Lumea fascinantă a scenei, la început de iarnă

Teatrul Bulandra

“Pescăruşul”, în premieră

Un nou spectacol-laborator condus de Antoaneta Cojocaru, după Cehov.

„«Pescăruşul» nostru vorbeşte despre condiţia fără drept de apel a individului într-o societate împărţită între «învingători» şi «învinşi», despre iubire, ca fundament al existenţei, despre fractura dintre lumea dinlăuntru şi cea de dinafară, despre lupta interioară a individului pentru a rezista. Prezentat într-o manieră actuală, dinamică şi performantă, cu muzică live originală, momente de fizicalitate, teatru puternic realist psihologic, «Pescăruşul» este un spectacol despre adevărul acestui moment şi tocmai acest lucru cred că dăruieşte speranţă. O întâlnire extrem de rară între generaţii, stiluri şi experienţe diferite, distribuţia spectacolului este alcătuită din actori din majoritatea teatrelor bucureştene. Sunt recunoscătoare pentru generozitatea şi talentul colegilor mei, pentru dragostea lor de teatru, pentru înţelegerea lor că împreună putem schimba ceva. Acest an ne-a făcut să devenim o familie şi recomand cu bucurie asemenea experienţe şi altor colegi, după cum recomand cu bucurie pe aceşti colegi publicului. Valoarea acestui spectacol se sprijină în primul rând pe căutare, pe timpul şi energia acordate lui. Teatrul Bulandra, prin directorul său Alexandru Darie, înţelege şi recunoaşte importanţa acestui tip de proiect”.

Iată ce mărturisesc actorii despre acest experiment.

Adrian Ciobanu: “Munca la laborator înseamnă în primul rând cercetare, apoi descoperire şi abia în final, rezultat. Astfel am descoperit împreună un limbaj propriu: relaţia dintre text şi extratext . «Pescăruşul» a fost un drum lung de un an, în care o orchestră de 11 actori a încercat zi de zi să se acordeze între ei, apoi cu sufletul fiecărui personaj. O orchestră care poate cânta acum o melodie plină de sensibilitate, de imagini şi de lucruri personale, atât de personale încât fiecare rămâne parte din lumea celorlalţi”.

Mihaela Teleoacă: “Când pleci dintre ai tăi, ţi-e greu, ţi-e dor, dar ai încredere că n-o să-i faci de ruşine. Şi apoi gândul că aventura te aşteaptă îţi dă aripi. «Pescăruşul», o propunere de nerefuzat, o nouă provocare pe o scenă prestigioasă, o trupă tânără şi talentată, o nebunie ce-ţi umple sufletul! Să crezi în tine şi să te încrezi în partener, să cânţi cu sufletul şi să dansezi pentru că aşa vrea corpul tău, asta e ceea ce Mihaela Teleoacă a trăit în acest proiect şi de aceea ea a învăţat să zboare!”.

Ştefan Lupu: “Unul dintre cele mai importante lucruri pentru un artist este un spaţiu în care să creeze. «Laboratorul de noapte» nu este un simplu spaţiu, ci este mai degrabă o iniţiativă generoasă, prin care noi ne-am putut exprima libertatea creatoare, vitală pentru un artist. Această întâlnire mi-a oferit posibilitatea să mă regăsesc, să-mi pun întrebări existenţiale, să gândesc lucrurile în profunzimea lor, m-a ajutat să-mi conturez personalitatea artistică, şi să mă întreb cine sunt cu adevărat. Un căutător de forme noi sau un căutător de forme…”.

Richard Bovnoczki: “Pescăruşul – sufletul care luptă, până înţelege şi crede: «Acum ştiu, înţeleg, Kostea, că în ceea ce facem noi, principalul nu e gloria, nu e ceea ce visam eu, ci să ştii să-ţi porţi crucea şi să-ţi păstrezi credinţa. Eu cred şi nu mă mai tem de viaţă» – spune în piesă Nina Zarecinaia. Aveam nevoie şi-mi doream de ceva timp să lucrez pe un text de Cehov, când Antoaneta mi-a propus ideea ei. Datorită formei de lucru tip laborator, n-am mai fost constrânşi de timpii penibili de două-trei luni, acordaţi azi în teatre realizării unei dramaturgii grele. Mă întristează industrializarea artei şi a vieţii. S-a format o echipă care într-un mod matur a reuşit să ducă până la capăt un vis, visul Antoanetei, devenit până la urmă, al fiecăruia. Un drum parcurs de fiecare cu credinţă, bună alegere şi răbdare. Primesc ca un cadou acestă întâlnire şi doresc viaţă lungă şi zdravănă copilului născut!”.

Gabriel Răuţă: “Dincolo de o permanentă căutare existenţială şi de aducerea în prim-plan a artistului pe drumul de la stereotipie la esenţă, provocarea reală la repetiţiile acestui proiect coincide pentru mine cu o coordonată fundamentală ce defineşte şi stilul spectacolului, jocul pe două planuri (unul al prezentului, al concretului şi al determinării imediate, cealălalt, al amintirii sau al speranţei) şi necesitatea de a exista ca personaj în cele două lumi cu mijloace actoriceşti şi modalităţi de expresie complet diferite”.

