„Angajamentele s-au semnat. Toată magistratura română… sunt puţini care n-au semnat”, a declarat judecătoarea Viorica Costiniu, preşedinta de onoare a AMR la o dezbatere organizată de FACIAS. Angajamentele la care se referă cunoscutul magistrat ar rezulta ca obligaţie din recenta Lege a siguranţei naţionale.
Informaţia aduce în spaţiul public o dezvăluire cutremurătoare: părţile implicate într-un dosar pot fi condamnate într-un dosar penal fără să aibă acces la toate probele, ceea ce contrazice flagrant prevederile Codului de procedură penală, care garantează părţilor implicate într-un proces penal atît dreptul la a lua parte la constituirea oricăror probe, cît şi la accesul nelimitat şi neîngrădit la probele din dosar în faza de judecată! Acest drept este cît se poate de firesc, întrucît numai aşa se poate face o adevărată apărare în faţa instanţei. De altfel, şi Convenţia europeană garantează aceste lucruri, căci ele reprezintă condiţiile care definesc un proces echitabil!
VIORICA Costiniu: „Un ofiţer de securitate poate să mă verifice ce măsuri iau într-un dosar”
Să vedem mai întîi declaraţia judecătoarei Viorica Costiniu, aşa cum a fost redată de luju.ro: “Legea siguranţei naţionale s-a promulgat recent şi a prevazut, sub sancţiune disciplinară… s-a introdus o literă: 1 (din Legea 51, Legea Siguranţei), în care obligă, sub supravegherea unui director de securitate, a unui ofiţer de securitate care poate să mă verifice ce măsuri iau în dosar, să îmi iau angajamente cu privire la instrumentarea anumitor documente care sunt în dosar. Adică ce presupune? Că eu dacă am într-un dosar anumite documente, pot să am acces la ele numai eu, să-mi formez o opinie, nici inculpatul, nici avocatul nu au acces la aceste documente şi eu pot să judec dosarul şi sub influenţa acestor documente la care ceilalţi nu au voie. Dacă eu încalc, lucru pe care l-am facut o dată, şi pun la dispoziţie şi avocatului şi inculpatului, sunt susceptibilă de sancţiune. La ce a dus acest lucru? Angajamentele s-au semnat. Toată magistratura română… sunt puţini care n-au semnat.”
Dezvăluirea judecătoarei Costiniu readuce în discuţie declaraţia generalului Dumbravă, care vorbea de „cîmpul tactic” al SRI care s-ar întinde pînă la finalizarea unui dosar penal! Mulţi au considerat această declaraţie hazardată şi pripită, însuşi noul şef al SRI, Eduard Hellwig, nuanţînd-o. Iată însă că declaraţia judecătoarei Costiniu confirmă ceea ce spunea generalul Dumbravă, ba, şi mai mult, că judecătorii au semnat un ANGAJAMENT prin care se obligă să nu pună la dispoziţia inculpaţilor anumite documente şi probe obţinute de serviciile secrete, ceea ce, după cum vom vedea, înseamnă încălcarea gravă a drepturilor unui inculpat, prevăzute de legile interne şi europene!
De unde vine, totuşi, această nebunie care limitează dreptul unui inculpat la consultarea întregului dosar şi care-i pune pe judecători în situaţia de a da sentinţe judecătoreşti care vor fi anulate la CEDO? Consultînd „Legea 51/1991 privind securitatea naţională” actualizată, am descoperit acest art. 20, al. 1, singurul care poate, printr-o extindere exagerată să permită obligarea judecătorului de a păstra secretul informaţiilor de care iau cunoştinţă prin consultarea unor documente secrete:
Acest articol impune păstrarea secretului şi din partea „persoanelor care autorizează” măsuri specifice serviciilor secrete, însă textul se referă la faptul că ascultarea telefoanelor, de pildă, este autorizată de un judecător, nicidecum la faptul că, în cursul unui proces penal, documentele şi informaţiile rezultate prin mijloacele specifice serviciilor secrete trebuie să rămînă necunoscute părţilor implicate! Ar fi şi absurd ca un om să fie condamnat, fară să aibă posibilitatea de a se apăra în faţa unor informaţii secrete, din moment ce nu le cunoaşte! De altfel, chiar judecătoarea Viorica Costiniu, în declaraţia de mai sus, recunoaşte că, deşi a semnat acel ANGAJAMENT, l-a încălcat într-un proces, dîndu-şi, probabil, seama că inculpatul are dreptul de a cunoaşte întreg dosarul! Însă, aşa cum spune chiar judecătoarea Costiniu, a riscat, căci putea fi sancţionată drastic!
