Deschisă la Căminul Artei (etaj), expoziţiade pasteluri “Evocări” a pictoriţei Rodica Ana Marinescu oferă un univers compozit, atrăgător prin varietatea motivelor şi prin apartenenţa operelor la perioade diferite de creaţie.
Aşa cum şi-a obişnuit publicul de-a lungul celor peste 50 de ani de carieră, atmosfera degajată de lucrări pluteşte între frumuseţea senină a peisajelor şi izbucnirea cromatică a naturilor statice cu flori, punctată de câteva portrete, gen abordat mai rar de artistă. Pe un perete, o serie de interioare intrigă prin asocierea candelabrelor cu flori sau obiete decorative, într-un ambient balansând între nostalgie şi bizar, între decorativ şi inutilitate, între atmosferă intimă şi etalare de amintiri.
Forţa pictoriţei stă, evident, în culoare. Tonurile suntmodulate cu ştiinţă, transparente, fluide, cu rare opacităţi mai ales în intensitatea petalelor de flori. Eleva lui Alexandru Ciucurencu a învăţat de la profesor spiritul materiei cromatice fără a se încadra însă în categoria “ciucurentiştilor”.
Rodica Anca Marinescu se păstrează întotdeauna în figurativ, dar o anume aplecare către sintetic nu îi este străină nici în construcţia compoziţiei, nici în tratarea culorii., aşa cum, la un moment dat, n-a pregetat să cocheteze cu geometrizarea.
Dar registrul picturii ei este altul. Dincolo de meşteşugul indubitabil, artista scrie pe pânză stări de suflet. Fructele sau florile naturilor statice şi mai ales peisajele sunt mărturisiri sensibile ale relaţiei ei cu lumea. O lume plină de poezie, de linişte, de discretă melancolie. O relaţie foarte personală din care restul oamenilor sunt excluşi. Cu extrem de rare excepţii, oamenii lipsesc din peisajele ei, iar atunci când apar devin minuscule accente în economia lucrării.
Prinse într-un cadraj cu orizontul foarte sus, secvenţele de natură oferite de Rodica Anca Marinescu au o senzualitate sublimată în rafinamentul culorilor ce construiesc formele când fragile, ca în cazul copacilor înfloriţi, când aproape arhetipale, ca în căpiţele de fân profilate între panta dealului si cerul cu care îşi împart uneori acelaşi ton cromatic, când exuberante, graţie tuşelor puse cu nervozitate, compnând flori, ierburi, pâlcuri de copaci pierdute toate pe o întindere având în fundal forma vălurită a unui deal.
Există o corespondenţă secretă între elementele figurate, care le sustrage experienţei curente, le transformă în esenţe, le plasează sub zodia poeziei, a purităţii, a inefabilului, sub care un anume expresionism al culorii descoperă privitorului atent profunzimea analizei.
Culoarea florilor ei evidenţiază tonuri greu perceptibile ochiului profan. Albul se colorează cu griuri verzui, roşul îşi întunecă nuanţa graţie unei fine dungi negre sau îşi diluează profunzimea în rozuri când diafane, când carnale. Tot aşa cumfaţada albă a unei case este punctată de reflexele frunzelor verzi, de giul scoarţei de copac, zăpada îşi amestecă albul cu reflexle gri-verzi ale norilor sau întâlnirea nisipului cu valurile mării sub lumina puternică a soarelui conferă nuanţe nebănuite scoicilor presărate pe ţărm.
În acest univers atât de sensibil şi în acelaşi timp impalpabil domneşte o linişte de început sau de sfârşit de lume, o pace subîntinsă de melancolie, o aspiraţie către puritate.
Rodica Anca Marinescu se dovedeşte însă şi un portretist remarcabil. Cele câteva lucrări de acest gen din expoziţie dovedesc un ochi sigur pentru citirea personajului, dar şi alegerea unor modele ce permit integrarea într-o ordine mai amplă a lumii. Se detaşează prin combinaţia de sfinţenie şi durere figura Părintelui Galeriu sau, în alt registru, figura aproape fovă a unui bărbat cu pălărie.
Expoziţia de la Căminul Artei poartă în ea o îndelungă experienţă artistică, forjată în ani, fără a impieta însă asupra prospeţimii percepţiei şi comunicării.
Artista care a deschis prima expoziţie personală în 1966, urmată frecvent de altele deschise în Bucureşti sau în alte oraşe din ţară, a rămas egală cu ea însăşi, graţie unei evoluţii organice, fiecare etapă a creaţiei născându-se firesc din cea anterioară, urmare a înţelegerii din ce în ce mai aprofundate ameşteşugului şi a propriei personalităţi.
Lucrările ei au fost prezentate în expoziţii de grup în Italia şi Germania, la Moscova şi la Volos, în Grecia, la Viena şi la Beirut, în Polonia, în Spania, în Franţa. Iar recompensele nu au ocolit-o. În Germania primea, în 1970, “Medalia de bronz” la “Expoziţia anuală Gedok”. În acelaşi an, îşi adjudeca “Medalia de Aur” la “Concursul internaţional de pictură Italia 2000”, de la Napoli. Un an mai târziu, la Viareggio, îi revenea “Premiul de expoziţie personală”, în cadrul celei de a doua ediţii a aceluiaşi concurs,iar în 1974, “Medalia de Aur” la Concursul internaţional “Oraşul Palagano” tot în Italia.
Lucrările ei se află în muzee şi colecţii particulare din România, RusiaAustria, Italia, Germania, Statele Unite, Franţa, Grecia, Belgia, Olanda, Spania.
Rodica Anca Marinescu oferă cu această expoziţie o dovadă că sinceritatea expresiei, sensibilitatea autorului şicunoaşterea intimă a meşteşugului rămân ingredientele artei, indiferent de modă sau de curentele zilei.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.