Lumea încifrată a picturilor lui Ştefan Pelmuş

Galeria “ScitArt” de pe Calea Victoriei găzduieşte, până în 20 iulie, peste 25 de lucrări semnate de Ştefan Pelmuş. O invitaţie la o călătorie printr-o lume populată de imagini fără titlu, a căror succesiune pe simeză se constituie înr-un discurs unitar, într-un univers cunoscut şi necunoscut în acelaşi timp, într-o poveste ale cărei file trebuie să le parcurgi.

Cupe conţinând esenţe chiar atunci când sunt răsturnate, personaje desenate din profil, păsări, mici animale, frunze, ramuri, seminţe, flori, piuneze, litere, semne cunoscute cândva, devenite enigmă pentru cei mai mulţi oameni ai zilelor noastre, la care se adaugă crucea orgnizând spaţiul compoziţiei, acoperă întreaga suprafaţă a pânzei, pe fondul pe care şi-l dispută roşurile, galbenurile, violeturile, albastrul profund, verdele, griurile colorate… Se răspândesc după o logică aparent greu de descoperit, ca într-un decor oriental din care Orientul lipseşte.

Imagine din expoziţie

Ştefan Pelmuş foloseşte elementele lumii înconjurătore, perfect recognoscibile, pentru a construi o lume specială, o lume-metaforă, în care creştinism şi esoterism se întâlnesc în dorinţa de a cuprinde şi comunica, prin simbol, întreaga istorie spirituală a lumii. Nu întâmplător, artistul şi-a intitulat una dintre expoziţii “Graal”, trimiţând la lumea arthuriană şi la creştinism, dar şi la credinţe precreştine.

Printre elementele realităţii devenite simboluri, se întrupează uneori Eva, purtând în ea întreaga lume, sacră prin simbolul peştelui, pură prin asocierea cu inorogul, “Troiţa” lui din care cresc potire este acoperită de simboluri dintre care peştele este cel mai cunocut… Lucrările lui s-au intitulat, de-a lungul timpului, „Manuscris Yantra”, „Totem – Eva”, „Graal”, „Potire”, „Profeţi”, „Prapor”, „Bolta”, „Calea”.

Graalul, una dintre imaginile recurente

Artistul pare să se sprijine pe semnele-simbol create de-a lungul istoriei culturale a umanităţii pentru a imagina o lume fastuoasă, plină de certitudini prin perenitatea elementelor ei şi prin descendenţă milenară.
S-ar putea crede, la prima privire, că Ştefan Pelmuş se revendică de la credinţa creştină. Şi, desigur, crucea, peştele, potirul ce trimite la eucharistie, fondul auriu al unor picturi îndreptăţesc afirmaţia. Suita lui de imagini descinde din Bosch şi din Bruegel, din poveştile religioase medievale în care dogmă şi erezie şi îmbinau nu o dată.

Dar lumea fabuloasă creată de pictor conţine o componentă onirică substanţială. Realul este cufundat într-o dimensiune fantastică, depăşind credinţa creştină, păşind pe terenul îmbietor al cunoaşterii destinate numai iniţiatului. S-a vorbit, în legătură cu opera lui, de Realismul fantastic praghez, şi artisul chiar şi-a numit o expoziţie “Univers magic”, s-a vorbit de manierism şi categoric Arcimboldo l-ar fi invidiat pentru unele dintre Evele sale, s-a vorbit despre…

Rafinamentul cromatic se regăseşte în toate lucrările

Nicio afirmaţie nu este neapărat falsă, şi niciuna nu cuprinde esenţa operei lui Ştefan Pelmuş. Poate că n-ar putea s-o definească cu exactitate nici autorul însuşi, ceea ce ar fi, de altfel, normal.

“Simbolurile mele dialoghează ca într-o piesă de teatru: copacul, geamul, peştele (semnificativ pentru trecerea liniştită în cealaltă lume), ceasul, spinul… Toate aceste simboluri trebuie citite ca pe un manuscript vechi. Aş vrea să reuşesc, prin intermediul picturii mele, să nu-mi mai fie frică de moarte, să regăsesc echilibrul interior”, mărturisea artistul la vernisarea uneia dintre expoziţiile sale.

Troiţa şi simbolurile sacre ale lui Ştefan Pelmuş

Lumea lui Pelmuş pare o sumă a temerilor ancestrale şi subiective în acelaşi timp, a siguranţei ancorate în moştenirea spirituală. Pictorul împrumută de la celebrii săi înaintaşi elemente pe care le filtrează prin propriul crez, prin propria cultură vizuală, prin propria sensibilitate mai ales şi le topeşte într-o poetică personală, învestindu-le cu sensurile lumii contemporane. Şi aşterne pe pânză adevărate scenografii care obligă privitorul să caute sensul fiecărui element, să parcurgă, într-o lectură succesivă, “cuvintele” care alcătuiesc compoziţia atât de atrăgătoare prin cromatica şi prin dimensiunea ei decorativă, atât de neliniştitoare când vrei să comunici cu ea. Şi, aparent paradoxal, liniştoare. Pentru că poartă semnul eternităţii. Elementele, simbolurile ei au traversat secole, purtând în ele, încifrate, idei, credinţe, aspiraţii, sentimente. Durata dimensiunii umane. Şi chiar dacă în graba şi agitaţia de multe ori inutile ale vremii noastre le ignorăm, ele există şi pictura lui Ştefan Pelmuş ni le aminteşte.

Plante, profiluri semne se desfăşoară pe fondul roşu intens

Dar, dincolo de această lectură în cheie hermeneutică, pictura lui Ştefan Pelmuş oferă un rafinament cromatic deosebit, unit cu un grafism demn de maeştrii Orientului, o prospeţime a fiecărei opere în parte, în pofida aceloraşi elemente care o compun, o rigoare a compoziţiei sub aparenta desfăşurare întâmplătoare.

Sunt motivele pentru care operele lui, expuse la Festivalul Francofoniei din Copenhaga şi la Galeria „Espaceart 103” din Paris, la galeriile „Natura” şi „Art Today”, la Düsseldorf, la Rotterdam şi Eindhoven în Olanda, la Ankara, la Stockholm sau în Austria, la Cagnes sur Mer, la Budapesta, Kosice, Hamburg sau Zoersee (Belgia) şi aflate în colecţii particulare din România, Franţa, Germania, Elveţia, Israel, SUA, Canada, Austria, Chile, Brazilia, Belgia şi Anglia, poartă amprenta împlinirii.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.