Locuri noi care vor schimba capitala Franţei

Există în capitala Franţei locuri magice, oarecum secrete, adesea nebănuite, în care orice artist ar vrea să expună. Există abisuri tropicale ascunse sub „Grădinile Trocadero” sau „Micul Angkor” din Bois de Vincennes…

De la „Jardin d’acclimatisation” (Parcul zoologic), în care Frank Gehry termină de construit Fundaţia Vuitton, la Muzeul Picasso, complet metamorfozat, trecând prin „Art Paris”, „Saloanele de Desen” şi „Petit Palais”, care celebrează „Belle Epoque”, primăvara pariziană rezervă frumoase surprize.

Muzee, galerii, spaţii alternative, parcuri…

Recrearea ecosistemului pentru girafe la Zoo din Vincennes

La „Grădina Zoologică” din Vincennes, vizitatorul poate întâlni întreaga biodiversitate a lumii. Începând de luna aceasta, Parcul s-a redeschis, futurist şi extrem de variat, ultra contemporan şi mai pregătit să apere speciile ameninţate. Pentru a permite cufundarea în mediile naturale reconstituite, s-au născut noi peisaje: câmpii, taluzuri şi coline, care se deschid către o paradă a creaturilor din savana din sudul Sahelului sau spre pampa patagoneză. Inserate într-o arhitectură concepută cât mai discret posibil, palatele îşi regăsesc locul în această Grădină Zoologică până acum aridă, cu peste 40% mai multe specii. În total, un parcurs de peste 3 kilometri în care sunt reconstituite 6 ecosisteme şi în plus, accesul în culisele Parcului, la clinica veterinară, bucătărie…

Fundaţia Louis Vuitton

Fundaţia Louis Vuitton

„Cu capul în nori împreună cu Frank Gehry”, titra jurnalista Emmanuelle Lequeux de la revista „Beaux-Arts”, vorbind despre această nouă construcţie, ce va fi inaugurată în septembrie. Cel mai mare mister planează asupra mulţimii de nori a lui Frank Gehry, care are acum o formă aproape definitivă în interiorul „Jardin d’acclimatisation”… Două văluri de sticlă, înconjurate de o ceaţă foarte „arty”, care, se speră, nu vor dezamăgi prin comparaţie cu miile de imagini de simulare ale parcului. Aceste văluri sunt formate din 3.600 de panouri de sticlă, toate unicat şi curbe, pentru a răspunde formelor desenate de arhitect. Ele sunt susţinute de bârne de lemn şi fier, acoperind o suprafaţă de 13.600 de metri pătraţi. De ani de zile, Sophie Durrleman, directorul general, şi Suzanne Page vizitează târgurile de artă şi atelierele pentru a îmbogăţi colecţia ce va fi găzduită de această Fundaţie. Tot ceea ce s-a putut afla este că lista pieselor este uimitoare. „Le Figaro” asigura în 2012 că Fundaţia a fi inaugurată, probabil în septembrie, cu o expoziţie Olafur Eliasson. De atunci pare să nu se fi schimbat nimic.

O reşedinţă din secolul al XVIII-lea se deschide artei moderne

Monnaie din Paris, perspectivă din topitorie

Arta contemporană poate trezi uneori gelozii din cauza situaţiilor în care spaţii excepţionale îi sunt alocate. O reşedinţă particulară aproape de Pont-Neuf, consacrată până acum aproape exclusiv expoziţiilor de bancnote şi monede, îşi va schimba din octombrie profilul. După o vastă restaurare, spaţiul cunoscutei „La Monnaie” din Paris a fost reamenajat de Chiara Parisi. „Am păstrat sălile de expoziţii cu aerul lor de secolul XVIII (…) Acest spaţiu de 1.000 de metri pătraţi a fost amenajat pentru a primi arta veche şi modernă”. Dar locul de onoare va fi acordat artei contemporane, prin expoziţii monografice. Belgianul Marcel Broodthaers (1924-1976) va deschide balul, fiind urmat de artişti „internaţionali aflaţi la mijlocul carierei”, ale căror nume nu sunt cunoscute încă. „Fără a restrânge dialogul între artă şi bani, vom rămâne în strânsă legătură cu «La Monnaie», un adevărat orăşel de produs artă. Artiştii noştri vor lucra pentru un program uluitor cu bucătarul Guy Savoy, care deschide un restaurant în clădire, dar şi, într-un mod mai restrâns, de exemplu în jurul bronzului, împreună cu fabrica noastră”. Aceasta din urmă va fi şi ea deschisă publicului, ca şi muzeul renovat, într-un edificiu restaurat ce va putea fi traversat, de la Sena până la grădina proprie. Dar această a doua etapă va fi posibilă abia în toamna anului 2015.

