×
×
Bucureşti
Braşov
Cluj
Constanţa
Craiova
Iaşi
Ploieşti
Timişoara
Bucureşti
Furtună
°C
Furtună
°C / °C
Vânt km/ora
Umiditate %
Precipitaţii %
Notat la
Vineri, 31 octombrie
Furtună°C / °C, Furtună
Sâmbătă, 01 noiembrie 2014
Furtună°C / °C, Furtună
Duminică, 02 noiembrie 2014
Furtună°C / °C, Furtună
Luni, 03 noiembrie 2014
Braşov
Furtună
°C
Furtună
°C / °C
Vânt km/ora
Umiditate %
Precipitaţii %
Notat la
Vineri, 31 octombrie
Furtună°C / °C, Furtună
Sâmbătă, 01 noiembrie 2014
Furtună°C / °C, Furtună
Duminică, 02 noiembrie 2014
Furtună°C / °C, Furtună
Luni, 03 noiembrie 2014
Cluj
Furtună
°C
Furtună
°C / °C
Vânt km/ora
Umiditate %
Precipitaţii %
Notat la
Vineri, 31 octombrie
Furtună°C / °C, Furtună
Sâmbătă, 01 noiembrie 2014
Furtună°C / °C, Furtună
Duminică, 02 noiembrie 2014
Furtună°C / °C, Furtună
Luni, 03 noiembrie 2014
Constanţa
Furtună
°C
Furtună
°C / °C
Vânt km/ora
Umiditate %
Precipitaţii %
Notat la
Vineri, 31 octombrie
Furtună°C / °C, Furtună
Sâmbătă, 01 noiembrie 2014
Furtună°C / °C, Furtună
Duminică, 02 noiembrie 2014
Furtună°C / °C, Furtună
Luni, 03 noiembrie 2014
Craiova
Furtună
°C
Furtună
°C / °C
Vânt km/ora
Umiditate %
Precipitaţii %
Notat la
Vineri, 31 octombrie
Furtună°C / °C, Furtună
Sâmbătă, 01 noiembrie 2014
Furtună°C / °C, Furtună
Duminică, 02 noiembrie 2014
Furtună°C / °C, Furtună
Luni, 03 noiembrie 2014
Iaşi
Furtună
°C
Furtună
°C / °C
Vânt km/ora
Umiditate %
Precipitaţii %
Notat la
Vineri, 31 octombrie
Furtună°C / °C, Furtună
Sâmbătă, 01 noiembrie 2014
Furtună°C / °C, Furtună
Duminică, 02 noiembrie 2014
Furtună°C / °C, Furtună
Luni, 03 noiembrie 2014
Ploieşti
Furtună
°C
Furtună
°C / °C
Vânt km/ora
Umiditate %
Precipitaţii %
Notat la
Vineri, 31 octombrie
Furtună°C / °C, Furtună
Sâmbătă, 01 noiembrie 2014
Furtună°C / °C, Furtună
Duminică, 02 noiembrie 2014
Furtună°C / °C, Furtună
Luni, 03 noiembrie 2014
Timişoara
Furtună
°C
Furtună
°C / °C
Vânt km/ora
Umiditate %
Precipitaţii %
Notat la
Vineri, 31 octombrie
Furtună°C / °C, Furtună
Sâmbătă, 01 noiembrie 2014
Furtună°C / °C, Furtună
Duminică, 02 noiembrie 2014
Furtună°C / °C, Furtună
Luni, 03 noiembrie 2014
YoutubeYoutube
TwitterTwitter
facebookFacebook
ContactContact
Noi
Citite
Recomandate
Ultima oră
Actualizat acum o oră
24 Ore
7 Zile
30 Zile
24 Ore
7 Zile
30 Zile
Data
Vineri, 31 octombrie 2014, 00:50
EUR (€)
-0.0029 ↘
4.4197 RON
USD ($)
+0.0373 ↗
3.5094 RON
• • •
Magia luminii Învierii la Mormântul Sfânt

Norocul mi-a surâs şi a făcut să ajung de mai multe ori în Ţara Sfântă, unde, de fiecare dată, am mers la Nazaret, apoi la Betleem, iar în final la Ierusalim, adică în punctele cheie ale istoriei creştinătăţii. Am avut mereu o stare aparte, fapt confirmat şi de alţii, care m-au premers ori m-au urmat pe acele meleaguri numite, pe cât de simplu pe atât de expresiv, Pământul lui Iisus. Sigur că peisajul ar putea fi una dintre explicaţii, el fiind cu adevărat unul dintre cele mai interesante, sugestive şi, nu de puţine ori, stranii. Pe urmă, sunt atâtea contraste, uneori şocante, dar, înainte de toate, există acea solaritate spumoasă, datorită căreia culorile şi nuanţele sunt perceptibile în cele mai mici detalii, creându-ţi acea stare specială de care vorbeam. Peisaje aride sau cu o vegetaţie luxuriantă, dealuri sterpe ori cu plantaţii impresionante, drumuri line sau coline abrupte întâlneşti la tot pasul, fie că mergi la Nazaret, acolo unde îngerul a vestit-o pe Maria că-L va naște pe Iisus, fie la Betleem, spre a vedea Ieslea în care a venit pe lume Hristos, ca să nu mai amintesc despre popasul final obligatoriu la Ierusalim, la Mormântul Sfânt. Dincolo de tot şi de toate există însă un punct comun ce leagă aceste meleaguri şi individualizează atât locurile respective, cât mai ales povestea lor. Este vorba despre Iisus Hristos.

