Mai poate fi salvată Spania?

Nimic nu putea să iasă mai rău în ziua referendumului pentru Independență organizat în Catalonia. Este opinia cvasiunanimă a presei europene. La o zi după incidentele din Barcelona, liderii UE preferă să tacă. Politicienii din statele membre fac apel la dialog și condamnă violența cu care a reacționat guvernul de la Madrid. Iar Spania se îndreaptă către o perioadă marcată de haos.

Peste 800 de răniți este bilanțul intervenției în forță a poliției spaniole pentru a-i împiedica pe catalani să se prezinte la vot. Au fost înregistrate ciocniri dure între forțele de ordine și sindicaliști, pompierii catalani și grupuri de studenți. 40 de sindicate au făcut apel la grevă pentru ziua de marți, în semn de protest față de folosirea forței.

În noaptea de duminică spre luni, guvernul autonom catalan a anunțat rezultatele referendumului organizat unilateral și declarat ilegal de Curtea Constituțională de la Madrid. Peste 90% din catalani au votat pentru independența regiunii și doar 9% împotrivă, la o prezență la urne de 42%. Președintele Cataloniei, Carles Puigdemont, a declarat imediat că va declara independența. „În următoarele zile, guvernul nu va trimite rezultatele votului parlamentului catalan, depozitarul suveranității noastre, pentru a acționa în acord cu rezultatul votului“, a spus Puigdemont. Presa spaniolă scrie că ziua declarării independeței ar putea fi 4 octombrie.

Invitație tardivă la dialog

Este o poziție radicalizată de acțiunile violente ale poliției spaniole, pentru că sâmbătă același Puigdemont declara că în cazul unui vot „da“, cele două părți vor începe discuțiile în cadrul unei „perioade de tranziție“. După ciocnirile de duminică, guvernul de la Madrid se arată deschis spre dialog. „Pe 2 octombrie vom discuta, iar dinamica ne va conduce spre o soluție, pentru că planul ca spaniolii să trăiască împreună trebuie să continue“, a spus un purtător de cuvânt al guvernului Spaniei.

Referendum cu cântec

Cu legea de partea sa – Constituția Spaniei interzice referendumurile secesioniste –, guvernul condus de Mariano Rajoy ar fi trebuit să ignore acțiunea independentiștilor catalani, așa cum a făcut-o la referendumul din 2014, pentru ca apoi să reia dialogul cu autoritățile regionale de pe o poziție deloc slăbită de acțiuni violente, aceasta este opinia multor analiști, citați de presa internațională. În plus, referendumul catalan a fost slab organizat: fără urne transparente, fără un sistem securizat de numărare a voturilor, fără stabilirea prin lege a unui prag minim de participare pentru validarea sa. Mai mult, intervenția poliției și a guvernului de la Madrid a dus la dispariția Biroului Electoral Central (amenințați cu amenzi de 12.000 de euro pe zi până la renunțarea din organizarea referendumului, membrii BEC s-au retras imediat, în ciuda patriotismului regional pe care îl clamau). S-a ajuns să se voteze pe stradă, în urne mobile, fără ca guvernul catalan să demonstreze că poate împiedica votul multiplu. Ziarele madrilene aveau motive clare să scrie, chiar și înainte de piedicile puse de guvernul central, că „referendumul este o mascaradă“. Guvernul catalan a anunțat că prezența la vot a fost de 42%. Or, sondajele anterioare arătau că circa 49% din catalani nu sprijină independența. În aceste condiții, absența unui prag de participare riscă să delegitimeze referendumul, chiar și în cazul în care ar fi constituțional.

În ciuda acestor atuuri pe care le avea în fața separatiștilor catalani, Mariano Rajoy a decis să acționeze în forță. Până și liderul Partidului Socialist, madrilenul Pedro Sanchez, care susține în parlament guvernul minoritar al lui Rajoy, a declarat: „A fost o zi tristă pentru democrație“ și a făcut apel la o „soluție politică“, nu una polițienească.

O negare a globalizării

Într-o țară în care regimul democratic nu a împlinit încă 40 de ani, premierul Rajoy a riscat să reînvie amintirile represiunilor din timpul regimului lui Francisco Franco, să ofere presei europene de stânga ocazia să evoce modul în care republicanii catalani se opuneau cu mâinile goale trupelor franchiste, în 1936. Însă acum, după aproape un secol, lupta pentru independență nu mai are rădăcini antifasciste, ci este o revoltă împotriva globalizării. În era revoluției tehnologice, oamenii simt nevoia de a se identifica cu un teritoriu al lor, o limbă, o religie, ceea ce conduce la un soi de „regionaționalism“, scrie publicația franco-germană Eurojournalist.eu.