Un mic palat în inima cartierului Marais

Noul Carreau du Temple

S-a redeschis în luna martie „Carreau du Temple”, unul dintre edificiile care evocă privitorului Parisul lui Tardi, cu strigătele vânzătorilor de peşte din timpul Halelor „Baltard”. Clădirea aminteşte epoca utopică a magistralelor arhitecturi din fier şi sticlă din secolul al XIX-lea. De-a lungul anilor, parizienii au văzut eliberat scheletul lui, conceput de arhitectul Marilor Hale din La Villette, care erau şi ele foarte frumoase. Cei 3.000 de metri pătraţi sunt mai strălucitori ca niciodată după lucrările comandate de Primărie şi efectuate de Jean-François Milou. În afara ferestrelor de sticlă, la subsol au fost amenajate noi spaţii, printre care un „gymnasium”, destinat activităţiilor sportive şi culturale. Iar însoritul parter găzduieşte de la începutul lui martie saloane şi săli de expoziţie, inaugurate cu Salonul de desen contemporan „Drawing Now”.

Muzeul Picasso

Muzeul Picasso

În luna iunie se va redeschide, tot în Marais, „Muzeul Picasso”, aşteptat cu nerăbdare de public. Instalat în edificiul Salé, el a suferit lucrări de restaurare, care au costat peste 52 de milioane de euro. Au fost restaurate părţile istorice ale acestei clădiri ce datează din secolul al XVII-lea şi a fost regândit întregul parcurs ce se desfăşoară pe cinci etaje. De asemenea, au fost construite noi spaţii în subsol pentru birourile administrative şi tehnice. În felul acesta s-a dublat suprafaţa de expunere, care va primi mai multe opere de Picasso decât până acum, dar şi arhivele şi colecţia personală a artistului. Muzeul a fost dotat şi cu un auditorium, cu ateliere pedagogice şi cu o cafenea pe terasă, iar grădina a fost redesenată de un peisagist.

Muzee inedite

Muzeul nomad din Ile-de-France

Luna aceasta, publicul s-a putut bucura de două inaugurări. În 5 aprilie s-a deschis un „Muzeu Pasager”. De fapt, un muzeu nomad, lansat la iniţiativa regiunii Ile-de-France, care va pleca apoi la Evry, la Val d’Europe, iar în stagiunea următoare, în alte oraşe din regiunea pariziană. Este vorba despre 200 de metri pătraţi, organizaţi în două containere maritime cu structură din metal. Conţinutul se montează în trei zile. O sală găzduieşte o expoziţie de artă contemporană, menită să familiarizeze vizitatorii care nu sunt deloc obişnuiţi cu aceste opere, având în centru lucrări de Ann Veronica Janssens şi Valérie Belin sau mai tinerii Aleteia sau Ludovic Sauvage. Un alt spaţiu este deschis în terasă şi destinat să primească hip-hop, street art şi corale de adolescenţi. Dar tot aici se poate, pur şi simplu, bea o cafea sau privi pe o tabletă opere video. „Ne-am asumat obligaţia de a-i ajuta pe toţi să înţeleagă colectivele şi asociaţiile care sunt invitate aici să se exprime”, explica Frédéric Laffy, cel care a conceput proiectul. „Între tinerii voluntari şi locuitorii care doresc să participe la mediere, multiplicăm participările locale pe modelul muzeului «Albinet» iniţiat de Thomas Hirschhorn la Aubervilliers”.