Interpretarea abuzivă a celor care au decis ca judecătorii să semneze acel ANGAJAMENT CU SERVICIILE SECRETE contrazice prevederile Codului de procedură penală, astfel încît este nevoie ca, pentru lămurirea conflictului, să se pronunţe ÎCCJ sau CCR, în competenţa cărora intră conflictul în interesul legii sau neconstituţionalitatea unei legi!
Să vedem acum ce prevede şi Noul Cod de procedură penală despre dreptul părţilor la consultarea tuturor probelor dintr-un dosar.
„Avocatul are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal”
Într-un dosar penal, sînt totdeauna două părţi: acuzarea şi apărarea. Pentru ca procesul să fie echitabil, deci ca sentinţa să fie dreaptă, ambele părţi au dreptul de a cunoaşte toate probele din dosar. Legea prevede şi unele restricţii pe parcursul urmăririi penale, determinate însă de o limită de timp, însă, în timpul judecăţii absolut toate probele trebuie puse la dispoziţia celor două părţi, altfel tot procesul devine o cacealma! Iată aceste prevederi din Noul Cod de procedură penală:
Practicienii au observat, desigur, că Noul Cod de procedură penală a introdus o restricţie pentru ambele părţi, care nu exista în Vechul Cod, aceea de la art. 92, pct. 1, al. a: „situaţia în care se utilizează metode speciale de supraveghere ori cercetare”! Această restricţie, oricît de ciudată ar fi, este valabilă DOAR în cursul urmăririi penale! În cursul judecăţii, însă, aceste restricţii sînt eliminate, potrivit aceluiaşi art. 92, pct. 7, în care se spune: „În cursul procedurii de cameră preliminară şi în cursul judecăţii, avocatul are dreptul să consulte actele dosarului”! Şi părţii vătămate i se impun aceleaşi restricţii în art. 93, pct. 1, ridicate însă atunci cînd cauza este trimisă în judecată, în aceleaşi condiţii ca şi pentru inculpat, cf. art. 93, pct. 3!
În Noul Cod de procedură penală există un capitol special dedicat „Consultării dosarului”. Procedurile sînt clar precizate, afirmînd dreptul avocaţilor de a consulta dosarul „pe tot parcursul procesului penal” (art. 94, pct. 1), putînd face chiar copii ale întregului dosar! În aceste condiţii, pe ce se bazează acel ANGAJAMENT care i se cere judecătorului, din moment ce avocaţilor nu li se poate interzice consultarea oricărei probe de la dosar? Cu atît mai mult, cu cît art. 94, pct.7 spune imperativ că „În vederea pregătirii apărării, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunoştinţă de întreg materialul dosarului de urmărire penală”! Să vedem şi conţinutul acestui articol important:
Toate aceste consideraţii teoretice, precum şi declaraţia judecătoarei Viorica Costiniu, nu sînt simple mofturi ale cuiva care vrea respectarea drepturilor pe care le are cineva trimis în judecată, căci ele ţin de respectarea drepturilor omului, iar pentru încălcarea acestora CEDO este neiertătoare!