O nouă montare cu Pescăruşul

Ela Ionescu: “Lucrul pe texte clasice este întotdeauna o încercare, dar şi o bucurie. O astfel de întâmplare îţi cere să nu te încordezi, ci dimpotrivă să te deschizi, să-ţi permiţi să fiinţezi în linişte. Cam aşa am simţit eu lucrul la acest spectacol, în cadrul Laboratorului de la Bulandra. E aproape un miracol să descoperi că fiecare cuvânt sau tăcere a personajului, mai trezeşte încă în tine noi şi noi valuri de senzaţii, de înţelesuri, de simţiri. Maşa mea continuă să mă surprindă, să mă modeleze, să-şi proclame dreptuul la o viaţă autentică, în afara oricăror clişee sau prejudecăţi. În contextul actual în care timpul nu mai are răbdare cu nimeni, în care fiecare secundă trece prea repede, îmbătrânindu-ne înainte de vreme, şansa de a cerceta şi a descoperi ce înseamnă o relaţie autentică, atât cu tine cât şi cu personajul este una rară, profesional şi uman. Şi atunci când eşti înconjurat de oameni talentaţi şi curajoşi, valoarea descoperirilor creşte exponenţial. «Pescăruşul» este pentru mine, înainte de toate, un exerciţiu de zbor interior”.

Isabela Neamţu: “Laboratorul «Pescăruşului» m-a făcut să îmi aduc aminte de sensul şi esenţa teatrului care sunt departe de funcţia lui de entertainment din prezent. A fost un lung şi frumos exerciţiu de răbdare şi încredere. Un proces aproape chimic şi emoţional de armonizare a unor personalităţi puternice şi speciale. Cred cu tărie că distribuţia acestui spectacol poate fi denumită o Generaţie şi mă bucur că fac parte din ea”.

Lari Giorgescu: “Spectacolul este un tip de exerciţiu foarte rar care îţi testează toate simţurile şi care foloseşte toate mijloacele actoriceşti, ajungând la spectator într-o formă inedită. Reuşeşte să facă sensibil ce este doar inteligibil. Este o provocare atât pentru actor, cât şi pentru spectator, o propunere curajoasă care te ţine conectat la cele mai intime trăiri umane. Mai mult decât atât, acest laborator prilejuieşte întâlnirea unei echipe de actori foarte devotaţi experimentului teatral, dornici de a lucra cât mai mult şi de a se dezvolta profesional cu un text de mare valoare. Toate acestea sunt contextul în care ia naştere un spectacol în toată puterea cuvântului, care ajunge să ţină cu sufletul la gură atât protagoniştii, cât şi spectatorii”.

Vlad Oancea: “Laboratorul presupune experiment. Iar experimentul nu are semne de circulaţie. Nu ştii niciodată dacă mergi în direcţia bună. Important este să mergi. Uneori poţi avea noroc şi nimereşti drumul bun repede. De cele mai multe ori ajungi pe acest drum prin eliminare. Asta dacă nu te opreşti. Iar acest laborator al «Pescăruşului» nu s-a oprit un an întreg. Noi credem că am nimerit un drum bun”.

Adrian-George Popescu: “Eu sunt un pescăruş? Probabil. Unul adoptat de colegii mei din piesa lui Cehov. E foarte frumos să vezi cum se pot amesteca gândurile şi nevoile, fericirile şi întrebările noastre într-o singură mărturisire: jocul. E foarte frumos. Sunt fericit”.

Muzica originală: Adrian-George Popescu, scenografia: Mihai Păcurar, concept foto: Alex Iatan, light design: Alexandru Darie.

Dacă vreţi să vizionaţi acest spectacol o puteţi face sâmbătă 30 noiembrie şi miercuri 4 decembrie, la ora 19.00, la Sala “Toma Caragiu”.

Teatrul Maghiar de Stat din Cluj

Premieră cu “Victor sau copiii la putere”

Piesa suprarealistă “Victor sau copiii la putere” de Roger Vitrac este pusă în scenă de renumitul regizor Silviu Purcărete, care lucrează pentru a treia oară cu actorii Teatrului Maghiar.

Roger Vitrac (1899 – 1952) a fost unul dintre reprezentanţii de marcă ai curentului suprarealist francez, până când a început să scrie piese de teatru, gen neacceptat ca preocupare serioasă sau îndelungată de colegii săi suprarealişti. Dramaturgul a înfiinţat cu Antonin Artaud şi Robert Aron unul dintre cele mai revoluţionare teatre din prima jumătate a secoului XX, „Théâtre Alfred Jarry”, care a funcţionat între 1926 şi 1930, suprarealiştii excluzându-l însă pe Vitrac din gruparea lor.

Piesa lui Vitrac, pe care “Comédie des Champs-Elysées” a prezentat-o prima oară în data de 24 decembrie 1928, „a fost scrisă iniţial după tipicul şi canoanele teatrului de bulevard franţuzesc, însă este un text foarte dificil, deosebit de suspect din multe puncte de vedere”, spune regizorul.

În opinia lui Silviu Purcărete, „Victor sau copiii la putere” este un text legendar, un monument al literaturii dramatice franceze. Piesa este foarte complicată, şi probabil că nici n-a fost înţeleasă vreodată şi probabil că nici nu va fi. E o provocare permanentă şi de nerezolvat. Textul nu poate fi tradus în sensul exact al cuvântului. Trebuie adaptat, pentru că este plin de jocuri de cuvinte, de lucruri care sunt legate de spiritul limbii franceze, de cultura franceză, de istoria franceză.