Miracolul Învierii la Mormântul Sfânt

Am spus şi scris de atâtea ori că, în ce mă priveşte, m-aş întoarce oricând la Nazaret, Betleem şi Ierusalim, dat fiind că, fiecare pas, calci pe istorie, trăieşti aievea şi visezi cu ochii deschişi istoria creştinătăţii şi a Pământului lui Iisus, a oamenilor ce au făcut-o şi trăit-o. Evident, lecturile, oricât de multe, nu pot suplini contactul direct cu aceste locuri şi poveştile lor, cu natura şi aerul lor, iar toate simţămintele se adună şi se întăresc atunci când ai alături însoţitori ce-ţi clarifică fiecare eveniment petrecut pe Pământul lui Iisus. Am avut privilegiul ca, în toate călătoriile pe acele tărâmuri, să mă lămurească şi iniţieze părintele Ioan, de la Biserica Română din Ierusalim (azi, arhiepiscop de Covasna şi Harghita), succesorul său, părintele Ieronim Creţu, părintele David, de la acelaşi aşezământ românesc, aşa încât momentele petrecute acolo m-au marcat şi m-au făcut să doresc să le revăd. Prima dată, plecasem din ţară în plină vară, la câteva zile după ce sărbătorisem Sfântul Ilie Tesviteanul. Ajuns la Ierusalim şi găzduit la Biserica Română, nu mică mi-a fost mirarea cînd am constatat că slujba de a doua zi era consacrată... amintitului sfânt. Am avut o firească derută, crezând că am confundat succesiunea sărbătorilor ori nu am înţeles bine cele spuse la slujbă. Părintele Ioan m-a lămurit mai târziu: Patriarhia de la Ierusalim, la fel ca şi cea rusă ori sârbă, funcţionează după calendarul iulian ( cel vechi, cum i se spune în popor), aşa încât este un decalaj de 13 zile faţă de cel gregorian (instituit de Papa Grigore al XIII-lea; calendar numit şi cel nou), drept pentru care am poposit la Biserica Română de Sfântul Ilie. În schimb, sărbătoarea Sfintelor Paşti, cea a Învierii şi „cincizecimea” sunt marcate concomitent de toate patriarhiile. Cei ce au fost pe aceste meleaguri sunt unanimi în a susţine că, de pildă, vizita la Nazaret este un reper fundamental. Adică acolo, pe înverzitele coline ale Galileii inferioare, unde, în a şasea lună, îngerul Gavriil a fost trimis de Dumnezeu să-i spună fecioarei din casa lui David, logodită cu Iosif: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har de la Dumnezeu, şi vei lua în pântece, şi vei naşte fiu şi vei chema numele de Iisus”. În anii noştri, musulmanii au început să ridice acolo o moscheie chiar în faţa Bisericii Bunei Vestiri. Totuşi, vizita din anul 2000 a Papei Ioan Paul al II-lea şi protestele sale energice au blocat această netrebnicie. Al doilea reper fundamental este Betleemul, care, în ebraică, înseamnă „casa pâinii”, iar în arabă „casa cărnii”. Este cetatea în care Cezarul August a poruncit să meargă toată lumea spre a fi recenzată, fapt pentru care Iosif din Nazaret s-a deplasat împreună cu Maria, cea logodită cu el, şi care era însărcinată. Acolo, ei i-a venit sorocul şi a născut. La Betleem se înalţă azi Bazilica Sfintei Naşteri, ce adăposteşte Grota Sfintei Naşteri, cu Altarul Naşterii. Fac o paranteză şi reamintesc că, datorită marii schisme dintre Biserica Ortodoxă şi cea Catolică, aici există două Iesle ce reflectă şi diferenţele între simplitatea caracteristică ortodocşilor şi tentaţia spre fast a celorlalţi credincioşi, şi spun acest lucru doar ca inventar şi nu cu alte conotaţii. Al treile reper - cel mai important- al acestui periplu este Ierusalimul, al cărui nume înseamnă, înainte de toate, universalitate, un oraş legat de