Muzeul Art Street la Belleville

Al doilea mic muzeu se află în cartierul Haut-Belleville şi vizează instituţionalizarea definitivă a „street art”, fiind marcat de amprenta strămoşilor genului, Nemo şi Mesnager. De fapt, un muzeu după imaginea acestui fenomen. Este un vechi garaj din stada Pyrenées, cu o suprafaţă de 1.500 de metri pătraţi, repartizată pe trei niveluri. Iniţiativa îi aparţine lui Guy Weladji, unul dintre fondatorii colectivului hip-hop „Juste Debout School”. Locul găzduieşte şi „food trucks”, şi dans, şi ateliere pentru copii.

Inaugurat încă din luna ianuarie, „Muzeul Comun” nu seamănă niciunei alte instituţii de acest gen. Se numeşte „comun” pentru că a fost gândit pentru locuitorii cartierului, plasat între Porte de Bagnolet şi Porte de Montreuil, fiind ultima comandă publică pentru linia de tramvai nord-est. Locuitorii vor inventa colecţiile pe care le adăposteşte, un pretext de întâlniri şi dezbateri mai ales asupra creaţiilor amatorilor. Pentru a îmbogăţi programul, sunt primiţi în rezidenţă, gratuit, artişti profesionişti. Acest muzeu, susţinut de Primăria arondismentului XX, a prevăzut şi programe pentru copii, proiecţii cinematografice în weekend, ateliere conduse de artişti…

Grădina Agronomiei Tropicale

Un cap de mistreţ albinos îi întâmpină pe vizitatori în „Sala Trofeelor”, un lup este captiv în spaţiul pentru tapiseriile vechi, o mică încăpere întunecată dedicată mitului Inorogului, iar opere ale unor artişti contemporani ca Jeff Koons şi Jan Fabre se ivesc între arme şi colecţiile istorice ale „Muzeului Vânătorii şi al Naturii”. De la completa lui renovare în 2007, muzeul a adoptat o programare de expoziţii îndrăzneaţă, legată de problemele mediului, de raportul omului cu natura şi cu lumea animalelor. Artiştii sunt încântaţi să-şi expună operele în acest muzeu care este în acelaşi timp Casă de colecţionari şi Cabinet de curiozităţi. În prezent este deschisă aici o expoziţie intitulată „Hans Lemmen – Hibernaculum”.

Fantome stupefiante ale expoziţiei coloniale aşteaptă vizitatorii în „Grădina de Agronomie Tropicală” din Pădurea Vincennes. Vizitatorul este surprins de extraordinara pădure de temple din Indochina, de pavilioane din Congo, din Maroc şi din Tunisia, de o seră din Dahomey, de un pod khmer, de monumente de artă cambodgiană, laosiană şi malgaşă. Invadat de vegetaţie, acest „wonderland” uşor zombi sărbătoreşte în 2014 vârsta de 115 ani şi oferă o sinteză halucinantă a istoriei coloniale a Franţei. Vestigiile, pe jumătate abandonate, pe jumătare restaurate, se întind pe patru hectare şi jumătate. Cele mai multe dintre ele au fost construite în 1907, cu ocazia „Expoziţiei Coloniale”. Dar o stelă discretă aminteşte şi de primul spital-moschee din Paris, unde erau îngrijiţi combatanţii din Primul Război Mondial, numiţi „indigeni”. Întreaga grădină le este dedică acestora, este, într-un fel, un pământ sacru. Proprietate a Oraşului Paris din 2003, deschisă publicului din 2006, grădina poartă acum numele lui René Dumont, agronom celebru şi părintele ecologiei politice în Franţa. Între pini şi bambuşi apar şi clădirile moderne ale „Centrului de Cooperare Internaţională în cercetarea agronomică pentru dezvoltare”. La fel ca în „Cetatea Emigraţiei”, situată în „Palais de la Porte dorée”, fostul „Muzeu al Coloniilor”, înfiinţat în 1931, prezenţa cercetătorilor preocupaţi de ecologie în aceste locuri învesteşte „pădurea Vincennes cu misiunea de reconciliere a culturilor”.