“Victor sau copiii la putere” este una dintre piesele de bulevard care copleşeau scenele pariziene din anii ’30. “Însă după ce aflăm că protagonistul, care îşi sărbătoreşte a noua aniversare, Victor, are o înălţime de 181 centimetri, începem să ne dăm seama că nu este vorba neapărat de reprezentarea realistă sau imitaţia unui segment din viaţa burghezilor. Ne confruntăm cu o lume bulversată care şi-a pierdut valorile, în care adulţii citează lungi pasaje din enciclopedia Larousse, vorbesc simultan şi se comportă ca nişte copii. Nu ne mirăm că Victor îl «călăreşte» pe generalul Lonségur sosit la cină, că adulţii îşi trăiesc poftele sexuale excesive şi se înşală în faţa copiilor, că o doamnă apărută din întâmplare şi chinuită de gaze intestinale, Ida Mortemart, este cea care trezeşte în Victor sentimente adevărate, şi că după plecarea ei toată lumea o ia razna, comportamentul uman devine imprevizibil, iar funcţionarea limbii contrazice regulile minţii lucide”, se precizează în prezentarea spectacolului.

La realizarea spectacolului au contribuit colaboratorii permanenţi a lui Silviu Purcărete, scenograful Dragoş Buhagiar şi compozitorul Vasile Şirli, precum şi colaboratorul muzical Katalin Incze G., asistentul de regie István Albu, şi asistenţii de scenografie Petre-Tiberius Trifan şi Vladimir Iuganu.

Din distribuţia spectacolului fac parte actorii: Áron Dimény, Zsolt Bogdán, Emőke Kató, Csilla Varga, Csilla Albert, Ervin Szűcs, Andrea Vindis, József Biró, Imola Kézdi şi Levente Molnár.

Piesa a fost scrisă iniţial după canoanele teatrului de bulevard franţuzesc, fiind aparent o piesă de bulevard până în actul al treilea. “În acest act intervine expresionismul romantic, neaşteptat de lung, sărit din schemele teatrului de bulevard. Fiind vorba în sine de un act muzical am zis să-l punem pe muzică, să fie un libret de operă”, a declarat Silviu Purcărete. Muzica originală a spectacolului a fost compusă de Vasile Şirli. “Ştiam cu toţii dificultatea piesei din toate punctele de vedere: problematica, perioada în care a fost scrisă, felul de a aborda acest subiect. Actul trei este o operă în ceea ce priveşte forma muzicală, însă este format din mici scântei de operă, de câteva secunde, perfect integrate în discursul teatral. A fost o provocare şi ador astfel de teme impuse care te scot din obişnuinţă”, a explicat compozitorul Vasile Şirli. O premieră a Teatrului Maghiar este şi colaborarea cu scenograful Dragoş Buhagiar. “Pentru mine este o onoare că am ajuns în acest spaţiu teatral, cu un program atât de bine construit. Mă interesează foarte mult colectivul, dar şi locurile în care merg. În ultima vreme eu nu am lucrat în orice teatru, cu atât mai puţin în Bucureşti. Este foarte importantă echipa alături de care lucrez. Am făcut alături de Silviu Purcărete spectacole cu bani puţini şi nu mă interesează neapărat bugetul unui spectacol sau onorariul meu. Mă interesează să particip la plămădirea unui spectacol alături de oameni de la care pot învăţa teatru”, a spus Dragoş Buhagiar. “Sper să las şi eu două-trei pene pe scenă. Am lucrat foarte bine cu actorii şi sper să mă ridic la nivelul lor artistic”, a mai transmis scenograful.

“N-a fost o muncă simplă pentru mine. Mi-a plăcut faptul că regizorul Silviu Purcărete ne-a scos dintr-o anumită comoditate. Toată lumea a încercat să dea ce este mai bun din el şi a încercat să facă ceva diferit”, mărturisea actriţa Emőke Kató, interpreta mamei personajului Victor.

Premiera are loc în 29 noiembrie, la ora 20.00, în Sala Mare a Teatrului Maghiar din Cluj. Următoarea reprezentaţie va avea loc în data de 4 decembrie, la ora 20.00.

Joi, 28 noiembrie, ora 20.00, în seara precedentă premierei cu spectacolul “Victor sau copiii la putere”, în Sala “Studio” a Teatrului Maghiar de Stat Cluj, în cadrul unei discuţii conduse de András Visky, sunt înmânate Premiile “Vlad Mugur”, regizorului Silviu Purcărete şi compozitorului Vasile Şirli. Premiul “Vlad Mugur” este atribuit artiştilor care nu fac parte din compania Teatrului Maghiar de Stat Cluj, dar care prin creaţiile lor de excepţie au contribuit la realizarea obiectivelor artistice ale teatrului.

Marionetizarea lumii este evidentă în “Leonce şi Lena”

Leonce şi Lena

“Spaţiul imaginat în piesa montată la «Teatrul Maghiar de Stat» de Tompa Gabor este unul teluric, în ruină, topos în care sufletul romantic se simte solitar, loc de meditaţie pentru personajul Leonce, dar şi sugestie a falsităţii şi a erodării lumii în care trăieşte şi din care vrea să evadeze prin iubirea liber aleasă şi nu impusă de părinţi. Pereţii care cad, geamurile sparte şi murdare imaginate de scenografa Carmencita Brojboiu vorbesc de o lume cu dogmele ei nesănătoase, o lume părăginită sufleteşte şi spiritual, încremenită în reguli rigide care ciuntesc personalitatea umană. Costumele, foarte rafinate şi elegante, inspirat create, trimit tot spre o lume ornamentală, exterioară, încorsetată, apretată, în care mişcarea este limitată şi cenzurată strict de norme sterile. Sugestia este întreţinută de mişcările căutat galante şi ceremonioase, cu încărcătură ridicolă ale personajelor obediente de la curtea regelui de Popo. Măştile cu rol uniformizator sunt şi ele foarte sugestive, iar perucile, cu forme bogate, care mai de care mai sofisticate, altădată cu rol de corectare a defectelor, sunt concepute pentru a accentua ideea de lume văzută ca un teatru de păpuşi. Marionetizarea lumii este evidentă. Dincolo de lumea strălucitoare, împachetată în straie scumpe care-ţi fură privirea prin cromatică, regizorul Tompa Gabor vede profunzimea sufletului găunos, vidat de sens, de trăire şi ideal de la o curte, nu importă care (tipicul poate exista oriunde, oricând)”, scrie “Art Magazin”.

