“Victoria & Albert Museum” consacră o retrospectivă epopeii unui stil care a cucerit lumea, moda italiană, expoziţie intitulată “The Glamour of Italian Fashion 1945 – 2014” şi deschisă până în 27 iulie. Sunt etalate veşminte şi accesorii ale unor creatori uitaţi sau cunoscuţi pe plan mondial, de la Simonetta la Pucci, Sorelle Fontana, Valentino, Gucci, Missoni, Giorgio Armani, Dolce & Gabbana, Marni, Fendi, Prada şi Versace. Bazat pe piese din 30 de arhive, evenimentul pune în scenă peste 120 de creaţii vestimentare şi accesorii, între care, o treime, dedicată modei masculine, creând un parcurs cronologic.
Interesul major al expoziţiei rezidă în geneza acestei mode născute la sfârşitul anilor ‘40, când în Italia devastată de război existau numai mici croitori independenţi ce nu puteau rivaliza cu Christian Dior, Jeanne Lanvin, Gabrielle Chanel sau Elsa Schiaparelli.
Dacă astăzi Italia se impune pe scena mondială, după cel de al Doilea Război Mondial, sectorul haute couture nu avea piaţă de desfacere acasă, îndreptându-se către Statele Unite. “Fără ei n-am fi ajuns astăzi aici”, explică Sonnet Stanfill, comisarul expoziţiei.
În februarie 1951, Giovanni Battista Giorgini, un vechi agent comercial, invită prin presa italiană şi americană la o serie de prezentări în Casa sa de la Florenţa. Dintre creatorii prezentaţi atunci, singurul care mai există încă este Emilio Pucci, fondatorul stilului “beachwear Capri”.
Rochie de seară din mătase, desenată de Roberto Capucci, 1987-1988
Evenimentul poate fi considerat însă drept actul de naştere al unei filiere ce va deveni promotorul exporturilor italiene în SUA.
Americanii care au dat curs invitaţiei au fost entuziasmaţi de aceste veşminte de două ori mai ieftine decât cele de la “Dior” sau “Balenciaga”. Presa este convinsă că Florenţa va înlocui Parisul în domeniul modei.
Valentino pozând cu modelele sale la Roma în 1967
Iniţiativa este reluată în anul următor la “Grand Hôtel” din Florenţa, instalându-se apoi pentru mult timp în Sala Albă a Palatului Pitti.
Imitând Florenţa, Roma a creat “Alta Moda”, stabilind o legătură profitabilă cu Hollywood-ul care, de altfel, filma multe producţii la “Cinecittà”, dacă ne gândim numai la “Vacanţă la Roma” sau “Cleopatra”, ultima însemnând şi începutul idilei dintre Elizabeth Taylor şi Richard Burton.
Afiş Gianfranco Ferre
Starurile hollywoodiene, ce pot fi văzute în mari video-uri în expoziţie, au participat la propagarea glamour-ului italian. Ele au început să meargă la Florenţa pentru “shopping”, cum am spune astăzi, ca Paulette Goddard, imortalizată de o fotografie în magazinul “Ferragamo” în 1954.
Lumea întreagă descoperă imprimeurile psihedelice ale lui “Pucci” sau rochia “Sorelle Fontana” purtată de Ava Gardner.
Poppy Delevingne în rochie Emilio Pucci 2014
Glamour-ul este o invenţie hollywoodiană. Studiourile californiene au semnat contracte cu starurile şi le-au transformat în obiecte ale dorinţei graţie unui amesec de seducţie “prefabricată”, prin machiaj şi coafuri sofisticate, prin veşminte sugestive, posturi senzuale, gândite să atragă toate privirile. Vraja imagii a operat şi a sugerat un glamour în care erotismul evocator îşi disputa locul cu un farmec lasciv.
