Majoritatea USL a aprobat atribuţii extinse şi exagerate pentru serviciile secrete

Scopul diversiunilor şi întreg scandalul politico-mediatic în legătură cu intrarea în vigoare a codurilor penal şi de procedură penalăîncepe să se limpezească. În numele legii de aplicare a Codului de procedură penală, “organelor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale” le-au fost modificate legile şi au primit noi atribuţii.

  • Interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor electronice, efectuate sub orice formă
  • Localizarea, urmărirea şi obţinerea de informaţii prin GPS sau prin alte mijloace tehnice de supraveghere
  • Interceptarea trimiterilor poştale
  • Obţinerea de informaţii privind tranzacţiile financiare sau datele financiare ale unei persoane

Toate guvernele şi coaliţiile de putere s-au folosit de ultimele zile ale sesiunilor parlamentare, cele de dinaintea vacanţei de vară, pentru adoptarea, pe bandă rulantă, cu vot “la foc automat” a proiectelor de legi controversate, ori respinse la tentative anterioare de adoptare, fie din cauza criticilor şi opoziţiei societăţii civile, fie a coliziunii evidente a iniţiativelor legislative cu legislaţia internaţională referitoare la drepturile omului, care, potrivit Constituţiei, prevaleazăîn raport cu dispoziţiile dreptului intern, exceptând situaţiile în care acesta conţine dispoziţii mai favorabile.

În categoria proiectelor de legi mereu temporizate, ori respinse, s-au aflat şi câteva tentative de modificare a legilor prin care “organele cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale” se pot prevala de raţiunea interesului securităţii naţionale, pentru a culege informaţii prin mijloace şi metode care intruzionează viaţa intimă, familialăşi privată, corespondenţa, secretul bancar, libertatea de circulaţie, secretul economic privat, cel implicat de exercitarea profesiilor liberale şi tot ce intră sub sistemul protecţiei şi garanţiilor implicate de Art. 8 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Pe data de 26 iunie 2013, în ultima zi a sesiunii ordinare a Camerei Deputaţilor s-au adoptat (vot final) 46 de acte normative şi s-au luat în dezbatere 24 de proiecte legislative aflate pe ordinea şedinţei de plen. În total, o ordine de zi cu 70 (şaptezeci) de legi!

În aceeaşi zi au început dezbaterile asupra Proiectului de Lege pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale (PL-x 131/2013), dar “finalizarea” dezbaterilor şi votul final pentru adoptare au avut loc luni, 1 iulie 2013, în cadrul sesiunii extraordinare a Camerei Deputaţilor. De menţionat că Senatul a adoptat proiectul de lege la data de 22 aprilie 2013.

În sesiunea extraordinară din data de 01 iulie 2013, Camera Deputaţilor, în numele legii de aplicare a Codului de procedura penală, a operat modificări de esenţă ale L. nr.51/1991 privind siguranţa naţională a României şi L. nr.14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, care vizează noi competenţe şi atribuţii pentru “organele cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale”, dintre care menţionăm:

“Art.29 .L. nr.51/1991 privind siguranţa naţională a României (…) După articolul 12 se introduc zece noi articole, articolele 12^1-12^10, cu următorul cuprins:
„Art. 12^1
(1) În situaţiile prevăzute la art.3 organele cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale pot, în condiţiile legii privind organizarea şi funcţionarea acestora: ……………………………………………………………………

f) să efectueze activităţi specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului desfăşurate cu respectarea prevederilor legale.

(2) Activităţile specifice prevăzute la alin. (1) pot consta în:
a) interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor electronice, efectuate sub orice formă;
………………………………………………………………………………

d) (…) supravegherea prin fotografiere, filmare ori prin alte mijloace tehnice ori constatări personale, efectuate sistematic în locuri publice sau efectuate în orice mod în locuri private;
e) localizarea, urmărirea şi obţinerea de informaţii prin GPS sau prin alte mijloace tehnice de supraveghere;
f) interceptarea trimiterilor poştale (…)

g) obţinerea de informaţii privind tranzacţiile financiare sau datele financiare ale unei persoane (…).

Este evident că textele de lege citate, dacă ar privi chestiuni procedural penale, şi-ar avea locul în Codul de procedură penală. După cum este, la fel de evident, că obiectul legii de punere în aplicare a Codului de procedură penală nu poate privi reglementarea “activităţilor specifice de informaţii” şi nici da competenţe ori noi atribuţii “organelor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale”.

Un amendament foarte important, propus de deputatul Varujan Pambuccian şi având ca scop prevenirea contrafacerii probelor fixate de “organele cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale” pe suport digital, a fost respins.

Să vedem argumentele iniţiatorului amendamentului şi rezultatul votului:

“Domnul Varujan Pambuccian:

Stimaţi colegi,

Singura chestiune pe care am intervenit cu amendamente la acest Cod a fost legată de modul în care sunt gestionate probele care rezultă în urma interceptărilor în sistemele informatice sau în sistemele de comunicaţie electronice. (…)

\\Acolo construiam un mecanism prin care probele în formă electronică puteau să fie cu certitudine considerate probe. Era un mecanism bazat pe semnătură electronică, foarte rigid şi bine pus la punct şi pe care, de altfel, îl avem şi în legea cu datele de logare. Riscul mare – şi este bine să fim conştienţi de lucrul acesta – riscul mare pe care o nemanipulare foarte atentă şi riguroasă a acestor date rezultate în urma interceptărilor să fie făcută, riscul mare este ca ele să poată să fie modificate pe parcurs, lucru pe care cred că niciunul dintre noi nu şi-l doreşte.

