Premierul Turciei, Ahmet Davtoglu, va demisiona din fruntea guvernului pe 22 mai. Informația a fost confirmată joi de Davutoglu, scrie Euronews. El a pierdut sprijinul partidului pe care îl conduce, Justiție și Dezvoltare, dar în special sprijinul președintelui Recep Tayyip Erdogan. Davutoglu urmează să demisioneze de la conducerea partidului în cadrul unui congres extraordinar ce va avea loc pe 22 mai, iar odată cu aceasta va pierde și șefia guvernului. Ar fi o mișcare politică fără precedent în cei peste 50 de ani de regim democratic în Turcia.
”Lovitură de palat!”, scrie Cumhuriyet, ziar al opoziției seculare din Turcia. ”De acum înainte, singura agendă a Turciei va fi regimul prezidențial și alegerile anticipate”, spune Mehmet Alki Kulat, șeful institutului de sondare Mak Danismanlik, apropiat președintelui Erdogan.
Decizia pare să se fi luat după o întâlnire ce a durat patru ore între premier și presedinte, miercuri noaptea. În ciuda faptului că Turcia a negociat extrem de dur cu UE în chestiunea imigranților, unii analiști vorbind de un șantaj al premierului Davutoglu, în ciuda relațiilor nu tocmai cordiale pe care acesta le-a avut cu Washingtonul ca premier (începând din 2014) și ca ministru de Externe (2009-2014), Davutoglu este considerat în Occident un reformator în cadrul regimului AKP (Partidul Justiție și Dezvoltare). Este vorba despre o rivalitate crescândă între Davutoglu și Erdogan, între un politician cu o viziune atât de pro-europeană pe cât doctrina partidului sau și viziunea sa neo-otomană o permit, și unul privit cu scepticism de toate cancelariile occidentale și de Moscova.
Fisurile din tandemul Erdogan-Davutoglu s-au mărit în ultimele săptămâni. Cei doi s-au aflat într-o competiție pentru influențarea negocierilor cu Vestul, atât în ce privește acordul cu UE și marea miză a liberalizării regimului de vize cu țările UE, cât și cu Washingtonul, în ce privește situația din Siria. S-au mai adăugat și probleme de ordin intern. Pe 29 aprilie, partidul i-a retras lui Davutoglu dreptul de a numi responsabilii formațiunii politice în provincii – un moment crucial pentru AKP, partid care a oferit imaginea unui monolit până în acest moment, conducând țara fără aliați începând din 2002.
O altă problemă ivită în relația premier-președinte ține de serviciul secret MIT. De șase ani de zile, puternicul MIT (un serviciu extrem de important pentru Occident și implicat în conflictele regionale) este ”moșia” lui Hakan Fidan. Atât instituțional, cât și la nivel personal, Fidan este apropiat de premierul Davutoglu, estimează mulți analiști. Fidan a demisionat de la conducerea MIT în 2015, pentru a se inscrie în cursa pentru Parlament. A făcut-o cu acceptul lui Davutoglu, fără a se consulta cu Erdogan. Acesta l-a obligat să se întoarcă la MIT.
La aceasta se adaugă un eveniment recent întâmplat în SUA – arestarea unui iranian, Reza Zarrab, acuzat de implicare în tranzacții financiare ilegale prin bănci din Emiratele Arabe Unite și Turcia pentru evitarea sancțiunilor impuse Iranului de către SUA. S-a întâmplat începând din 2009 și până la acordul nuclear cu Iranul și a dus la ”vaporizarea” a 14 miliarde de dolari. Această afacere poate avea consecințe neașteptate pentru Erdogan.
Un semnal a venit deja de la Washington. Pentru a marca un punct mare în competiția sa cu Davutoglu, președintele Erdogan a încercat să obțină o întâlnire cu Barack Obama în cursul vizitei pe care o va intreprinde în mai în SUA. După ce inițial a fost confirmată, întâlnirea a fost anulată de Casa Albă, pe fondul disputelor politice din Turcia. Acesta poate fi un semnal al SUA de susținere a ”reformatorului” Davutoglu.
Dincolo de acestea, principala sursă a disputelor dintre președintele și premierul Turciei sunt tendințele autoritare ale președintelui Erdogan. Acesta dorește modificarea Constituției (sunt necesare alegeri anticipate pentru obținerea unei majoritati confortabile, cu 50 de mandate în plus față de cele 317 deținute acum) și trecerea la un regim prezidential de sorginte asiatică. ”Turcia se schimba ca urmare a unui model asiatic de dezvoltare, cu un control central puternic și cu majoritatea deciziilor luate de președinte și de un grup mic de consilieri nealeși”, spune Timothy Ash, citat de Reuters. Consilierii prezidențiali susțin că un asemenea regim ar duce la stabilizare și la creștere economică, criticii lui Erdogan susțin că aceasta nu ar face decât să ducă la și mai multa corupție și retragerea investitorilor.
Nu sunt încurajatoare pentru investitori și pentru cancelariile occidentale nici variantele vehiculate pentru noua conducere a guvernului. Se vorbește despre actualul ministru al Energiei, Berat Albayrak (ginerele lui Erdogan), despre ministrul Transporturilor, Binali, Yilirim.
Rivalitatea dintre Erdogan și Davutoglu ar fi putut deschide două căi pentru Turcia. Prima presupunea o înfruntare între cei doi, cu Davutoglu susținut de Occident și de serviciile secrete, dar și de armata atât timp cât actuala constituție plasează comanda supremă a armatei în prerogativele premierului. O serie de analiști consideră că politica anunțată de Davutoglu în 2010 – ”zero probleme cu vecinii” – a fost ruinată de acțiunile președintelui Erdogan. S-a ajuns la dispute grave cu Rusia, la deteriorarea relației cu SUA, la conflicte cu kurzii și cu milițiile de la granița siriană.
A doua variantă, cea aparent aleasă de Davutoglu, presupune renunțarea la luptă și renunțarea la putere. Rămâne însă un mare semn de întrebare legat de reacția armatei turce și de poziția pe care o vor adopta serviciile secrete. Punctele slabe ale lui Erdogan țin de presupusele sale legături cu organizația Stat Islamic, care sunt deseori aduse în discuție de Federația Rusă în cadrul Consiliului de Securitate al ONU.
Orice tensiuni la un asemenea nivel in Turcia ar pune sub semnul întrebării aplicarea acordului cu UE privind imigranții și evoluția conflictului din Siria. Planează spectrul nerespectării acordului de catre Turcia și al unei retrageri din coaliția împotriva Statului Islamic condusă de SUA, cu o posibilă intensificare a conflictelor cu militanții kurzi chiar pe teritoriul sirian.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.