Locul tuturor şi al nimănui

Ne intersectăm cu multe spaţii urbane ale alienării. Nu le putem ocoli şi nici eluda din existenţa noastră. Au fost cel mai adesea proiectate să aibă acest rol. Scara de bloc a fost de la bun început un spaţiu al nimănui. Un spaţiu care anulează dialogul, gestul, atitudinea. Este atât de restrâns încât creează disconfort, dacă ne gândim numai la transportul mobilierului, de pildă. Dar în primul rând este vorba de un disconfort sufletesc. Palierul blocului interbelic are o altă dispunere a apartamentelor. Arareori apartamentele interbelice sunt dispuse faţă în faţă astfel încât vecinul de palier să urmărească pe vizor cine îţi vine acasă sau ce ai cumpărat în fiecare ceas al zilei. Era o discreţie care pornea din proiect, o discreţie care hrănea un confort minimal.

Apoi, scara de bloc alienează orice tip de socializare. Practic asta s-a şi gândit. Dacă este eliminată socializarea tipică vecinătăţii, oamenii devin celule izolate şi accesibile oricărui tip de manevrare, manipulare. În acest context, responsabilul de scară de altădată era cel dintâi dictator social de care te loveai până să ieşi în stradă. Se pot observa rezultatele şi azi: cum salutul tău faţă de vreun conlocuitor de palier nu primeşte răspuns; cum îţi este închisă uşa liftului cât mai grabnic, la doi-trei paşi distanţă, ca nu cumva să deranjezi cu prezenţa ta. Vecinul este un însingurat. Şi tu ajungi să fii, fără să poţi conştientiza această devenire. Ea apare treptat, pe negândite, odată cu ieşirea din copilărie.
Se mai vorbeşte de vestita “şezătoare”, dar ea nu aparţine scării de bloc, ci ieşirii acesteia. Şi o întâlnim aproape numai la blocurile mici, cu patru etaje. Acolo unde demografia este mai mare, şi adesea foarte variată profesional şi cultural, apar germenii unei agresivităţi mocnite şi fecunde. Blocurile cu zece etaje nu au şezători, dar hrănesc cel mai adesea o altă formă socială de protest: aceea a găştilor de cartier.

Cât despre urâţenia scărilor de bloc, acest lucru arată indiferenţă. Locuitorii preferă izolarea, se retrag în intimitatea de dincolo de uşă, şi aceea destul de expusă dacă ne gândim la „volatilitatea” pereţilor. Acest disconfort a fost creat deliberat de vechiul regim pentru a aliena personalitatea, individualitatea şi în cele din urmă creativitatea, ingeniozitatea, puterea şi dispunerea sufletească pentru schimbare. Omul de tip nou, lipsit de personalitate şi forţa deciziei responsabile, este indiferent faţă de peisajul din jurul său iar această indiferenţă se reflectă şi în relaţionarea cu ceilalţi. Când părăseşte această indiferenţă devine agresiv pentru că, subconştient, există o reacţie faţă de neputinţa gestului de schimbare.

Urâţenia scărilor de bloc nu are legătură cu educaţia, ci cu modul de viaţă, atrofiat şi melcoid, care durează de peste cinci decenii, cu prelungire după 1990. Modul de viaţă modifică, pozitiv sau negativ, factorii educaţionali colaterali cum ar fi de pildă şcoala sau modelele sociale.

Cea mai apropiată perspectivă de schimbare se va regăsi în generaţiile care nu au trecut prin filtrul ideologic al vechiului regim. Ele vor locui o bună parte de vreme aceste blocuri muncitoreşti, dar vor încerca să modifice, puţin câte puţin, modul de viaţă, către un confort rezonabil. Îndată ce o generaţie activă îşi construieşte propriul confort, de la intimitate la socializare, abia atunci germenii schimbării s-au pus în mişcare. Totul ţine de uman şi de activarea posibilităţilor pe care natura umană le are pentru a forţa o schimbare de atitudine. Îndeosebi în privinţa modului de viaţă.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Adrian Majuru 530 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.