Textul lui Georg Büchner este pus în scenă de Gábor Tompa. Decorul şi costumele: Carmencita Brojboiu. Dramaturgia: András Visky. Muzica: Vasile Şirli. Coregrafia: Florin Fieroiu.

Cu: Loránd Váta, Balázs Bodolai, Enikő Györgyjakab, Gábor Viola, Emőke Kató, Csilla Varga, József Biró, Attila Orbán, Sándor Keresztes, Ferenc Sinkó, Ervin Szűcs, Lehel Salat, Róbert Laczkó Vass, Szabolcs Balla, Alpár Fogarasi, Melinda Kántor.

Spectacolul poate fi văzut la Teatrul “Csíki Játékszín” din Miercurea Ciuc, luni, 2 decembrie, ora 19.00.

Teatrul Naţional “I.L. Caragiale”

“Micul infern”, o comedie spumoasă

Ilinca Goia în Micul Infern

O comedie despre iadul conjugal, aşa cum numim, cei mai mulţi dintre noi, instituţia matrimonială, un spectacol care propune publicului contemporan – pentru care o căsnicie de peste patru decenii poate părea curată utopie – un elogiu al vieţii de familie.

Un text la fel de actual azi, ca la data scrierii lui, în 1948, prin măiestria construcţiei şi a dialogului, prin hazul şi ironia replicilor, “Micul Infern”, de Mircea Ştefănescu, în regia lui Mircea Cornişteanu şi scenografia Clarei Labancz, este o veritabilă comedie umană. O piesă la care vom afla dacă povara jugului conjugal se suportă mai uşor în trei şi dacă micul infern al căsniciei se poate transforma în Paradis.

Distribuţia spectacolului reuneşte nume importante ale trupei TNB, de la Ileana Stana Ionescu / Rodica Popescu-Bitănescu, la Ilinca Goia, Liviu Lucaci, Marius Rizea, Dragoş Stemate, Daniel Badale, Fulvia Folosea.

Data reprezentaţiilor: 30 noiembrie, şi 1 decembrie, la ora 19.30 la Sala “Pictura”.

“Revizorul”, un spectacol de neratat

Marius Manole şi Ana Ciontea în Revizorul

Un text clasic ale cărui coincidenţe cu zilele noastre sunt uluitoare. Un autor care a cunoscut atât de bine natura umană încât a conferit operei sale un sens universal. Gogol, ca şi Caragiale, vede enorm şi simte monstruos, “Revizorul” fiind o piesă despre izbitoarea trivialitate a vieţii, despre vulgaritatea omului, despre ipostazele răului absolut, surprins în banalitatea cotidianului.

O comedie neagră, o satiră crâncenă la adresa corupţiei, la fel de feroce pe vremea lui Gogol, ca şi în zilele noastre. Iată de ce Felix Alexa propune o viziune regizorală modernă, o poveste care se petrece în ziua de azi. Un spectacol născut din disperarea de a trăi într-o lume aflată în criză extremă, dar şi un spectacol de un umor caustic, văzut ca singura armă de supravieţuire. O montare cu o trupă redutabilă, avându-i protagonişti pe Marius Manole şi Mihai Constantin, ale căror personaje par să ne spună: De cine râdeţi? De voi râdeţi!

„Cu cât adevărurile sunt mai înalte, cu atât trebuie să fim mai atenţi cu ele… Altfel se vor transforma în lucruri comune, iar lucrurile comune nu mai sunt crezute!”, scria N. V. Gogol.

“«Revizorul» este poate cel mai actual spectacol pe care l-am făcut vreodată. Cel mai direct, cinic şi tragic în acelaşi timp. O comedie neagră despre viaţa noastră gri. Şi asta nu numai pentru că l-am adus cu totul în «eterna şi fascinanta Românie», ci pentru că geniul gogolian ţâşneşte cu forţă din fiecare replică, situaţie, reacţie umană, neliniştindu-ne profund cu actualitatea sa. De fapt, pentru personajele de pe scenă, nimic nu-i comic. Dimpotrivă. Tragedia generată de venirea revizorului în control, lucru perceput ca total nefiresc, aruncă oamenii la limita reacţiilor nervoase şi a ridicolului. Fiecare încearcă să se salveze cum poate, iar în astfel de situaţii inventivitatea umană este fără limite. Şi dacă primarul micului oraş în care apare revizorul, venit parcă din neant, ne întreabă la final pe toţi, cei din sală, «De ce râdeţi?» tot el dă răspunsul devastator: «De voi râdeţi!». Şi un fior rece ne străbate, semn că viziunea genială şi fantastică a lui Gogol are încă efect”, afirmă Felix Alexa.