În această epocă sunt cunoscuţi creatorii Mila Schön, Sorelle Fontana sau Walter Albini, care dau tonul în materie de stil. Drept urmare, surorile Fontana creează pentru Ava Gardner o rochie de crepe negru, Fernanda Gattinoni desenează ţinutele de seară ale actriţei Audrey Hepburn din filmul “Război şi Pace”, hainele semnate de Rubinacci, Brioni sau Zegna sunt purtate de Marcello Mastroianni şi John Kennedy. “La dolce vita” cucereşte lumea, sub flash-urile paparazzilor.
La dolce vita şi brandul Made in Italy
În anii ‘70, Milano eclipsează Florenţa şi Roma, concentrând industria, revistele şi publicitatea. Stilişti ca Elio Fiorucci inventează colecţiile “prêt-à-porter”, care se răspândesc în numeroase magazine din întreaga lume. Apar filiere specializate: creaţiile din piele la “Gucci”, “Bottega Veneta” sau “Ferragamo”, jerseul la “Missoni”…
Aceste creaţii pun în lumină o alchimie constantă între diferitele calităţi tehnice ale ţării şi creativitatea croitorilor. Virtuozitatea artizanilor specializaţi în blănuri, jerseuri, piele sau imprimeuri pe mătase este ilustrată prin mantoul din caşmir de la “Max Mara”, sau prin cel al lui Roméo Gigli, din catifea de culoarea prunei, cu guler şal, brodat cu fir de aur, ori de cel de la “Fendi” din vizon ras şi imprimat cu motive geometrice multicolore.
Rochiii din brocart create pentru Maria Callas de Biki, în 1971
În anii ‘80 şi ‘90, designerii-star, Prada, Versace, Armani, Cavalli, Dolce & Gabbana, devin mai celebri decât clienţii lor. Astăzi unii dintre ei au dispărut ori s-au retras. Afacerile de familie, devenite grupuri ale luxului, au trecut cele mai multe sub capital străin, mai ales francez, sub conducerea unor adevărate imperii cum ar fi Arnault, care include Casele “Bulgari”, “Fendi”, “Pucci”, “Loro Piana”, sau Pinault cu “Bottega Veneta”, “Gucci”, “Brioni”, “Sergio Rossi”. Iar moda italiană intră în muzeu.
Acest stil etern şi senzual deschide calea marilor mărci de lux, “Armani”, “Versace”, “Prada”, “Dolce&Gabbana”, “Cavalli”, “Moschino”, “Cerruti”, ale căror creaţii emoţionează şi trezesc dorinţa publicului anotimp după anotimp.
Show de modă în Sala Alba, în 1955
Expoziţia continuă cu o secţiune intitulată “Cultul designerului de modă”, care omagiază nume emblematice ale caselor de modă italiene contemporane. Unele sunt foarte tinere, ca “Dolce & Gabbana”, care a luat fiinţă în 1985, sau “Miu Miu”, fondată în 1993. Altele urmează unor ateliere familiale, ca “Tod’s”, “Marni” sau “Prada”, ori aparţin unor grupuri străine. Toate au ştiu însă să se globalizeze, să se diversifice şi să adapteze brandul “Made in Italy” mondializării.
Elizabeth Taylor purtând bijuterii Bulgari, în 1967
La sfârşitul expoziţiei, personalităţi influete în lumea modei, ca Franca Sozzani, redactorul şef de la “Vogue Italia”, evocă slăbiciunile şi provocările cărora moda italiană va trebui să le facă faţă, cum ar fi taxele exorbitante sau îmbătrânirea creatorilor.
Expoziţia de “Victoria&Albert Museum” este un “elogiu adus Glamour-ului, scris cu majusculă, unic, salvator, nobil, pe care niciun alt popor nu-l poate revendica, nici măcar francezii, naţiunea modei şi a celebrului «art de vivre», dar a cărui caracteristică este Eleganţa, şi ea scrisă cu majusculă, mai distantă, aristocratică, împărţită între istoria ei iacobină şi o suveranitate arogantă. Dimpotrivă, farmecul italian este deschis către lume, oportunist, seducător, răvăşitor”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.