BERARU A CÎŞTIGAT LA CEDO PENTRU CĂ NU A AVUT ACCES LA TOATE PROBELE DIN DOSAR
De altfel, România a fost deja sancţionată recent la CEDO în Dosarul „Beraru vs. România”, în care s-a dat Hotărîrea din 18.03.2014, publicată în Monitorul oficial nr. 0944 din 23.12.2014! Motivul pentru care Romînia a pierdut acest proces la CEDO, fiind obligată să rejudece acest dosar, vizează exact lucrurile pe care le-am detaliat mai sus, adică faptul că „avocaţii reclamantului nu au putut obţine acces direct la dosarul cauzei decât într-un stadiu târziu; iniţial, nu li s-a furnizat nicio copie a rechizitoriului” şi că „aceştia nu au putut obţine o copie a transcrierilor interceptărilor telefonice sau o copie înregistrată a convorbirilor telefonice interceptate folosite ca probe în dosar”!
CEDO a invocat că, prin aceste restricţii, s-au încălcat prevederile art. 6, pct.3, lit. b din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care „asigură oricărei persoane acuzate de o infracţiune dreptul să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare apărării sale”!
În fragmentul de mai sus, se observă că judecătorii CEDO fac referire exact la probele obţinute prin mijloace specifice, cum sînt interceptările telefonice! Pentru aceste încălcări care au dus la sancţionarea României, responsabili au fost făcuţi de către CEDO toţi judecătorii care au judecat această cauză pentru că nu au îndreptat încălcarea acestor drepturi ale părţii acuzate, adică exact ceea ce reclamă judecătoarea Viorica Costiniu şi anume că judecătorilor li se cere prin acel ANGAJAMENT să încalce legea, adică să nu pună la dispoziţia părţilor TOATE probele din dosar, inclusiv a celor venite de la SRI! Vă prezentăm mai jos şi Concluzia judecătorilor CEDO care trebuie, în mod obligatoriu să fie pusă în executare de către instanţele din România. Citiţi şi minunaţi-vă:
Aşadar, semnarea acelui ANGAJAMENT despre care vorbeşte judecătoarea Costiniu nu numai că este ilegal, dar îi determină pe magistraţii judecători să se expună unor sancţiuni contrarii:
– dacă nu respectă ANGAJAMENTUL, riscă să facă închisoare pentru încălcarea secretului
– dacă respectă ANGAJAMENTUL, încalcă legile penale şi Convenţia Europeană, riscînd să răspundă pentru că au dat o sentinţă injustă prin nerespectarea cerinţelor unui proces echitabil!
Se observă în textul Hotărîrii CEDO acuzaţia că „niciuna dintre neregularităţile constatate în faza de urmărire penală şi cea de judecată în primă instanţă nu a fost remediată ulterior de către instanţa de apel”, ceea ce a dus la o concluzie care poate arunca în aer tot ceea ce numim Justiţie: „Atât Curtea de Apel Bucureşti, cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au făcut decât să reitereze constatările procurorului şi nu au cercetat plângerile formulate în mod repetat de către pârâţi în legătură cu neregularităţile din cursul procesului”!
E nevoie ca URGENT să fie lămurite dezvăluirile judecătoarei Viorica Costiniu, astfel încît judecătorii să nu mai fie obligaţi de SRI sau alte organisme să încalce legea penală internă şi europeană prin aceste lărgiri ilegale ale „cîmpului tactic” despre care vorbea generalul Dumbravă de la SRI.
Trebuie să ni spună clar cine şi cînd a dispus astfel de măsuri care, cu adevărat, reprezintă un atac direct şi concret la adresa Justiţiei. În acest sens, CSM trebuie să lase presa să-şi exprime liber opiniile şi să se ocupe de ceea ce chiar poate să distrugă actul de justiţie prin pierderea proceselor la CEDO. Asta este treaba lor acum: să ia urgent o decizie care să anuleze aceste ANGAJAMENTE securistice pe care judecătorii au fost obligaţi să le semneze!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.