„Asistăm la un spectacol atroce şi hilar, ce stigmatizează vremurile noastre confuze şi consumiste, în care nu se trăieşte şi totul se negociază. (…) Vivisecţia «sindromului minciunii» are dimensiuni groteşti şi fantastice. Textul gogolian, în versiunea lui Felix Alexa şi traducerea Maşei Dinescu – dinamică, vie, remarcabilă prin virtuţile literare şi teatrale -, devine un libret pentru cuvânt, mişcare, cânt, dans, muzică. (…) Aceste operaţii de actualizare a indicaţiilor lui Gogol sunt radicale. Ele compun un ambient teatral kafkian apăsător, populat de personaje în costume cu însemne din cotidianul imediat. În crearea acestui cadru halucinant, expresiv plastic, Felix Alexa a avut în tânăra scenografă Andrada Chiriac un catalizator. (…) Această montare polifonică pune remarcabil în valoare trupa de actori, interpreţi-vedetă, actori consacraţi şi tineri formând o echipă armonioasă. «Revizorul» este un spectacol-recital pentru Marius Manole-Hlestakov şi Mihai Constantin-Primarul. Două imagini puternice ale exorcizării demonului minciunii. Doi actori care magnetizează scena, performanţa lor artistică propulsându-i în suita marilor interpreţi ai acestor roluri. (…) Felix Alexa este coral şi exploziv în „Revizorul”. (…) „Revizorul” de la Naţional – construit în tonuri paroxistice – impresionează prin precizia în detalii, accentele de peniţă în studiul uman al personajelor. (…) «Revizorul» se anunţă ca un moment de vârf al stagiunii, un spectacol antologic, pe care vi-l recomandăm”, scria Ludmila Patlanjoglu în “Cotidianul”.

Din distribuţie: Marius Manole, în rolul lui Ivan Hlestakov, Mihai Constantin în rolul lui Anton Skvoznik-Dmuhanovski, primarul. Alături de ei, Ana Ciontea, Ilinca Manolache, Irina Movilă, Claudiu Bleonţ, Mihai Calotă, Marcelo-S Cobzariu, Maria Buză ş.a.

Data reprezentaţiilor: 28 noiembrie şi 1 decembrie, la ora 19.30, la Sala “Studio”.

“Sinucigaşul”, o farsă în care viaţa nu face două parale

Dan Puric în Sinucigaşul

O comedie amară pe care au vrut s-o pună în scenă mari regizori ca Meyerhold şi Stanislavski, dar pe care a interzis-o însuşi Stalin. Urmarea? Autorul, un scriitor de geniu, a fost deportat în Siberia şi condamnat să rămână un anonim. După moartea sa, această piesă i-a adus dramaturgului celebritatea internaţională. “Sinucigaşul” se joacă astăzi peste tot în lume, relansând o întrebare dramatică: viaţa are sens?

Piesa este un rechizitoriu tragicomic la adresa egoismului feroce, o farsă în care viaţa nu face nici două parale, iar moartea este speculată în folosul interesului propriu. Un spectacol de o actualitate şocantă şi dureroasă, despre criza unui om aflat pe valurile crizei societăţii. O piesă de un curaj nebun scrisă în plin totalitarism, un strigăt disperat pentru câştigarea dreptului la şoaptă.

Nikolai Robertovici Erdman, dramaturg şi scenarist rus, s-a născut la Moscova la 16 noiembrie 1900, şi nu în 1902, aşa cum susţin practic toate dicţionarele şi enciclopediile. Piesele sale (“Mandatul” şi “Sinucigaşul”), din păcate prea puţin cunoscute la noi, sunt considerate capodopere ale genului şi fac legătura între teatrul satiric al lui Gogol şi teatrul absurdului de după cel de-al doilea război mondial.

Ca poet, se înscrie în grupul “Imaginiştii”, curent artistic iniţiat de Serghei Esenin. Semnează scheciuri, vodeviluri şi parodii care sunt jucate pe scenele teatrelor din Moscova.

În 1924 îi încredinţează “Mandatul”, prima sa piesă, celebrului regizor Vsevolod Meyerhold. Premiera de la Moscova a fost un triumf iar spectacolul s-a jucat de peste 350 de ori în teatrul lui Meyerhold, dar şi în alte oraşe importante din Uniunea Sovietică, şi în Germania sau Japonia.

În 1928 scrie “Sinucigaşul”, piesă cu o traiectorie artistică zbuciumată. Meyerhold doreşte să pună în scenă şi acest text, dar tentativele lui se izbesc de refuzul categoric al autorităţilor. Nici Teatrul “Vahtangov”, condus de un alt regizor faimos, Konstantin Stanislavski, nu va reuşi să monteze spectacolul. Disperat, Stanislavski îi trimite o scrisoare lui Stalin în care îl compară pe Erdman cu Gogol şi în care descrie entuziasmul lui Gorki pentru această piesă.

Ca o ultimă şansă acordată de autorităţi teatrului, are loc o reprezentaţie în faţa unei delegaţii oficiale conduse de Lazăr Kaganovici. Era aşteptat să sosească şi Stalin însuşi, dar acesta nu şi-a făcut apariţia. După vizionare, repetiţiile au fost întrerupte definitiv, iar Erdman a fost deportat în Siberia timp de trei ani.

Va obţine permisiunea de a reveni la Moscova de-abia la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Redus la tăcere, Nikolai Erdman a reuşit să supravieţuiască, dar nu a mai scris piese de teatru. Totuşi, a avut o activitate literară susţinută până la sfârşitul zilelor sale, în 1970.