Galerii de artă, mai vechi şi mai noi

Galeria Inlassable, galerie insomniacă

Berlinezul Max Hetzler va deschide, în 17 mai, un spaţiu, tot în Marais, aproape de „Centrul Pompidou”. Nu şi-a părăsit, desigur, nici galeria din Berlin, unde a propus crema artei contemporane, de la Jeff Koons la Rineke Dijkstra, de la Ernesto Neto la Thomas Struth sau Christopher Wool. La Paris va lansa tineri artişti, ca minunatul Navid Nuur, cu o expoziţie în luna septembrie, dar şi venerabilii artişti pe care i-a colecţionat adesea, începând cu Bridget Riley (în decembrie). La inaugurarea Galeriei, situată într-o reşedinţă particulară din rue du Temple şi condusă de tânărul Jean-Marie Gallais, va fi vernisată o expoziţie Albert Oehlen.

Împrejurimile Beaubourg-ului se înnoiesc. Pe lângă prefigurarea „Fundaţiei Galeriilor Lafayette” şi deschiderea galeriei „Max Hetzler”, cartierul primeşte şi Galeria „Jérôme Poggi”. Pentru a celebra cinci ani de activitate, această galerie, una dintre primele care au transformat spaţiul din jurul Gării de Nord din Paris, îşi păstrează sediul din strada Lafayette, dar a deschis în luna martie un al doilea spaţiu în rue Beaubourg. 105 metri pătraţi, inauguraţi cu o expoziţie Julien Crepieux. Vor urma o selecţie de lucrări semnate de fotografa Sohie Ristelhueber, apoi picturi de Anna-Eva Bergman.

Unul dintre locurile regândite este „Aquarium”, sub „Grădinile Trocadero”, care s-a deschis acum mediului cultural. Tânărul sculptor Lionel Sabatté a deschis aici, în această primăvară, o expoziţie. Creaturile sale din fier, lemn, dar şi cu unghii şi pene, plutesc acum între rechini, peşti-clovn şi meduze, într-o ambianţă fermecător de desuetă, amintind de filmele cu James Bond din anii ’70. Locul a fost cumpărat recent de un japonez bogat care apără pescuitul responsabil. Probabil însă că va prinde în undiţă şi mai mulţi artişti.

Pasăre de Lionel Sabatte în Aquarium-ul din Paris

Dintre cele trei etaje ale „Doamnei de Fier”, cum mai este numit „Turnul Eiffel”, primul este cel mai îndepărtat de cer şi cel mai puţin frecventat. S-a impus o reamenajare radicală care să-i recucerească pe turişti şi pe parizieni. Pavilione, planşeuri, grilaje… toate structurile create în anii ’80 au fost înlăturate pentru a face loc noilor spaţii concepute de agenţia de arhitectură „Moatti-Rivière”.

Şantierul suspendat la 57 de metri a fost în sine o provocare. Lucrările ar fi trebuit să dureze doi ani, aceeaşi perioadă care a fost necesară pentru construirea turnului între 1887 şi 1889, proiectul trebuind finalizat la sfârşitul lunii august. Proiectul rezervă frumoase surprize, printre care un planşeu parţial vitrat, care dă impresia că mergi prin aer, şi o galerie în întregime transparentă care planează deasupra vidului central al monumentului. Spectaculoase sunt şi marile ferestre vitrate ale noilor pavilioane şi ale restaurantului „58 Tour Eiffel”, al cărui interior beneficiază de designul semnat Patrick Jouin. Aceste ferestre oferă o vedere uluitoare. Destinată destinderii vizitatorilor la sfârşitul circuitului, această „piaţă urbană” ce pluteşte desupra oraşului va respecta şi normele privind accesul persoanelor cu handicap şi pe cele de mediu. Se pot observa chiar câteva eoliene.

Construcţia noii esplanade de la primul etaj al Turnului Eiffel

În rue Montmartre se găseşte cea mai mică Galerie din Paris: „1SQM” (Un metru părat). Are, fără îndoială, un aer snob, pentru că este adăpostită de clubul de noapte exclusivist „Silencio”, creat de David Lynch. În fiecare an, patru artişti sunt invitaţi aici să creeze o operă unică. Regizorul filmului „Mulholland Drive” a inaugurat-o cu una dintre sculpturile sale. Au urmat Anri Sala, Christian Boltanski, Claude Lévêque, Jesper Just, cu opere apropiate întotdeauna de ambianţa „Blue Velvet”.