Dezmoșteniții globalizării, dar mai cu seamă cei care au avut de câștigat de pe urma ei (cum este cazul bogatei Catalonii, regiune care contribuie cel mai mult la bugetul Spaniei), nu fac decât să se întoarcă la starea naturală a Europei, care vreme de secole a fost împărțită în sute de mici state, una dintre cauzele marilor războaie europene. Soluția nu este însă ridiculizarea „regionaționalismului“, ci măsurile necesare ca acest fenomen să nu slăbească Europa, scrie eurojournalist.eu.

Tăcere la Bruxelles

Europa însă a preferat să tacă în ziua referendumului, la fel, și Partidul Popular European al premierului Rajoy. Mute au fost instituțiile de la Bruxelles și atunci când primarul Barcelonei, Ada Colau, un politician care se opune independenței și a votat alb la referendum, a cerut medierea UE. Abia luni Comisia Europeană a arătat că evenimentele din Catalonia nu privesc nicidecum instituțiile UE, ci strict guvernul de la Madrid. „Este o chestiune de politică internă a Spaniei“, a declarat luni un purtător de cuvânt al CE, adăugând că, „dincolo de aspectele legale, Comisia crede că această perioadă este una care reclamă unitate și stabilitate, nu fragmentare și divizare“.

O perdea de fum pentru corupție

Dincolo de istoria naționalismului catalan, mișcarea pentru independență este în egală măsură un vehicul și o perdea de fum pentru politicienii zilei, atât de la Barcelona, cât și de la Madrid. Analiștii spanioli arată că naționalismul catalan nu s-a manifestat radical, precum cel din Țara Bascilor, iar în perioada democratică ce a început în 1978, aceasta a permis dezvoltarea Cataloniei. În spatele acestei prosperități a început să acționeze „părintele“ naționalismului catalan actual, Jordi Puyol, un politician despre care s-a descoperit că a comis evaziune fiscală. Au urmat multe cazuri de corupție privind Partidul Democrat Catalan (actualul Partid Catalan European Democratic), care l-a dat pe fostul președinte regional, Artur Mas. La Madrid, Partidul Popular al lui Mariano Rajoy a fost în centrul celui mai mare scandal de corupție din perioada democratică, lăsat cu arestări și condamnări notorii, lucru care a făcut ca Rajoy să conducă acum un guvern minoritar greu încropit.

Tema naționalismului și a dezordinii din țară este una care acoperă aceste scandaluri la Madrid și Barcelona deopotrivă și asigură popularitatea actualilor lideri. Premierul Rajoy a cultivat rivalitatea cu naționaliștii radicali catalani, care au devenit majoritari în parlamentul regional la alegerile din 2015, pe o platformă pentru independență. Însă coaliția lor nu este zdrobitoare, cu 75 de deputați din totalul de 135. Supraviețuirea la vârful politicii și goana după impunitate au marcat la fel de mult ca și naționalismul catalan calea către haosul actual.

Merkel se ferește de premierul Rajoy

Interesantă este reacția cancelariei germane, acolo unde Angela Merkel a fost susținătoarea constantă a premierului Rajoy, colegul său din PPE. Un purtător de cuvânt a ținut să dezmintă informațiile din presa spaniolă, cum că Rajoy ar fi discutat cu Merkel în timpul evenimentelor de duminică. Poziția Ministerului german de Externe: „Separatismul nu rezolvă problemele“, a spus ministrul adjunct Michael Roth. El a subliniat însă că este necesar dialogul, nu violențele din stradă. Același mesaj și din partea liderului social-democrat Martin Schulz: „Escaladarea din Spania este îngrijorătoare. Madridul și Barcelona trebuie să dialogheze“. Primul care a reacționat a fost însă Charles Michel, premierul Belgiei, o țară care se confruntă cu propria mișcare separatistă. El a făcut apel la dialog și a condamnat violențele.

Presa europeană: Spania sfâșiată

Presa europeană a condamnat acțiunile ordonate de guvernul de la Madrid. „Violența adâncește prăpastia dintre Madrid și Catalonia“, scrie Le Figaro. „Lovitură de forță“, titrează Liberation. „Spania este sfâșiată, cu 850 de victime la protestele de la referendum“, scrie The Times. „Criză în UE după violențele de la referendumul catalan“ – The Telegraph. În Germania, Die Tageszeitung se întreabă: „Mai poate fi salvată Spania?“. Iar Suddeutsche Zeitung vorbește despre „Atacurile brutale ale poliției spaniole“.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.