Mai bine de jumătate de secol acoperă retrospectiva unei zone mai rar vizitate atunci când e vorba despre Ion Grigorescu. Expoziția deschisă duminică la Muzeul Național de Artă arată că artistul, asociat de obicei cu experimentele video și performance, a dedicat picturii o consistentă zonă din creația sa.
Lucrări provenite din 10 muzee și galerii de artă ca și din 20 de colecții private din România și din străinătate se adună în sălile din capătul străzii Știrbei Vodă, peste drum de Ateneul român. Când treci în revistă tendințele care se manifestă în arta de azi, descoperi că arta lui Ion Grigorescu este una dintre cele mai influente intersecții de nuanțe contemporane despre care putem vorbi.
Încă de la intrarea în expoziție te surprinde diferența dintre transparența amicală filtrată din „În familie/ Unchiul Titu“ și senzația de explozie de tensiune controlată din picturi în „Biserică (Nava)“, două lucrări despărțite de 74 de ani.
În același fel se succed surprizele și completările celor șase secțiuni în care este împărțită sinteza găzduită de MNAR. Nu mai puțin de 700 de ilustrații cuprinde catalogul care însoțește expoziția.
„Arta pentru mine a fost utilă (…) am putut să valorific și greșelile și lucrurile care păreau neplăcute ori nefericite“. Ion Grigorescu
„Sentimentul meu e că n-aș fi nimica. Nici artist, nici… E o activitate, așa, nedeslușită sau amestecată. Un fel de impostură generalizată“, povestește artistul că îi spunea unuia dintre șefii Centrului Pompidou de la Paris. Discuțiile consemnate în volum oferă un Grigorescu ce dă impresia că poate să-și explice demersul printr-o influență sau contaminare pe care și-o asumă cu umilință. De exemplu, atunci când i se spune că lipsa de „pastă“ din lucrările sale pe care i-o reproșa Corneliu Baba ar fi „rasă cu idei pop“, Grigorescu spune: „S-ar putea să fie influența fratelui meu, care lucra pictură în ulei foarte subțire, aproape ca o acuarelă. Culoarea «pop» era o vopsea pregătită într-un borcan, nu pe o paletă, ca să fie uniformă“.
Pentru arta lui Grigorescu, expoziția „Opera pictată“ păstrează aerul de comentariu și dialog plastic cu realitatea. Fie că este vorba despre șarje expresive pe marginea temelor proletcultiste ori naționaliste sau de dezvoltări grafice ale simbolizării religioase, Ion Grigorescu insistă asupra condiției pe care orice lucrare o are drept destinație și capăt al unui performance: „Moralist, eu recunosc: mi se pare singura justificare a artei. Arta în sine pentru plăcere recunosc că există, dar probabil din cauza epocilor în care am trăit mi se pare apanajul celor care nu merită“. De la contorsionatele exerciții expresioniste din 1963 până la patina unei religiozități asumate în lucrări datate 2017, pictura lui Ion Grigorescu developează un traseu artistic dedicat folosirii artei ca instrument de investigare personală. Expoziția rămâne deschisă până pe 22 octombrie 2017.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.