cele mai mari momente din viaţa lui Iisus Hristos, o cetate imensă, în care coexistă trei religii - creştină, mozaică şi musulmană -, şi care, nu o dată, a plătit un tribut uriaş din cauza disputelor de natură religioasă. În ciuda invaziilor ori a jafurilor repetate, aşezarea de pe Munţii Iudeii a rămas în conştiinţa localnicilor drept „oraşul păcii”, pentru evrei, sau „oraşul sfânt”, pentru arabi. Pentru mine, Ierusalimul este, înainte de toate, oraşul „epopeii istorice a lui Hristos”, locul unde El a pătimit crunt, a fost răstignit şi apoi a înviat.

Opririle pe Drumul Crucii

Procesiunea porneşte în Sâmbăta Mare de la Patriarhia din Ierusalim şi merge la Mormântul Sfânt pentru a marca momentul miraculos al Luminii Învierii. Ea parcurge Drumul Crucii. Spre a-l înţelege ne întoarcem cu ochii minţii în timp, când Iisus a fost judecat în cetatea Anatonia şi condamnat la răstignire de Pilat din Pont, al 5-lea guvernator roman al Iudeii ( între anii 26-36), descris de istorici ca un om rău, corupt, total insensibil şi intrat în folclor prin faimosul gest al spălării mâinilor, ca formă de a se deroba de orice responsabilitate. Pedeapsa pe care i-a dat-o lui Hristos era cea mai rea în epocă, ea fiind destinată doar celor mai mari criminali. Obligat să poarte o cruce care cântărea destul, Hristos trebuia să parcurgă un traseu de circa doi km. până la locul răstignirii. Alaiul a ajuns în oraşul vechi prin Poarta Leilor, după care a luat-o pe o stradă intrată în istorie cu numele de Via Dolorosa ori Calea Suferinţei, ea fiind considerată una dintre cele mai faimoase străzi de pe glob şi cea mai sacră din lumea creştină. Pe Via Dolorosa, Iisus a trebuit să se oprească în 14 rânduri, toate fiind marcate azi prin bisericuţe ori capele. Dintre aceste opriri, 9 sunt pe traseu, iar 5 în complexul Bisericii Sfântului Mormânt. Prima oprire este în cetatea Anatonia, locul în care Iisus a fost judecat şi condamnat de Pilat, care a ordonat şi flagelarea Lui. Soldaţii romani L-au schingiuit, I-au pus o coroană de spini, L-au scuipat şi batjocorit. E numită şi „Ecce homo”, marcând momentul în care Pilat L-a arătat multimii, rostind aceste cuvinte. Oprirea nr. 2 e cea în care Iisus a fost biciut de soldaţii romani, El cărându-şi în spate crucea pe care va fi răstignit. Oprirea nr. 3 s-a petrecut la intersecţia străzii Via Dolorosa cu cea a Văii, fiind determinată de prima cădere a lui Iisus, copleşit de povara crucii. Oprirea nr 4 este cea în care Hristos şi-a întâlnit Mama, care, văzând cum purta crucea, iar faţa îi sângera din cauza spinilor, a leşinat. Oprirea nr 5 a fost la intersecţia străzii Văii cu Via Dolorosa, când Iisus se chinuie tot mai mult, iar soldaţii romani pun pe Simion din Cirene să-l ajute. Hristos se sprijină de un perete, unde exista o nişă. Oprirea nr 6 are loc la jumătatea distanţei dintre strada Văii şi Khan A-Zeit, unde drumul urcă deja, iar efortul lui Iisus e şi mai chinuitor, faţa fiindu-I plină de sudoare. Oprirea nr 7 este determinată de a doua cădere a lui Hristos. Acolo se afla „Poarta de judecată”, ce dădea spre ieşire, întrucât Dealul Golgotei era în afara zidului de apărare a oraşului. Aici este Biserica Sfântului Mormânt. Oprirea nr 8 este marcată pe peretele bisericii ortodoxe greceşti, pe o piatră însemnată cu o cruce latină şi inscripţia în greacă „Iisus Hristos învinge”. Oprirea nr 9 e provocată de a treia cădere a lui Hristos în locul în care