ATM-uri închise, cozi la benzinării, rafturi goale în magazine, oameni sărăciți îngrămădiți în piețele orașelor pentru a mânca gratis o supă calda, pacienți care stau câte doi într-un singur pat de spital. Toate aceste imagini din Grecia intens mediatizate în ultimii ani și mai cu seama în 2015 nu au avut efectul psihologic scontat de Bruxelles și Berlin asupra portughezilor.
Nu sunt doar relatări neutre despre situația dintr-o țară în criză, nu sunt doar expresii ale compasiunii pentru greci, sunt și avertismente despre ce se poate întâmpla cu un electorat care nu alege ”pe cine trebuie”, transmițând ”semnale negative” investitorilor, creditorilor.
Teama cea mare a birocraților de la Bruxelles și a guvernului de la Berlin nu a fost Grecia, ci posibila contagiune ce s-ar manifesta în Spania, Portugalia și chiar Italia, în întreg flancul sudic al UE lovit de criză. O teamă de cetățenii europeni. Grecia a fost un exemplu despre cum liderii UE vor trata asemenea ”derapaje”.
Nu a fost însă suficient pentru portughezi. Unii dintre cei mai săraci alegători europeni s-au prezentat la urne pe 4 octombrie și au dat credit Partidului Socialist, stânga portugheză. Rezultatele nu ofereau decat posibilitatea unui guvern de coaliție, iar la începutul săptămânii trecute liderul socialist Antonio Costa a anuntat că este gata să se alieze cu comuniștii si cu Blocul Stângii (un partid apropiat de ideologia Syriza) pentru a forma un guvern ce ar detime majoritatea absolută în parlament și care ar asigura stabilitatea politică. A anunțat că va fi un guvern care va lua și măsuri anti-austeritate, posibil chiar anti-euro.
Aici a intrat în scenă președintele conservator Anibal Cavaco Silva. El a decis să îl desemneze drept premier pe liderul social-democraților (de orientare liberală în Portugalia), Pedro Passos Coleho, pentru un al doilea mandat. Cum a justificat președintele de dreapta decizia sa care vine împotriva voinței exprimate de electorat? ”Este datoria mea, în cadrul prerogativelor constituționale, să fac tot ce este posibil pentru a preveni transmiterea unor semnale false instituțiilor financiare, investitorilor și pietelor”. ”Este cel mai prost moment pentru o modificare radicală temeliei democrației noastre”. Așadar, instituțiile financiare, investitorii si piețele aunt mai presus de votul democratic (62% împotriva austerității). Alegătorii nu inteleg nimic, votul lor nu înseamnă nimic, poate cel mult un ”semnal fals”. Ce conteaza este vointa instituțiilor financiare.
”Niciodată în 40 de ani de democrație guvernele Portugaliei nu s-au bazat pe forțele politice anti-europene”, este un alt argument al presedintelui.
Iar de la mai marii Europei vine un mesaj și mai clar: ”Sacrificiile făcute de portughezi nu trenuie să fie amenințate de un guvern format din partide anti-UE și anti-NATO”, a spus Joseph Daul, președintele grupului PPE din Parlamentul European. Cât se gandea copywriterul lui Daul la portughezi și la democrație când a scris discursul și cât la cariera sa în aparatul birocratic neales de la Bruxelles sau pe la NATO este aproape limpede.
”Lovitura de stat în Portugalia” – a așa a fost caracterizată pe Twitter decizia președintelui de la Lisabona, un hashtag lansat de stângiștii de pe continent. Li s-au alăturat eroscepticii, in special cei britanici. ”Poți avea democrație sau poți avea o uniune politică în UE. Nu le poți avea pe amândouă”, este concluzia eurodeputatului conservator britanic Daniel Hannan. ”Nu poti avea și democratie, și UE, acesta este mesajul de la președintele Portugaliei. Este rău pentru cauza pro-europeană”, scrie Stewart Wood, membru in Camera Lorzilor din partea laburiștilor.
Într-adevar, un semnal rău pentru Bruxelles. Până la urma, se poate dovedi că președintele Cavaco Silva a fost prea zelos și ar putea fi pus la colt chiar de către șefii săi din PPE, de Berlin și de Comisia Europeana. În primul rând, Cavaco Silva și-a aruncat țara în criză politica. Guvernul pe care și-l dorește nu poate fi decât minoritar (107 mandate din totalul de 230 din Parlament). Liderul socialiștilor, Anatonio Costa, a anunțat vineri, imediat după decizia președintelui, că va supune guvernul unui vot de încredere. ”Președintele a produs o criză inutilă”, a spus el. Pregătirile au fost deja făcute – socialistii au demonstrat că au majoritate solidă, pentru că și-au impus fără probleme omul la conducerea Paralmentului. Mai mult, deputații au fost avertizați cu excluderea din partid dacă nu vor vota împotriva guvernului. ”Guvernul va cădea cel mai probabil, iar mingea va reveni în terenul președintelui”, crede Aantonio Barroso, de la Teneo Intelligence, o firmă de consultanță din Londra.
Așadar Bruxelles-ul și Berlinul se vor trezi cu o criză politică într-un stat problemă. Acest lucru este și cea mai mare nemulțumire pentru ”piețe”, ”instituțiile financiare” și ”investitori”. Pe deasupra, mai marii UE au de-a face și cu o dezbatere deloc plăcută pentru ei privind starea jalnică a democrației în Europa. Situatia din Portugalia nu va rezolva problema crizei de legitimitate a UE, ci va da și mai mult apă la moară euroscepticilor.
Dar, în primul rând, deranjul cel mare ține de impactul pe care nesocotirea votului democratic în Portugalia îl poate avea în Spania, unde în decembrie se vor organiza alegeri generale. Acolo, guvernul conservator și pro-austeritate al lui Mariano Rajoy se uită cu neliniște la vecinii lusitani. Începând din 2011, Rajoy a condus o țară pe buza falimentului. A reușit sa o transforme într-o economie cu o creștere peste media europeană, însă sacrificiile au fost mari, iar în buzunarul spaniolilor nu se simte vreo creștere, șomajul este peste 20%. Sondajele arata o luptă strânsă între populari și socialiști, iar arbitrii vor fi doua partide anti-sistem – Podemos (aliat al Syrizei din Grecia) si Ciudadanos. Aceste două formațiuni dau fiori Bruxelles-ului. Votul în favoarea lor ar putea, de asemenea, să transmită ”semnale false” piețelor. Iar într-o mare economie europeană, în Spania pe unde intră în Mediterana navele NATO pentru a inclina balanța în disputa mută cu Rusia din Orientul Mijlociu, pentru controlul Maghrebului, aici democrația se pare că înseamnă în primul rând securitate, arme, ”piețe” și loialitate cazonă, mai puțin voința oamenilor care finanțează toate cele de mai sus.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.