la Costineşti, iar în 2002 Premiul de excelenţă UCIN.

A fost căsătorit cu actriţa Magda Catone, devenind părinţii unui băiat pe nume Carol.

A fost un om bun, generos, plin de farmec şi energie.

“Acordăm azi, in memoriam, stele pe Aleea Celebrităţilor celor 4 mari artişti: Liviu Ciulei, Emil Hossu, Ion Lucian şi Serban Ionescu. Deşi aceştia nu mai sunt printre noi, îi vom purta mereu în sufletele noastre, amintindu-ne cu drag de rolurile memorabile pe care le-au interpretat”, a declarat Cătălina Toaxen, Director de repoziţionare şi expansiune Cocor.

Aleea Celebrităţilor (Walk of Fame) este un proiect cultural iniţial de Teatrul Metropolis, Primăria Capitalei şi Cocor, care găzduieşte stelele celor mai cunoscuţi artişti români din lumea filmului şi a teatrului, în semn de preţuire a valorilor culturale din România. Celebrul Walk of Fame românesc a debutat în ianuarie 2011. Pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului strălucesc deja stelele altor mari personalităţi: Florin Piersic, Victor Rebengiuc, Radu Beligan, Amza Pellea (postum), Ştefan Iordache (postum), Maia Morgenstern, Alexandru Tocilescu, Tamara Buciuceanu-Botez, Ileana Stana Ionescu, Sebastian Papaiani, Ion Caramitru, Draga Olteanu Matei, Mircea Albulescu, Mariana Mihuţ, Marin Moraru, Iurie Darie, Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, Horaţiu Mălăele, George Mihăiţă, Costel Constantin.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.