“Excepţional. Istoria acestei piese este, în fapt, istoria cumplită şi tragică a intelectualităţii ruseşti (…). Este admirabil că Felix Alexa a intuit, în cele mai mici detalii, adâncimea acestui text, care transcende timpul şi nu s-a cantonat în acea epocă, nu s-a acoperit de simboluri, ci dimpotrivă a ajuns la esenţă. Comedia neagră din «Sinucigaşul», în care hohotele de râs nu se mai opresc decât la final, când îţi îngheaţă sufletul, este perla operei regizorale a lui Felix Alexa. Un spectacol care face cinste scenei Naţionalului bucureştean”, scria Irina Budeanu.

Traducerea este semnată de Maşa Dinescu. Scenografie: Diana Ruxandra Ion. Ilustraţie muzicală: Felix Alexa.

Din distribuţie: Dan Puric, Costel Constantin, Adela Mărculescu, Ileana Olteanu, Marius Bodochi, Marius Manole, Tania Popa, Maria Buză, Silviu Biriş, Lamia Beligan, Mihai Călin ş.a.

Sâmbătă, 30 noiembrie, la ora 19.30, la Sala Studio.

“Cinci femei de tranziţie”, cu har şi haz

Rodica Popescu Bitănescu şi Tania Popa în Cinci femei în tranziţie

Cinci remarcabile actriţe ne descoperă cu har, haz şi sensibilitate, tipologia feminină de ieri, de azi şi de mâine: femeia de tranziţie.

Dialoguri simple şi adevărate, conflicte omeneşti, întrebări existenţiale şi destăinuri tulburătoare, ca între prietene, la o şuetă. Un evantai multicolor de stări şi sentimente, într-un party al revelaţiilor.

Taine, frustrări, suferinţe ni se dezvăluie treptat, în timpul unei petreceri prilejuită de ziua de naştere a gazdei, la care un păhărel de pălincă „dezleagă” limbile şi îndeamnă la mărturisiri, unele triste, altele purtând o încărcătură de umor amar.

„Atât gazda cât şi invitatele sale atacă, în replici acide, cam tot ce stârneşte comentarii critice în ultima vreme: succesul în afaceri al şmecherilor, cameleonismul politicienilor, insuportabila vulgaritate promovată în mass-media, decăderea învăţământului, standardizarea ţinutei şi a limbajului după model american (prin contrast cu anii ’50, când modelul era rusesc). (…) Adevărurile dure revelate în duelul verbal nu sunt însă rostite cu acea jubilaţie a catastrofei, de care suferă unii contemporani de-ai noştri. Finalul lasă loc pentru speranţă şi pentru reconciliere, ceea ce face să crească şarmul piesei în faţa spectatorilor”, comenta Dana Duma.

Un spectacol de Rodica Popescu Bitănescu, cu Aimée Iacobescu, Magdalena Cernat, Rodica Popescu Bitănescu, Vivian Alivizache, Tania Popa.

Duminică 1 decembrie, la ora 20.00 la Sala Mică

“Poveştile Românilor”, cu Marian Râlea

Marian Râlea, Magicianul poveştilor

Teatrul Naţional pentru Copii, proiect iniţiat de “Fundaţia Abracadabra”, condusă de actorul Marian Râlea, în parteneriat cu Teatrul Naţional din Bucureşti, este locul unde copiii urcă pe scenă şi devin eroii cei buni şi frumoşi ai basmelor. Ca într-o adevărată magie, “înarmaţi” cu doar câteva elemente de costum şi de decor, ei învaţă să-şi înfrângă teama şi să lupte vitejeşte cu duhurile rele, cu forţele cele întunecate din poveştile românilor, de ieri şi de azi.

Magicianul Poveştilor, Marian Râlea, împreună cu echipa îi invită pe cei mai mici dintre spectatorii teatrului la o stagiune plină de evenimente şi noutăţi, în care Jocul de-a Teatrul va fi din nou personajul-cheie al întâlnirilor duminicale, atât de îndrăgite de micuţi, dar şi de părinţi şi bunici, reuniţi pentru actuala stagiune în jurul unei teme comune, “Poveştile Românilor”.

În curând, un nou proiect pentru copii, mai mari şi mai mici, va prinde viaţă sub genericul “Teatrul ca un Joc” şi va fi un Club de iniţiere teatrală.

Distribuţia: Magicianul: Marian Râlea, Buna Poveştilor: Adina Cristescu, Clovnul: Florin Pârvu şi Trupa de copii.

Data reprezentaţiilor: 1 şi 8 decembrie, la ora 11.00, la Sala Media.

Godot Cafe-Teatru

„Comedie neagră”, un spectacol provocator

Peter Shaffer a scris „Comedie neagră” în 1965. Celebra farsă cu acţiunea într-un apartament din Londra în timpul unei pene de curent este gândită să se joace într-un sistem de iluminare invers. În prima scenă, organizarea unui dineu, este beznă totală în scenă, iar în momentul întreruperii curentului scena este luminată puternic.

Brindsley Miller, un tânăr sculptor, şi logodnica lui, Carol Melkett, „împrumută” mobilă scumpă şi obiecte de anticariat de la vecinul lor Harold Gorrringe pentru a-i putea impresiona pe un milionar care este aşteptat să vină în vizită pentru a cumpăra câteva dintre sculpturile lui Brindsley şi pe tatăl lui Carol, Colonelul Melkett, care vine să-l cunoască pe Brindsley pentru a-şi da consimţământul pentru o eventuală căsătorie. Curentul cade, Harold se întoarce mai devreme, apare un electrician cult şi pasionat de artă, vine şi fosta iubită a lui Brindsley, pentru a întregi o seară în care încurcăturile se ţin lanţ.

