Lumea saşilor dă semne de renaştere

Mă şi vedeam orbecăind printr-un sat săsesc ocupat de ţigani şi moldoveni şi întrebând cu disperare de un castel. Cu un asemenea gând am intrat în Buneşti şi am întrebat de Castelul Popii.

Sau Hanul Popii, sau Palatul Popii sau ceva în genul acesta. Am ieşit de pe şoseaua de Sighişoara şi am dat de uliţele frumoase ale unui sat săsesc, bătute în pietriş amestecat cu nisip, cu gulere largi de iarbă verde prin faţa caselor legate una de alta, umăr la umăr, ca siamezele, şi cu porţile înalte, cu arcade de cărămidă veche învelite cu ţiglă. La orele acelea de seară târzie nimeni nu ştia de nici un han, de nici un castel şi de nici un palat. Singura cetate era biserica fortificată unde de bună seamă nu se putea dormi decât pentru totdeauna. Cineva m-a îndrumat spre o casă săsească de închiriat, deschisă nu de mult, adică înapoi, pe unde venisem şi unde, fără îndoială, aş putea găsi o odaie pentru înnoptat. De la poarta unei case săseşti din Bodendorf, astăzi, pe limba românilor din împrejurimi şi a administraţiei teritoriului, zisă Buneşti, începe călătoria mea în lumea saşilor de altădată, dar şi într-un loc din România în care viaţa dă semne de un alt început.

O casă în Ţara Ovăzului

Castelul pe care îl căutam nu era decât o străveche casă săsească, restaurată şi transformată într-o pensiune cu numele ”Conacul Lunca Popii”. Şocul călătorului neprevenit este total. Conacul Lunca Popii nu era decât o casă ridicată de saşi cu sute de ani în urmă, părăsită de aceştia în vremea exodului din anii comunismului şi restaurată de o familie inimoasă, legată prin copilărie de această Ţară a Ovăzului (Haferland). Probabil că proiectul familiei Constantinescu (căci aşa se numesc proprietarii) a fost încurajat şi de vizitele repetate ale prinţului Charles. La Viscri şi la Roadeş, sate din comuna Buneşti (fostă pentru o lungă vreme Bodendorf), vin acum străinii cu sutele şi cu miile spre a afla ce a descoperit prinţul Charles în nişte sate prin care turiştii români nu au călcat niciodată. Cum ziceam, şocul acelei seri târzii de vară a fost şi rămâne pentru mine greu de descris. O familie compusă din arhitect, designer şi constructor a dat unei case săseşti străvechi farmecul discret al unei locuinţe moderne, aproape luxoase. Bătrâna casă săsească a fost consolidată şi restaurată, populată cu obiecte atinse de timp, cu mobilier săsesc şi opere de artă, rămânând în acelaşi timp ceea ce a fost. Adică o cetăţuie rurală primitoare, cu două porţi, una spre uliţa mare, cealaltă spre grădina de după casă, cu legume şi pomi fructiferi. La Buneşti, ca şi la Roadeş, Viscri sau Criţ (Deutsch-Kreuz) sunt zeci şi sute, poate chiar mii de asemenea case, unele ridicate începând din secolul 13, de la venirea saşilor, pe o mare parte din Valea Mureşului şi din centrul Transilvaniei, până jos la Braşov. În centrul acestor aşezări săseşti se înalţă şi azi câte o biserică fortificată, iar în preajma ei, peste tot, se înşiruie aceste case părăsite de saşi în anii comunismului. O civilizaţie de opt secole a fost încet-încet dată uitării. Casele saşilor plecaţi au fost ocupate de lucrători agricoli şi de nomazi sau, în cel mai bun caz, au fost cumpărate de familii de români. Acoperişurile s-au distrus, piatra bisericilor a supt umezeală, hainele de sărbătoare au fost măcinate de molii, instrumentele fanfarelor au fost cotropite de cocleală iar opt secole de viaţă săsească în Transilvania au început să se reducă doar la poveşti captivante şi la capitole de istorie. Cu ani în urmă, lumea saşilor părea ca şi dusă, încadrată categoric numai şi numai la trecut.

Ce se întâmplă azi la Braşov, la Sighişoara, la Mediaş, la Sebeş şi prin fostele aşezări săseşti din Transilvania merită luat în seamă. Se văd semne frumoase de renaştere. Firme importante din Germania şi din Europa de Vest au revitalizat cartiere sau chiar oraşe. Saşii au început să îşi recupereze casele vândute sau abandonate. A început, încă firav, şi un program de restaurare a bisericilor fortificate. Familii de saşi sau investitori de aiurea au dat unor sate cu aer părăsit licărul de nou început. Peste tot întâlneşti o făbricuţă, un atelier, o pensiune, un restaurant. Călătoriile prinţului Charles au jucat şi ele un rol important. Au contrariat, au şocat, au atras.

