Lumea în colaps

Nu numai Franţa, întreaga lume civilizată este cutremurată de ce s-a întâmplat cu editorii revistei „Charlie Hebdo”. S-ar putea spune că acest fapt a fost posibil şi pe fondul relativizării libertăţii presei, xenofobiei, degradării vieţii politice, care permite, indirect, apariţia barbariei. Când se petrec asemenea lucruri, pe de o parte, libertatea este ameninţată, iar pe de altă parte, pot avea loc tot felul de confuzii agravante. Pe fondul crizelor de tot felul, politica avansează apropieri iresponsabile între libertate şi anarhie.

Într-o Europă comunitară încercată de mari defecţiuni ale mecanismelor integratoare, contracararea eficientă a extremismului ar trebui să fie una dintre marile preocupări. Libertatea presei, cultura suferă tot mai mult deformări, intrând sub sfera manipulărilor tot mai previzibile. Jurnaliştii francezi se alătură unui lung şir de victime care par să arate că trăim într-o lume în care răul chiar nu mai are frontiere. Nu numai administraţiile, dar şi politicienii vor trebui să gestioneze noua situaţie. Problematica extremismului islamic ar trebui adusă în centrul dezbaterilor asupra instabilităţii actuale. Compromiterea democraţiei prin inadecvate măsuri de securitate poate transforma Europa chiar în ceea ce vrea terorismul, respectiv cenzurarea libertăţii de exprimare.

Jurnaliştii din întreaga lume sunt mai expuşi ca niciodată violenţei, oriunde se află. Violenţe de tot felul. Fără informaţiile, anchetele, perspectivele asupra realităţii propuse de ei, lumea actuală s-ar scufunda, fiind mult mai imposibilă. Inclusiv democraţia occidentală. Umbra Rusiei, care se alătură terorismului, într-un coşmar tot mai familiar, a fost un fel de avangardă a ceea ce se întâmplă acum. Terorismul doreşte pârghii statale, instituţionale, încercând eliminarea adversarilor. Românii au trăit într-un stat terorist, iar conceptul de libertate este prea puţin preţuit şi manifestat ca atare. Fără libertatea cuvântului, nimic nu există. Cei care o încalcă, cei care atentează la ea fac parte dintre marii vinovaţi ai lumii şi trebuie de urgenţă incriminaţi.

Atentatul de la Paris este un alt 11 Septembrie. Viaţa publică se va schimba, impunând o altă politică, alte priorităţi. Diferenţele, acest motor al democraţiei, vor trebui acceptate prin asumare. Importul de violenţă şi anarhism, care este o realitate, va trebui supus unei severe anamneze. Jurnaliştii au fost nu o dată extrem de expuşi, obligaţi fiind să apere însăşi libertatea de exprimare, suportând presiuni chiar din partea oficialităţii. Cei de la hedomadarul „Charlie Hebdo” au plătit cu viaţa. Nu presa va trebui temperată, cum probabil se vor auzi unele voci, administraţiile vor trebui să fie eficiente. Este problema lor, să o rezolve. O presă liberă este aceea care aduce adevărata siguranţă publică.

Franţa este un teritoriu al libertăţii şi al culturii, al speranţei, un spaţiu unic al lumii, asigurând exil vocilor indezirabile, responsabile. Se simte acest fapt oriunde în Franţa, face parte din constituirea acestei naţiuni exemplare. Apare necesară revizuirea şi stoparea tuturor factorilor care au făcut posibil acest masacru, cei care ţin de siguranţă. Un concept mai larg, care nu poate fi rezolvat doar de către poliţie. Situaţia este chiar mai dramatică decât se arată. Discursul public, actul guvernării în sine arată mari slăbiciuni, politicianism. Întrega Europă ar trebui să se solidarizeze în a găsi soluţiile liniştii şi siguranţei. Fundamentalismul care se anunţă tot mai intens la orizont poate lovi oricând.

Mulţi scriitori, jurnalişti români, sau din Est, cunosc mai bine decât mulţi din Occident presiunile inacceptabile. Psihologice, administrative, ideologice. Toate, însă, de natură criminală, cu trimitere spre mediul instituţional, chiar statal. Este mediul care produce monştri în statele totalitare, şi în cele care nu sunt stabilizate democratic. Nu întâmplător gruparea teroristă Statul Islamic se vrea formă statală, simte că are parteneri politici.

Jurnaliştii de la mica publicaţie franceză au devenit instantaneu un simbol tragic al tuturor jurnaliştilor, scriitorilor de acum şi dintotdeauna. Cu atât mai mult cu cât au dovedit curaj în susţinerea unor programe editoriale. Acea echipă a morţii care i-a secerat este fabricată oriunde se încalcă libertatea cuvântului, fiind directa lor consecinţă. Societatea românească, care asistă pasivă la exterminarea presei, de către mediul politic, adică a libertăţii de exprimare, ar trebui să intre într-un moment de amplă reflecţie.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.