Lumina devine întuneric şi întunericul lumină, aceasta este marea provocare a spectacolului.

Regia: Cosmin Alexandru Purice. Cu: Istvan Teglaş, Mihai Smarandache, Marius Chivu, Alina Popescu, Ana Maria Lazăr, Andreea Samson, Mădălin Mandin.

Vineri, 29 noiembrie, la ora 22.00.

„Fă-mi loc!”, în regia lui Radu Beligan

Piesa lui Anthony Michineau spune povestea a doi tineri ce se regăsesc în ajunul Crăciunului în cuşeta unui tren de noapte. Ea, o fată singură, şarmantă, aventurieră, el, un bărbat cu principii, pus în faţa unui eveniment neprevăzut ce-i va răsturna întreaga existenţă.

Suntem în ajunul Crăciunului. E momentul în care simţim mai mult ca oricând nevoia să fim înconjuraţi de familie şi de cei pe care îi iubim cu adevărat.

Hazardul îi aduce pe Manuel şi Camilla împreună, doi oameni ce nu au aparent nimic în comun, ceea ce va genera nenumărate „scântei”. Însă amândoi caută să înţeleagă şi să SE înţeleagă, amândoi au nevoie să se destăinuie şi, mai mult, amândoi au nevoie de a se vindeca de singurătate.

„Fă-mi loc!” este un spectacol care ne invită să reflectăm asupra propriei noastre existenţe dincolo de orice convenienţă socială.

Regia: Radu Beligan.

Cu: Marius Manole şi Medeea Marinescu.

Sâmbătă, la ora 15.00.

”Două liniuţe”, în premieră

Cami aşteaptă un inel… sau un copil? Mai bine veniţi să vedeţi pe îndelete cum a fost!…

O comedie dulce-amară despre a fi sau a nu fi responsabil, a fi sau a nu fi îndrăgostit, despre bănci, gânduri stinghere şi alte lucruri neaşteptate care au multe de povestit…

Un spectacol de Lia Bugnar, care semnează şi regia.

Cu Medeea Marinescu, Marius Manole, Cătălin Babliuc, Ilinca Manolache, Istvan Teglaş, Anghel Damian, Irina Antonie.

Sâmbătă, 30 noiembrie, la ora 22.00.

„Bullets over Lipscani”, umor nebun

Parodie cât cuprinde, umor nebun şi iz de Woody Allen. 3 actori teribili şi foarte tineri. Şi o porţie de teatru cum nu ai mai gustat. O roşcată năvăleşte în biroul unui detectiv particular şi îi cere să-l găsească pe Dumnezeu. Apoi acelaşi detectiv joacă Mortal Kombat cu însăşi Moartea, pentru 100 de dolari. Iar la final afli că Librăria Cărtureşti e o „faţadă” care adăposteşte un bordel cu prostituate intelectuale.

Regia: Eugen Gyemant.

Cu: Dan Rădulescu, Smaranda Caragea, Cătălin Babliuc.

Duminica, 1 decembrie, ora 19.00.

”Masculin/Feminin”. Cât de puternică poate fi o iubire?

Un spectacol Lia Bugnar, în care graniţele dintre sexe sunt încălcate, mai întâi cu seninătate, după care, cu tristeţe, apoi cu haz de necaz şi, în toate aceste situaţii, cu umor.

Cam cât de puternică poate fi o iubire? La câte schimbări rezistă ea? Cât de radicale sunt schimbările?

O comedie la care râsul e cu lacrimi… de tristeţe… Un spectacol despre iubire în toate genurile ei, adică masculin, feminin şi tot ce încape între acestea două. O piesă în care iubirea n-are nevoie de nimic ca să existe, nici măcar de buletin de identitate, nici măcar de dată de naştere.

„Nu trebuie neapărat să ne naştem ca să ne iubim, deşi iubirea e singurul lucru pentru care merită să te naşti.”

Lia Bugnar asigură, ca de obicei, proviziile de umor şi de emoţie, iar cei care le livrează la mare artă sunt Marius Manole, Andrei Aradits, Ilinca Manolache, Laura Creţ, Teodora Stanciu.

Duminică, 1 decembrie, la ora 22.00.

Teatrul Naţional ,,Vasile Alecsandri”, la Bilbao

“Negustorul de timp”

Negustorul de timp

Viaţa şi moartea, braţ la braţ, într-o călătorie halucinantă. Aceasta e povestea pe care Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi o va propune comunităţii româneşti, dar şi publicului spaniol din Amorebieta (Spania).

„Fiind el însuşi un exilat, Matei Vişniec este unul din puţinii dramaturgi importanţi proveniţi din Estul Europei care descrie în piesele sale (şi mai ales în «Negustorul de timp») starea de fapt a celor care au decis să-şi părăsească ţara pentru a-şi împlini destinul. Din acest punct de vedere, «Negustorul de timp» este o metaforă vie a exilului interior.

