Prins cu obligațiile calității de organizator și de gazdă, ocazionate de vizita de „importanță epocală și planetară“ în SUA a președintelui Iohannis, pentru care și-a sacrificat timp, energii, neuroni și emoții, dar și prezența în calitate de naș la o nuntă cu ștaif din Ardeal, pe George Maior l-a prins dorul de țară, de casă, de familie, prieteni, cunoscuți etc. Mai puțin de Comisia de anchetă parlamentară, căreia îi declarase, ritos, că nimic nu-l va împiedica ori deranja să se prezinte, cu toată disponibilitatea, în fața ei.
Și, într-adevăr, cum să nu! Omul s-a prezentat și aproape că nici nu mai contează cine i-o fi dat dezlegare (tot Londra, cumva?), important este că a venit, numai că a venit tot în misiune, cu un scenariu prestabilit, a dat cu flit cît a putut de mult Comisiei, i-a jignit cu seninătate inteligența și a trimis-o la plimbare pe ruta No Comment! și retur, un fel de „știu că nu știu nimic!“.
Era previzibilă atitudinea lui Maior și trebuia ca cineva să fi dat dovadă de o crasă naivitate ca să-și închipuie că acesta va recunoaște vreodată prezența sa în casa lui Oprea ca fiind una „cu treabă“, ori că va ridica, măcar cu o cîtime, cortina din spatele căreia s-ar întrezări faptele oculte, ițele și relațiile de tip mafiot, conspirațiile și complicitățile din sînul statului paralel personificat.
Poate că nici nu i-a păsat, dar în cazul lui Maior, asemenea refuzului lui Kovesi de a veni în fața Comisiei parlamentare, aburitul, eschiva vădită și inabilă, slalomul printre întrebări și răspunsuri au vorbit în locul lui, mai mult și mai convingător decît orice recunoaștere explicită, confirmînd și certificînd faptul că acolo, în casa lui Oprea, la ceas de taină, s-a întîmplat ceva grav și necurat, ceva nedemocratic și neconstituțional, de felul imixtiunii partizane a justiției și serviciilor secrete în procesul electoral, cu consecința sentimentului de lehamite și neîncredere a electoratului, dovedite și la alegerile parțiale de duminica trecută.
Audierea mai confirmă un lucru: coada băgată de către instituțiile de forță ale statului în capcanele răului e atît de stufoasă, încît niciun îngheț și nicio Comisie parlamentară, mergînd adînc pe urmele ei, nu va reuși s-o destrame și s-o rupă prea ușor, ori prea curînd.
Pentru lipsa de cooperare cu Comisia, evidentă, supărătoare, dar programatică, altfel spus, premeditată, deputatul Pleșoianu i-a cerut demisia, însă cu toții știm că aceasta n-o să se întîmple. Pentru că, nu-i așa, ar fi și culmea ca Maior să demisioneze acum, cînd, tocmai ieșit de la Comisie, cineva, cu siguranță, i-a spus: „Bravo, tovarășu Gradu“, tocmai acum, cînd, după „istorica“ vizită a crescut în ochii lui Iohannis cît muntele Rushmore.
În urma prestației sale, nu ne rămîne decît să ne mulțumim, alături de gustul amar al unei înfrîngeri provizorii, și cu dovada clară, de necontestat, că personajul de astăzi, de la Comisia de anchetă, unsuror și alunecos, bine antrenat ca să nu-i roșească obrazul, și-a abandonat de mult civilia, după cum o arată și titlul de mai sus.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.