se revine înspre piaţă, chiar pe treptele ce urcă spre vest. Oprirea nr 10 se face într-un punct unde, la capătul treptelor Golgotei, se împart hainele lui Iisus.O capelă, singura aflată în afara Bisericii Sfântului Mormânt, marchează momentul. Oprirea nr 11 e la câţiva paşi de cea precedentă, dar pe partea dreaptă a Golgotei, când Iisus a fost bătut în cuie pe cruce. Oprirea nr 12 reprezintă locul în care Hristos a murit după răstignirea sa. De fiecare parte a altarului Bisericii zidite aici ulterior se află câte o lespede de marmură neagră ce arată locul crucilor hoţilor răstigniţi odată cu Hristos.Oprirea nr 13 este momentul coborârii lui Hristos de pe cruce, acolo aflându-se Sfânta Maria, care a primit în braţe trupul neînsufleţit al Fiului. Oprirea nr 14 este în locul unde Iisus a fost înhumat în parcela morţilor a lui Iosif din Arimateea.

Miracolul din 1326

Aflat în centrul rotondei, Mormântul Lui făcea parte iniţial dintr-un complex de morminte cioplite în stâncă, însă arhitecţii bizantini l-au pus în evidenţă, realizând placa de marmură din jur şi o construcţie concentrică. Are două părţi: pronaos, numit şi „Capela Îngerului”, şi o altă parte, care este mormântul propriu zis. Cum se ştie, mormântul este gol, întrucât Hristos a înviat după trei zile de la răstignire. Distrus de un incendiu, în 1808, ediculul a fost refăcut doi ani mai târziu de grecii ortodocşi cu ajutorul ţarului rus. În pronaos este o bucată din piatra ce a fost rostogolită, închizând la intrarea la peştera mormântului iniţial. În partea laterală a capelei sunt două orificii rotunde ce folosesc la emiterea flăcării sfinte şi a răspândirii luminii ei enoriaşilor greci ortodocşi în Sâmbăta Mare. O uşă dă spre mormântul propriu-zis. Acolo există 43 de candele ce ard zi şi noapte: 13 ale latinilor; 13 ale grecilor; 13 ale armenilor şi 4 ale copţilor. Mormântul e acoperit cu marmură, pe care sunt trei gravuri ce simbolizează învierea lui Iisus.

Unul dintre cele mai insolite momente ce însoţesc învierea lui Hristos este de departe cel în care, în Sâmbăta Mare, se aprinde lumina sfântă. Mărturii convergente citate într-o revistă de specialitate spun, că în anul 1326, turcii, care stăpâneu şi pe aceste meleaguri, au cerut 9.000 de taleri de aur creştinilor ce voiau să serbeze Paştele la Ierusalim. Patriarhul ortodox Ioachim nu avea o atare sumă, întrucât existau doar o sută de preoţi şi puţini enoriaşi, care erau şi săraci. În schimb, existau două străzi de armeni foarte bogaţi, ce s-au oferit să achite taxa. Numai că turcii i-au întrebat dece la ortodocşi apare Lumina Sfântă, dar nu şi la ei. Aceştia au răspuns că ei fuseseră daţi la o parte de la slujba la Sfântul Mormânt, iar, acum, achitând birul fixat, credeau că ea va veni la ei. Turcii i-au arestat pe Patriarhul Ioachim şi pe preoţii săi şi i-au închis în Mănăstirea Sf. Sava. Totuşi, Patriarhul le-a spus că va face slujba Sfintei Lumini la Biserica Sfântul Iacob, de lângă Sfântul Mormânt, fapt acceptat de turci, care au pus pază doi generali ca să interzică accesul oricărui ortodox. Armenii au făcut slujba o zi şi o noapte, dar în zadar, iar Patriarhul Ioachim a anunţat o „minune mare” la slujba sa de a doua zi. La răsăritul soarelui, când el a rostit ”Hristos a înviat!”, un stâlp de marmură din acea biserică a crăpat, iar din vârful lui a ieşit Sfânta Lumină. Cu ajutorul unei scări, el a luat lumină, care a apărut tot la ortodocşi.