Găsind în cutia poştală un anunţ ciudat, Liviu Dorneanu, un bărbat aflat la vârsta de mijloc, căsătorit, cu copii, decide să-l contacteze pe un anume domn Helfer, patronul unei firme stranii care comercializează Timp (vinde şi cumpără timp). Din acest moment, Liviu Dorneanu intră într-un tulburător joc al renunţărilor şi al redescoperirilor: renunţă la trecut şi la familie, practic le vinde, pentru a se regăsi pe sine, crede el. În cele din urmă, după câteva întâmplări stranii pe care le trăieşte cu sau fără voia lui, ajunge inevitabil la criza de identitate: Cine sunt eu? Ce înseamnă pentru mine trecutul? Ce valoare are şi cât de legat sunt de propriile amintiri? Identitatea reală este cea de acasă sau cea din căutările mele?”, mărturisea regizorul Ovidiu Lazăr.

Matei Vişniec, scriitor şi jurnalist, s-a născut pe 29 ianuarie 1956 în Bucovina, la Rădăuţi, şi trăieşte în Franţa din 1987.

Are piese de teatru jucate în peste 30 de ţări (unele montări au avut loc în mari teatre din Europa, dar şi din România). Multe dintre piesele sale au fost prezentate în cadrul secţiunii OFF a Festivalului de Teatru de la Avignon. În ultimii ani, piesele sale au fost puse în scenă în România, Republica Moldova, Franţa, Macedonia, Germania, Statele Unite, Rusia, Japonia, Iran, Turcia, Ucraina, Italia, Spania…

Distribuţie: Andreea Boboc, Monica Bordeianu, Daniel Busuioc, Oana Sandu, Petru Ciubotaru, Catinca Tudose, Octavian Jighirgiu, Livia Iorga, Doru Aftanasiu, Andreea Boboc, Oana Miron, Ada Lupu.

Evenimentul va avea loc pe data de 29 noiembrie, la ora 20.00.

“Nora”, în turneu la “Metropolitan” din Tokyo

Nora, spectacolul Teatrului Radu Stanca din Sibiu

Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu prezintă spectacolul „Nora” în regia lui Radu Alexandru Nica, în turneu la Tokyo. Cele două reprezentaţii programate în capitala niponă vor avea loc miercuri, 4 decembrie, ora 18.30 şi joi, 5 decembrie, ora 14.00, pe scena Teatrului „Owl Spot”, în cadrul celei de-a II-a ediţii a Festivalului Internaţional „Ibsen”.

Actorii sibieni revin pentru a doua oară anul acesta în Japonia, după ce la începutul lunii martie au prezentat spectacolul „Lulu” în regia lui Silviu Purcărete, pe scena Teatrului “Metropolitan” din Tokyo. Ca un fapt inedit, programul turneului din decembrie include pe lângă cele două reprezentaţii ale spectacolului „Nora” şi o serie de întâlniri publice, printre care două simpozioane. Primul dintre acestea se desfăşoară sub genericul “Ibsen” şi o are ca invitat special pe actriţa Diana Fufezan, care va vorbi despre rolul acesteia în spectacolul „Nora”. Evenimentul va avea loc luni, 2 decembrie, la Universitatea “Waseda”, începând cu ora 14.00. Cel de-al doilea simpozion va fi marţi, 3 decembrie, ora 15.00, la “Japan’s Woman University” şi îl aduce la microfon pe Constantin Chiriac, directorul Teatrului Naţional din Sibiu, într-o discuţie despre emanciparea femeii pornind de la piesele „O casă de păpuşi” de Henrik Ibsen şi „Lulu” de Frank Wedekind.

Producţia Teatrului Naţional din Sibiu este o adaptare după piesa „O casă de păpuşi” a dramaturgului norvegian Henrik Ibsen. Considerat una dintre cele mai controversate publicaţii de la sfârşitul secolului al XIX-lea, manuscrisul semnat de autor a fost inclus în urmă cu zece ani în Programul “Memoria Lumii” (Memory of the World Register) al UNESCO ca semn al recunoaşterii valorii istorice a textului prin faptul că a influenţat naturalismul şi feminismul.

Nora Helmer este o femeie care a fost condusă toată viaţa fie de tatăl ei, fie de soţul Torvald. În momentul în care căsnicia îi este pusă la încercare, valorile Norei încep să se schimbe şi femeia decide să îşi ia soarta în propriile mâini. Spectacolul de la Sibiu se remarcă prin schimburile de replici condensate, relaţiile puternice şi dezinvolte dintre personaje. Ineditul acestei montări constă în cercetarea coregrafică prin care reiese tema centrală a textului: neputinţa partenerilor de a ajunge unul la celălalt. Personajele vorbesc, întind mâna pentru a se atinge, însă privirile nu li se întâlnesc. Perspectiva este de o picturalitate stranie, deşi trupurile lor sunt foarte apropiate, ele sunt plasate pe traiecte diferite. Întâlnirea, într-un minim punct al adevărului, e ratată matematic.

Radu-Alexandru Nica a primit premiului UNITER pentru cel mai bun debut în anul 2005 pentru regia acestui spectacol. Din noua distribuţie a spectacolului fac parte actorii Diana Fufezan, Ofelia Popii, Adrian Matioc, Marius Turdeanu, Pali Vecsei şi Alexia Mara Baciu. Acest spectacol s-a bucurat, de asemenea, de contribuţia scenografei Carmencita Brojboiu şi a coregrafilor Florin Fieroiu şi Hugo Wolf.

Spectatorii români vor putea viziona spectacolul refăcut, în noua distribuţie vineri, 30 noiembrie, de la ora 19.00, la sediul Teatrului Naţional din Sibiu.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.