Tot la Paris, dar în rue Dauphine, există şi cea mai insomniacă Galerie. Activă 24 de ore din 24, ea a fost la început numai o vitrină în care profesorul Inlassable (care a şi dat numele său locului) şi arhitectul Olivier Musset propuneau trecătorilor tot felul de creaţii, scene de teatru, muzică înregistrată, imagini şi video-uri… După 10 ani de existenţă în această formulă, vitrina „Inlassable” a devenit „Galeria Inlassable”, unde se organizează vernisaje renumite, pentru a descoperi ultimele creaţii ale Giuliei Andreani, Anais Ysebaert sau Caroline Corbasson. Pe lângă expoziţii, sunt imaginate publicaţii confidenţiale, cărţi de artist conţinând adesea originale.

Operă de Christian Boltanski la Galeria 1SQM

Părăsind Parisul, după o oră de mers cu maşina către Val-d’Oise şi satul Marines, călătorul descoperă un vechi siloz de grâne, minunat reabilitat, unde Jean-Philippe şi Françoise Billarant dezvăluie tezaurele colecţiei lor adunate timp de 30 de ani cu multă rigoare. Acest cub alb este regatul liniei drepte şi al conceptului în toată frumuseţea lui. Americanii îl guvernează, desigur, de la Donald Judd la Fred Sandback. Li se alătură însă spiritul ludic al lui François Morellet, „fugile” tranşante ale lui Michel Verjoux sau perspectivele derutante ale lui Felice Varini. Între Richard Serra şi Niele Toroni, tânăra generaţie, cu tendinţa ei către abstract, îşi joacă de asemenea rolul, de la vălurile de mătase ale lui Cecile Bart la arhitecturile geometrice ale lui Krijin de Koning. Toţi giganţii artei conceptualiste aşteaptă să expună la Centrul de Artă „Silo”.

Galeria „Continua” nu s-a temut niciodată de provocări. Dar când a decis să învestească o veche moară din Boissy-le-Châtel, la o oră de drum de Paris, cu titlul de „galerie mastodont”, au apărut surâsuri mirate. Şi totuşi, expoziţiile inaugurate de cei trei galerişti asociaţi, desfăşurate în acest spaţiu imens, au devenit loc de întâlnire ritual al fiecărui FIAC, cu autobuzul care pleacă de la „Grand Palais”. Cei trei au reuşit să seducă cele mai bune galerii care le-au urmat exemplul, de la „Chantal Crousel” la „Hauser&Wirth”. Sunt expuse aici instalaţii colosale pe care puţine spaţii pariziene le-ar putea adăposti, ritmul expoziţiilor fiind de două pe an. În această primăvară, printre altele, pot fi descoperite acuarelele poetei libaneze Etel Adnan, o machetă în lemn a starului Ai Weiwei, un ochi gigantic al lui Anish Kapoor… Li se adaugă farmecul campestru şi clipocitul râului.

Centru de Art Le Silo cuprinzând colecţia de artă conceptualistă a soţilor Billarant

Şi, în final, dacă visaţi să participaţi la o societate secretă, aţi putea adera la „Urbalove”. O mică asociaţie care celebrează misterele Parisului. Sunt inventate concerte în tuneluri neaşteptate, se organizează vizite pe şantiere-surpriză sau gustări în locuri uitate, cum ar fi stupefianta „Maison du peuple” de la Clichy. Creată de Aude Cartier, directoarea „Casei Artelor” de la Malakoff, şi de Aurélie Wacquant-Mazura, şi ea expertă în artă, dar şi în vinuri, „Urbalove” propune o descoperire diferită a oraşului, care să treacă prin gust şi prin spirit, să multiplice abordarea senzuală a unui loc. Ultima „candidatură” pentru serile speciale organizate în nopţile cu lună plină este cea a tinerei plasticiene Capucine Vever, care propune un parcurs sonor prin Malakoff.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.