„Veniţi de luaţi lumină!”

În zile noastre, vineri, clopotul cel mare din aur de la Biserica Sfântului Mormânt Îl plânge pe Iisus. El se trage singur, rar şi sună a jale mare. Vineri, la terminarea deniei prohodului, în Biserică intră poliţişti civili necreştini - un arab, un turc şi un altul din partea statului Israel - care controlează tot ce se află înăuntru, urmărind să nu existe o sursă de foc. Sting şi toate candelele de la Sfântul Mormânt; arhireul grec ce presară vata pe mormânt este şi el verificat cu stricteţe. Tot ceea ce se întâmplă ulterior face parte dintr-un fel de formulă matematică respectată cu cea mai mare rigurozitate. Pe lespedea Sfântului Mormânt se pun peceţi, iar preoţii înşiră bucăţi de vată ce va fi aprinsă de Sfânta Lumină. Urmează momentul în care armata pune trei sigilii pe uşa Sfântului Mormânt: unul este al armatei israeliene; altul englezesc, iar celălat arab. Împrejur, candelele ori lumânările au fost stinse şi ele. Câţiva călugări rămân să păzească până dimineaţa următoare, când are loc Vecernia Sâmbetei Mari, în cadrul căreia se aprinde Sfânta Lumină.Toate aceste clipe astrale sunt precedate de momente concepute cu aceeaşi rigoare despre care am vorbit. Mai întâi, la ora 9, 00, la sediul Patriarhiei Ortodoxe din Ierusalim se strâng capii acesteia, preoţii şi enoriaşii, care pleacă în grup organizat spre biserica Mormântului Sfânt. Intră, cum am spus, prin Poarta Leilor, după care străbat Drumul Crucii până în punctul terminus. În fruntea lor sunt patru dragomani, civili greci, ce au ţinută specială, în mâini ţin toiege metalice cu care anunţă debutul procesiunii. După ei vin doi diaconi ce duc Sfânta Cruce în mâini. Ea are încorporate bucăţi din Crucea adevărată purtată de Iisus. Urmează alaiul sutelor ori miilor de crediincioşi – cifra variind în funcţie de starea violenţei din Israel, care influenţează direct numărul pelerinilor, îndeosebi cu prilejul marilor sărbători creştine şi mai ales al Învierii. Ajunşi în complexul Bisericii, toţi cei care încap – Patriarhul, 20 de mitropoliţi, 400 de preoţi, fiecare purtând în mâini 33 de lumânări albe, lipite una de alta -, şi enoriaşii ortodocşi se opresc în faţa Sfântului Mormânt. Sunt clipe de extremă încordare, dar nu este zgomot sau agitaţie deosebită. Acompaniat de dangătele clopotului, alaiul înconjoară de trei ori la rând Sfântul Mormânt, mergându-se pe partea dreaptă. Cu toţii cântă ”Învierea Ta, Hristoase, Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi noi, pe pământ, ne învredniceşte cu inima curată să Te slăvim”. La ocolirea a treia se cântă imnul vecerniei de la vohod ”Lumina lină a sfintei slave”. Ulterior, patriarhul şi toţi slujitorii merg în altarul bisericii ortodoxe alăturate, în vreme ce credincioşii îşi pregătesc cu mare febrilitate felinarele cu care vor duce acasă Lumina Sfântă. Clipa cea mare se apropie într-o tăcere absolută. Între timp are loc un eveniment urmărit cu interes de cei de faţă. De la Betleem vin arabi ortodocşi, care sunt foarte credincioşi, dar şi zgomotoşi. Înconjoară şi ei Sfântul Mormânt, se roagă cu voce tare, au mâinile în sus şi se ţin unii pe alţii pe umeri. ”Doamne, trimite-ne din cer Lumina”, spun ei în cor, urmăriţi de toţi cei prezenţi. Se spune că dacă ei nu vin, întârzie Lumina. Patriarhul este dezbrăcat de veşmintele sale tradiţionale şi rămâne în stihar alb. E controlat în văzul celor de faţă dacă nu are surse de foc la el. E ora 13,00. Îmbrăcat din nou în straiele sale, Patriarhul spune în trei limbi „Să ne rugăm să vină Sfânta Lumină”. Apoi, ţinut de diaconi, cade în genunchi şi se roagă cam 30 de minute. Slujba de Vecernie, începută la 12,00, e aproape de sfârşit. În Biserică se aude ”Kirie eleison, Gospodi pamilui, Doamne miluieşte”. Patriarhul a desigilat uşa Sfântului Mormânt, a intrat în „Capela Îngerului”, având alături un arab musulman. La uşă sunt diaconii şi slujitorii. Într-o cupă de argint se adună ceara celor patru sigilii care e