La 9 decembrie 2013 s-a împlinit un an de la alegerile care au dat Uniunii Social Liberale o majoritate absolută covârşitoare. Atunci cetăţenii au încredinţat candidaţilor USL toate năzuinţele şi speranţele lor de mai bine, aşteptările lor pentru o politică deschisă faţa de oameni, cu măsuri luate la vedere, cu îngrădirea, pe cât posibil, a fraudelor şi combinaţiilor suspecte ce par a fi cuprins întreaga ţară.
După câteva măsuri de îndreptare necesare şi bine-venite, se pare că ne întoarcem la vechile obiceiuri.
În timpul campaniei electorale din 2012, câte un cetăţean îmi spunea „toţi sunt la fel, domnule profesor“! Îi răspundeam că nu este aşa, că vine o echipă nouă, altfel decât aceea dinainte.
*
Am ajuns în decembrie 2013, la bilanţul de un an.
Teme majore stau fără răspuns deocamdată; nu avem vreo explicaţie nici de ce, nici cum şi nici ce va urma.
Astfel, vânzarea resurselor minerale, de ce şi cum se vând, ce se va face cu banii; la fel cu resursele energetice; schiţarea (cel puţin) a unui plan de redresare, cu ce începem; crearea unor locuri de muncă; starea pădurilor şi exploatarea lor sălbatică; cum stăm cu ratele către Fondul Monetar Internaţional şi ceilalţi creditori, pe câţi ani de acum înainte; ce facem cu legea învăţământului din 1 ianuarie 2011; când se va stabili curricula, mai ales la disciplinele umaniste. (Lista poate continua.)
*
În schimb asistăm în interiorul USL, cu mirare crescândă, la lupta pentru putere, pentru controlul deplin al executivului de către unii, în detrimentul altora.
Ne întrebăm când vom avea o dezbatere parlamentară reală, privind necesitatea şi consecinţele exploatării gazelor de şist. Când va avea loc o dezbatere asemănătoare privind un plan concret de redresare a ţării?
Agenda parlamentarilor este stabilită, în cea mai mare parte, de iniţiativele executivului. Vom avea oare şi invers, o dezbatere parlamentară ca punct de pornire obligatoriu pentru guvern?
*
Dincolo de toate stau cetăţenii care au votat masiv pentru USL la 9 decembrie 2012. Ce se întâmplă cu ei? În toată hărmălaia de la centru, nimeni nu pare să-şi mai amintească de ei, ce au vrut ei la alegeri, ce s-a ales din promisiuni, care este starea lor de spirit în prezent, dezamăgirea lor.
Astăzi, cetăţeanul de rând pare să fi fost scos din ecuaţia politică. Totul se petrece încâlcit, undeva sus. Mai interesează încrederea şi votul locuitorilor ţării? Pare îndoielnic. Foarte curând, oamenii vor fi chemaţi (pentru a câta oară) la alegerile europarlamentare.
Mai interesează ce vrea şi ce speranţe mai are cetăţeanul român de rând în anul Domnului 2014?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.