Schmidt şi Maffai, în Săptămâna Haferland

Săptămâna Culturală Haferland este unică în felul ei. Nu are nici o treabă importantă cu autorităţile locului. Ea s-a născut doar din dorinţa a doi oameni de a se împotrivi şi ei acestei stingeri treptate a lumii săseşti din Transilvania. Peter Maffai (rocker german) şi Michael Schmidt (proprietarul grupului Automobile Bavaria) sunt legaţi de satele comunei Buneşti (Bodendorf) asemenei celor care au copilărit pe aici. Cei doi au iniţiat această săptămână culturală din Ţara Ovăzului, cum i se spune acestei zone cuprinse între câteva dealuri dulci ale podişului ardelean. Din cauza climei reci, localnicii nu au putut prospera decât cu ajutorul culturilor de ovăz, de unde şi numele de Haferland. Schmidt şi Maffai au rămas legaţi de aceste locuri şi acum încearcă să le readucă la farmecul vieţii săseşti de altădată. Ei doi au iniţiat acest ciclu de manifestări, ajuns anul acesta la a doua ediţie.

La Buneşti, Criţ, Roadeş, Viscri şi Meşendorf, în a doua jumătate a lunii august, se desfăşoară o săptămână culturală cum nu există în multe dintre oraşele României. Concerte de orgă, spectacole de dansuri populare săseşti, concerte de fanfară, baluri, drumeţii, expoziţii şi tot felul de happening-uri (inclusiv gastronomice) sau prezentări de îmbrăcăminte rurală, toate legate de lumea săsească de altădată, readusă la viaţă în stil modern. La baza acestui eveniment stau Schmidt şi Maffai, doi saşi legaţi de două sate ale Buneştilor. Maffai, născut în Braşov, a făcut o carieră de excepţie în Germania şi cu a sa fundaţie Tabaluga s-a concentrat asupra nevoilor din zonă, de la copii la bătrâni, de la cultură la asistenţă medicală. Michael Schmidt, născut în Criţ, a plecat cu familia în Germania şi a revenit în ţară după 1990. El mai are ”la activ” asemenea iniţiative. A restaurat acum mulţi ani celebra Casă cu Cerbi din Sighişoara. Casa parohială din Criţ, prima lucrare de acest fel, a fost inaugurată după ce Fundaţia „Michael Schmidt” a finanţat restaurarea orgii din Criţ şi un film documentar despre orgile din bisercile Transilvaniei. Următorul proiect al Fundaţiei vizează restaurarea a două gospodării din Criţ datând din sec. XVIII.

Biserica şi Casa Parohială din Criţ

Odată cu inaugurarea Casei Kraus, vechea casă parohială a bisericii, la Criţ poate fi vizitat un ansamblu arhitectonic de-a dreptul spectaculos. Aşezat pe dealul ce domină valea, ansamblul de la Criţ devine astfel unul dintre cele mai importante situri istorico-religioase din satele săseşti din Transilvania. Biserica evanghelică fortificată din Criţ se află în cea mai bună stare cu putinţă. Arată perfect conservată, are o acustică deosebită şi o orgă restaurată care sună impecabil. În biserică se ţin concerte de muzică religioasă, dar şi de muzică clasică, iar în spaţiile cândva folosite pentru adăpostirea populaţiei şi pentru provizii se organizează expoziţii de artă şi fotografie. Zidul de apărare, în care s-au conservat perfect şi gurile pentru smoală şi gurile pentru tragere, face din biserica fortificată din Criţ unul dintre cele mai frumoase monumente din satele transilvane. Din păcate, nu acelaşi lucru se poate spune despre biserica fortificată din Viscri, încă departe de un proces complex de consolidare şi restaurare.

De la inaugurarea Casei Parohiale din Criţ, Haferlandul săsesc din Buneşti sau Ţara Ovăzului cum i s-ar spune în traducere, beneficiază de un adevărat complex turistic. Casa Kraus, reconstruită după planurile iniţiale de Fundaţia „Michael Schmidt”, devine şi centru cultural, şi loc de tabără pentru copii, şi şcoală de limba germană, şi loc de adăpost pentru turiştii care, pe lângă cele 9 camere, au parte de un restaurant-cramă amenajat în acelaşi stil săsesc. Casa Kraus, legată de biserica fortificată printr-o poartă îngustă şi ferecată, are acum şi toate argumentele unui han cu încăperi decorate impecabil, cu obiecte vechi săseşti, cu mobilier pictat, recuperat din casele din zonă, totul reconstituit cu mult bun-gust şi cu un devotat spirit gospodăresc. În acelaşi timp, Casa Kraus, împreună cu Conacul Lunca Popii, cu pensiunile din Viscri şi Roadeş, fac din satele comunei Buneşti unul dintre cele mai spectaculoase trasee turistice din Transilvania.

La plecarea din Criţ am luat cu mine o broşură aflată pe o masă a expoziţiei din spaţiul de refugiu al bisericii fortificate. Are un titlu simplu, ”Menschen in Diakonie”, şi conţine doar lista aşezămintelor de binefacere din Transilvania, aflate sub oblăduirea Bisericii Evanghelice. O listă de 50 de aşezăminte, toate în spaţii reconstruite sau restaurate, care ne arătă că peste tot, ca şi la Criţ, la Buneşti sau la Viscri, lumea săsească refuză să se scufunde şi dă semne încurajatoare de renaştere.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.