dusă la altar, ea fiind păstrată până la Paştele viitoare. Îngenuncheat în faţa lespedei Sfântului Mormânt, Patriarhul e urmărit atent de arabul musulmanul rămas în „Capela Îngerului”. Vecernia tocmai a ajuns la cântarea „Lumina lină a sfintei slave a tatălui ceresc”, clipă în care cei prezenţi observă că în Biserică a intrat un nor orbitor, de culoarea azurului, care coboară în zig-zag. Ajuns deasupra Capelei Sfântului Mormânt, s-a desfăcut în bucăţi a intrat apoi înăuntru, aprinzând bucăţile de vată presărată în ajun deasupra lespedei. Patriarhul adună vata cu mâinile sale, întrucât ea nu frige clipe bune. Vata aprinsă e pusă în două cupe de aur, ce au găuri, după care el iese din „Capela Îngerului” şi aprinde două chite de câte 33 de lumânări. Ulterior, le transmite afară prin cele două orificii speciale celor doi diaconi ortodocşi care le aşteaptă. Una dintre cupe ajunge la Sfântul Altar, iar cealaltă la Biserica Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena de la Patriarhie. Momentul cel mare a sosit: Patriarhul iese afară ţinând două făclii aprinse în mână şi strigând: ”Veniţi de luaţi Lumină!”. În paralel, cele şase candele ale ortodocşilor se aprind singure, ca şi unele dintre lumânările din sfeşnice şi candelele din Altarul Bisericii, unde tocmai a ajuns Partriarhul, de la care credincioşii îşi aprind buchetele de câte 33 de lumânări, inundând astfel Biserica într-o mare de lumini. Se spune că totul nu durează decât trei minute. Cei de faţă sunt cu toţii entuziasmaţi, este un moment absolut măreţ, la care nu asistă de multe ori în viaţă. Cu toate astea nu se poate vorbi despre delir mistic, ci de un miracol, la ivirea căruia contribuie fiecare în felul său. Deodată, spre cer răzbat dangătele ale clopotului cel mare, din aur. Încet, încet, tot mai multe lumini inundă străzile şi casele oamenilor, care, noaptea, la ora 23,00, pleacă iarăşi în procesiune de la Patriarhie, la Slujba Învierii de la Biserica Sfântului Mormânt, eveniment ce desăvârşeşte miracolul la care au asistat cu toţii, trăind clipe absolut unice.

Dumitru ConstantinPublicat Sâmbătă, 14 aprilie 2012
15851
 | 21
 | 1
+Adaugă
Comentarii
2000
Trimite
DM
+3
Dumnezeu exista,Iisus Hristos a existat,Maica Domnului a fost fecoara si Dumnezeu a creat embrtionul in uterul Maivii Domnului.Lumina este aprinsa la Ierusalim de catre Dumnezeu prin procesuk Creatiei.Toate Universurile si toate planetele,toata natura si toate fiintele au fost create de catre Dumnezeu si Sfinta Treime si Sufletul exista ,este viu si ne da inteligenta la oameni.Iadul exista si majoritatea sufletewlor de pe Pamant ajung in iad din cauza greselilor de apropieri trupesti din afara casatoriei si prin casatorii repetate.Acestea toate sunt adevaruri de nezdruncinat.Prin procesul Creatiei existam nu natura ne creeaza ci Dumnezeu si Sfinta Treime ne-au creat si Dumnezeu ne daruie4ste Energia Benefica de viata prin care traim,.nu alimentele ne hranesc,alimentele ne scurteaza viata prin consumul energiei benefice de viata pentru digerarea alimentelor si pentru eliminarea toxinelor din corp introduse odata cu alimentele in corp
Publicat Joi, 23 mai 2013
+Răspunde
Donciu Maria din Galati
-1
Din cauza evolutiei spirituale joase a oamenilor si pentru ca oamenii consuma alimente de origine animala, Dumnezeu incepind cu 20 februarie anul 2013 a dat urmatoarea pedeapsa : de acum inainte pe intregul Pamant se vor naste numai copii lipsiti de inteligenta care vor avea chip de om dar care nu vor avea mers biped si nu vor vorbi,vor scoate numai sunete nearticulate.In acest mod nu se vor mai naste oameni pe Pamant si viata oamenilor va dispare cu totul daca nu ne reeducam conform moralei crestine si daca nu renuntam cu totul la alimentele de origine animala si la cele trecute prin foc sau conservate prin alte procedee..Daca nu mai consumam de loc alimente intinerim si traim sute si mii de ani pe Pamant si astfel vom salva de la disparitie a vietii pe Pamant.
