Expoziţia de la Elite Art Gallery, Locografii 2 – via Santorini, reuneşte încă o dată patru artişti, colegi de promoţie, veniţi din Moldova şi Bucovina: Mihail Gavril, care trăieşte şi lucrează la Bucureşti, Dumitru D. Bostan, de la Piatra Neamţ, Mihail Voicu de la Iaşi şi Niculai Moroşan, de la Suceava, numiţi de un critic “Cei patru cavaleri ai Picturii”. Amatorii de artă i-au mai întâlnit pe simezele bucureşte şi în alte expoziţii, cum ar fi cea dedicată Balcicului. Li se alătură Ovidiu Buzec, de la Siret.
Au organizat împreună expoziţii la Galeria Cupola din Iaşi, la Galeria Lascăr Vorel din Piatra Neamţ, la City Gallery din Suceava. O vară la Antileşti a fost deschisă şi la Galeria Apollo din Bucureşti. Anul trecut, Locografii (1) a fost găzduită de Galeria Theodor Pallady din Iaşi.
De data aceasta, ei îl poartă pe privitor într-o călătorie prin insula Santorini, cea numită odinioară Thera, din arhipelagul Cicladelor. Insula vulcanului cu acelaşi nume care a dat naştere nu numai reliefului actual, dar şi legendelor.
Ovidiu Buzec, Santorini 1
“Santorini, ne anunţă organizatorii, este tărâmul de unde porneşte mitul Atlantidei şi călătoria iniţiatică a celor 5 artişti… Grupul de artişti români contemporani calcă pentru prima dată pe nisipurile negre şi roşii, pe falezele naturale înalte, pe străduţele mici şi înguste cu privire la mare, pentru a-şi căuta fiecare motivele, sursele şi resursele creatoare. Apoi, în demersul lor creativ se opresc asupra caselor de un alb orbitor, cu acoperişuri rotunjite, ce par chilii săpate în lava pietrificată, compunându-le pe diferite suporturi. Mergând mai departe, recompun spaţiile în compoziţii aproape abstracte, în care sunt doar sugerate elemente figurative precum clopote, peşti, acoperişuri”.
Mihai Gavril, Lumina la Santorini
De fapt, avem de-a face cu cinci insule Santorini, începând cu cea “ştearsă” de lumina orbitoare, cu o cromatica stranie, interiorizată, a lui Dumitru D. Bostan. Uneori, arhitecturile se topesc în peisaj, între alburile şi ocrurile exaltate de roşul contrapunctic sau de albastrul gradat al mării, ca în Santorini I, alteori, se decupează geometric, după o logică personală, într-un joc al verticalelor şi orizontalelor, născând însă de fiecare dată o lume stranie, încremenită în eternitate.
Mihail Voicu, Peşti
Santorini văzut de Ovidiu Buzec pare mai curând nocturn, ca atmosferă şi ca sentiment pe care îl degajă. Majoritatea arhitecturilor lui se profilează pe un cer ce poate fi confundat adesea cu marea. Cromatica dominată de albastru, de altfel excelent valorat, este fundalul ce-şi aruncă reflexele pe albul construcţiilor, pe ocrurile acoperişurilor rotunjite, pe biserica sugerată alături de construcţiile devenite semn, dispuse în scară. În Santorini I, atmosfera şi cromatica se schimbă. Suprafaţa intens colorată în roşuri şi negru, cu arhitecturi ecleziastice hieratice sau case transformate în ritmice accidente geometrizate, aminteşte parcă de erupţia ameninţătoare, de o lume aflată sub semnul dramei.
Nicolae Moroşan, Bucovina
Mihail Voicu se lasă acaparat de mediul acvatic, bisericile, arhitecturile lui par scufundate în apa al cărei albastru este populat de peşti arhetipal structuraţi, aparţin în egală măsură lumii reale şi simbolului biblic.
Construcţia este aparent vizibilă, artistul dă impresia că îşi calculează înscrierea elementelor picturii în suprafaţă. Clopotniţa se înalţă peste turlele acoperişului, şi deasupra unui interior ce pare vizibil prin transparenţa zidurilor, Cupolele se multiplică sacralizând întregul spaţiu, Clopotele par să se transforme în ceasuri măsurând altfel de ore sau se profilează ca nişte bizare şi neliniştitoare siluete. Iar peştii sunt gândiţi unul în altul, ni se arată în transparenţa semnului amintind prin simplitatea lui simbolul biblic al Pescarului etern.
Lucrările neliniştitoare ale lui Ovidiu Buzec
Muntelui alb şi golfului Santorini Niculai Moroşan le alătură în expozţie Bucovina natală, formele arhaice ale construcţiilor vechii Elade dialoghează cu blândeţea curbelor colinelor îmbrăcare în verdeaţă, cu arcurile frânte ale portalurilor şi cu cupolele moldoveneşti de mult ştiute. Compoziţiilor dominatee de linii oblice, ce dau impresia de ridicare spre cer sau de cădere în apă, din Muntele alb sau Santorini 2, sinuozităţilor scărilor mediteraneene, cu aparenţa lor înşelătoare din Santorini li se opune solida structură din Bucovina, cu dreptunghiurile sale atent plasate, creând, clasic, perspectiva.
Colţ de expoziţie cu lucrări semnate de Mihail Voicu
În ceea ce-l priveşte, Mihail Gavril surprinde în primul rând lumina, adevăratul personaj al compoziţiilor sale, scăldând edificii cu structură vagă, pierdută în atmosferă, lăsându-se maculată de roşuri şi albastruri care-i exaltă atotputernicia. Pentru acest împătimit al Athosului, pictura este întotdeauna sacralitate, indiferent de motivul abordat. Aşa se întâmplă şi în peisajele din Santorini. Verticalitatea turnului din Santorini I, clopotniţa profilată pe malul lagunei, cupolele întrevăzute din străduţele înguste, mărginite de clădiri cu acoperiş rotunjit, inducând un sentiment de început de lume, sunt subsumate aceleiaşi viziuni ideatice întâlnite în mai toate operele lui. Mai puţin obişnuită, şi intitulată oarecum ambiguu O noapte furtunoasă la Santorini, o frivolă natură statică, cu pălării, umbrelă şi cupe de îngheţată, aşteaptă liniştită parcă sosirea convivilor.
Mihail Gavril
Ca întotdeauna, ideea este servită de o remarcabilă stăpânire a meşteşugului. Gama cromatică, predominant caldă, cu zone contrapunctice de albastruri intense, de griuri (Santorini I), creează cadrul emoţional, amplificat de tuşele nervoase, cu împăstări expresive. Umbrele aruncate, din O noapte furtunoasă la Santorini, elementele de prim-plan, cum ar fi gardul oblic din Santorini I, arcul larg al lagunei asigură unitatea compoziţională a fiecărei picturi, ascultând altfel mai curând de legile expresionismului cromatic.
Expoziţia de la Elite Art Gallery trezeşte în vizitator, dincolo de orice considerente plastice, dorul de ducă şi sentimentul copleşitor de apropiere de o lume în care sacralitatea nu a fost asaltată încă de micile accidente ale vieţii cotidiene.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.