Publicat Joi, 23 mai 2013
+Răspunde
IQ100
-1
adica: Iisus n-a inviat, Maria, mama lui n-a fost fecioara, Dumnezeu nu exista si Dl Dumitru Constantin a colaborat cu organele cel putin pe cand lucra la Lumea; iar oamenii prefera sa creada ca toate sunt bune si frumoase; fiecare cu alegerile lui
Publicat Sâmbătă, 21 aprilie 2012
+Răspunde
IQ100pt radu
-1
ok radu 20 sa ii respectam pe crestini...recunosc ca am tastoree si nu logoree..sau mai degraba grafomanie.. ...la Lumea -revista de POLITICA EXTERNA, cam cine crezi mataluta ca lucra? nu vorbesc de competenta, erau oameni buni,(citeam si eu de Neagu Udroiu si de Ilie Serbanescu) ...bun , da , m-am grabit , n-am vazut cand a facut calatoriile, dar am dat citat tot de aici, (articolul "Dan Sova, fudulul," postarea 2, Mirea,care il acuza ca afost propagandist comunist, postare care are 11 plusuri) ...chiar si asa, multe calatorii acolo, unde Romania a avut mereu conexiuni nu e posibil sa aibe si alta cauza decat marea revelatie crestina? si dorinta de a justifica in fata cititorului aceste calatorii dese? faptul ca dumneta aduci revista Lumea ca dovada; mie mi se pare un argument pentru parerea mea ca autorul are si alte calificari pe langa cea de ziarist.Ca in toata lumea. Cat despre nick si adresa de mail o fac pt.ca mi-e frica de seritti zelosi care il slujesc pe actualul tatuc; de puneri la punct nu mi-e frica, asa progresez; dar n-am zis niciodata ca sunt viteaz. Am zis ca gandesc , bine, rau cu mintea mea. Si ca am tinere de minte.Si nick-ul e ales ca o constientizare ca or mai exista romani normali care gandesc si tin minte
Publicat Luni, 16 aprilie 2012
+Răspunde
radu lui IQ100
+5
Bai IQ100, vad ca ai lgore. Le stii pe toate, dar inainte de orice, te ascunzi in spatele unui cod. Viteazule. Eu, macar, scriu cu prenume si-mi au adresa corecta de e-mail! Ma intriga, intre altele, ca ai treaba si cu autorul. Ei, bine, daca ai mai citit acest forum ai fi aflat ca inainte de 1989 a lucrat DOAR la revista LUMEA,iar cat priveste calatoriile i Orientul Mijlocoiu, el a scris tot aici ca le-a facut dupa 1990. Nu sunt avocatul lui, ci al adevarului si al ideii de a comenta ceea ce stim exact. Cat priveste crestinismul hai sa facem ciocul mic amandoi, macar de Paste ca ne vede bunul Dumnezeu! Hristos a inviat!
Publicat Luni, 16 aprilie 2012
+Răspunde
IQ100
0
De acord, bibiq .Cred ca energii subtile exista. Nu stiu la ce nivel si nu stiu cum se insumeaza, cum rezoneaza, cum intefereaza.Cand "suma " algebrica e pozitiva, e de bine. Cand nu, nu.Cam asta percepem noi grosier ca magie in sensul bun sau rau, har sau "necurat" in vocabular bisericesc.
Publicat Duminică, 15 aprilie 2012
+Răspunde
bibiq112
+2
Se pare ca iq100, dincolo de anumite aspecte care tin de refuzul unor noi cautari, este prin idee si prin comportament mai crestin decat cei care au ochelari de cal in sustinerea unor puncte de vedere dobandite dupa modelul ''crede si nu cerceta !''. Ma intreb cu stupoare cum se autoaprinde lumina doar la Ierusalim, si totodata cam pe o raza de cati metri sau kilometri in jurul locului este valabila magia ? Sau la biserica, cam la cati metri in jurul altarului le primesti pe cele sfinte? Sau cum Doamne iarta-ma, ajungea acum 100 de ani lumina de la Ierusalim la biserica din Dalga? Lumina se sfinteste de ''curatenia'' celui care ii sta in preajma si apoi transmite si celorlalti aceeasi purutate a sufletului. Am inceput sa ''comercializam ''pana si lumina Sfanta, care, atentie , nu cred ca vine de la Ierusalim ci din noi. Am stat aici doar prin credinta puternica a unor suflete adunate in bisricute din lemn, cu lumina lui Cristos, ivita din rugaciune, fara tam tam si publicitate.
Publicat Duminică, 15 aprilie 2012
+Răspunde
Io-rga
+1
He, he, he, .. Nu e nici o magie. E o excrocherie ieftina, pentru prostimea ortodoxa bigota si fundamentalista. Pentru popoare mioritice, care acum pot paste fericiti.
Publicat Duminică, 15 aprilie 2012
+Răspunde
IQ100
-3
sal bibiq,am dormit si ma duc sa iau lumina..poate mai reala din polemica amicala cu tine , decat de la biserica. (apropo, daca esti crestin ortodox, sper ca ai stat la liturghia din noaptea asta). Nu sunt de acord ca pe "Exterior" exista un rezervor de suflete administrat de Cineva care ne trimite prin lumea asta. Si nu cred ca noi , oamenii am avea vre-un rol mai special decat viata de pe Pamant sau decat o galaxie. .De fapt, o exprimare cu aproximatie mai buna ar fi: nu stiu daca ar fi asa, desi suna bine. Sau poate rolul nostru este sa ne nastem si sa murim si atat. Sau poate nu avem nici un rol la scara galactica. Si, da gandindu-te la neant si singuratate, poti ajunge pe culmile disperarii. De unde bunul leac al inventarii unei Ordini Exterioare, al unei Vieti Eterne, si al unui rol special al individului si umanitatii.
Publicat Duminică, 15 aprilie 2012
+Răspunde
bibiq@iq100
+10
Te-am rugat sa citesti bine. Daca nu existai inainte de a te naste, inseamna ca ai venit pe lume si ceva sau cineva ti-a pornit''motorul''. Daca te vei duce inapoi in neant, e clar ca ai tot atatea posibilitati sa revii ca atunci cand te-ai nascut. Viata, ''motorul'', a pornit de undeva. Emil Cioran era '' Pe culmile disperarii" gandindu-se la neant si la singuratate. Apropos de reincarnare, nici macar biserica ortodoxa n-o neaga, dar n-o accepta, deoarece o religie ''perfecta'' duce spre mantuire, adica spre comuniunea cu spiritul universal. Sunt un crestin ortodox, nu sunt un habotnic, nu cred ca exista mai multi Dumnezei, in functie de rasa sau pozitionare geografica sau de interese. In schimb, cred ca nu sunt buricul pamantului, cred ca exista ceva sau cineva , un spirit universal vesnic, arhitectul care a creat si materia si antimateria, care este ciclic (Carnot) cu expansiunea universului si revenirea la matca, noi facand parte ca entitati mici din acest spirit vesnic universal. Cat despre neantul din care venim si neantul spre care ne indreptam, cu o singura zvacnire de viata pret de o secunda, ma cam indoiesc. M-am gandit si la ROSTUL nostru pe planeta asta. Nu cred ca am fost parasutati intamplator, cand natura in jurul nostru este perfecta. Avem un rol, dincolo de materialul mancarii bauturii, crimei si sexului. In rest, pacea fie cu tine IQ 100 !
Publicat Sâmbătă, 14 aprilie 2012
+Răspunde
Centrul Atenţiei
alarm off
Dosarul Microsoft
30 articole/ Actualizat Miercuri, 29 octombrie 2014
alarm off
Alegeri prezidenţiale
142 articole/ Actualizat acum o oră şi 35 minute
Andrei Marga
Andrei MargaPublicat acum 3 ore şi 50 minute