De aceea, o să vă rog, stimaţi colegi, să acceptaţi amendamentele pe care le-am făcut aşa cum le-am făcut.

La un moment dat, în comisie, a existat o luare de poziţie amuzantă, adusă din partea unora dintre reprezentanţii părţii celeilalte, să spunem, în care se spunea că nu pot să asigure toată securitatea asta a transmiterii datelor respective, pentru că nu au semnătură electronică. Mi s-a părut chiar amuzant argumentul.

Şi atunci, în multe locuri, din amendamentul meu a fost preluată ideea, dar a fost făcută opţională. Păi dacă este opţională, o să avem două categorii de probe: probe certe şi probe dubitabile, ceea ce iarăşi nu este bine.

Deci rugămintea mea e, stimaţi colegi, să acceptaţi amendamentele pe care le-am făcut aşa cum le-am făcut.

Vă mulţumesc. (…) Da. De fapt, este amendamentul cheie, ca să spunem aşa, care sună în felul următor: „Orice persoană autorizată care interceptează şi/sau înregistrează comunicaţii electronice în baza prezentei legi are obligaţia să asigure semnarea datelor rezultate din activităţile de interceptare şi/sau înregistrare a comunicaţiilor electronice, utilizând o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat. Semnarea electronică se va face în mod automat în momentul interceptării şi/sau înregistrării comunicaţiilor electronice.” Ăsta e punctul 1.

Punctul 2. „Orice persoană autorizată care transmite date rezultate din activităţile de interceptare şi/sau înregistrare a comunicaţiilor electronice desfăşurate în baza prezentei legi are obligaţia să semneze datele transmise utilizând o semnătură extinsă de acelaşi tip.”

Şi e toată construcţia făcută în acest amendament care nu apare. Construcţia aceasta asigură faptul că datele preluate în urma interceptării nu sunt ulterior procesate cum îi tună unuia sau altuia. Şi vă repet un lucru, îl spun acum, e bine să fiţi conştienţi de ceea ce vă spun: dacă înregistrez o convorbire de o oră-două cu oricare dintre dumneavoastră pot să vă fac să spuneţi ce vreţi cu vocea dumneavoastră şi cu tonalitatea vocii cum vreau eu. Există software pentru asta, de asta am făcut tot mecanismul acesta asiguratoriu, ca să nu se întâmple aşa ceva şi ca datele care ajung în instanţă să fie chiar probe.

Doriţi să facem lucrul ăsta, bine. Nu doriţi, nu vă mai miraţi în viitor.

E lung textul, el n-a mai apărut deloc, în nici un fel de raport, amendamentele au fost depuse.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, îmi cer scuze în numele comisiei.

Este amendamentul fundamental, toată lumea-l ştie, este amendamentul cheie al construcţiei pe care dumneavoastră aţi făcut-o şi trebuie să recunosc că aveţi dreptate. Îmi cer scuze.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu e vina mea.

Domnul Varujan Pambuccian:

Acum ce facem? Că eu îl susţin.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte Ciucă.

Îl susţineţi, bineînţeles.

Domnul Varujan Pambuccian:

Îl susţin, este un amendament lung. Vă pot citi tot textul dacă doriţi.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu, l-am văzut la domnul Ciucă, Domnia Sa îl are.

Domnul Varujan Pambuccian:

Am înţeles.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Textul trebuie supus la vot. Este amendamentul domnului deputat Varujan Pambuccian.

Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele. Să înceapă votul.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

71 de voturi pentru, patru abţineri, 98 de voturi împotrivă. Amendamentul a picat.

Văd că nu afectează construcţia legii. Sunt articole noi, indice 10, 11, de la art.121 până la art.1212.”

(Încheiat citatul din stenograma dezbaterilor parlamentare, şedinţa Camerei Deputaţilor din 26 iunie 2013)

În procesul de avizare a legii rezultă că la Consiliul Legislativ s-a trimis un alt text decât la Consililul Superior al Magistraturii. Astfel, Consiliul Legislativ, prin avizul nr. 1014 din 06. 12. 2012, referă asupra art. 30 referitor la modificarea Legii 83/1992 privind procedura urgentă de urmărire şi judecare pentru unele infracţiuni de corupţie, iar Consiliul Superior al Magistraturii, prin avizul nr.1072 din 26.11.2012, referă la art. 30 referitor la modificarea L. nr.51/1991 privind siguranţa naţională a României. Ulterior, în Legea nr. 225/2013, articolul respectiv apare a fi “29”, ceea ce ridică problema corectitudinii procesului de adoptare a actului normativ.

Aşa s-a întâmplat să fie adoptată “Legea 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penalăşi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale. Legea nr. 255/2013”,publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 515 din 14 august 2013.

În primul articol al acestei legi se stipulează, fără putinţă de interrpretare: “Art. 1 Prezenta lege are ca obiect punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, prin reglementarea situaţiilor tranzitorii rezultând din intrarea sa în vigoare, precum şi prin punerea de acord a legislaţiei cu dispoziţiile acesteia“.

Aşadar, obiectul legii vizează reglementarea situaţiilor tranzitorii şi armonizarea legislaţiei. De la acest scop şi până la conferirea de noi atribuţii în fondul altor legi organice, pentru “organele cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale este nu numai o cale lungă, ci şi necinstită.

Este o chestiune de principiu dacă prin procedeul necinstit s-a adoptat o lege bună şi în scopuri oneste, în serviciul Adevărului, Dreptăţii şi Justiţiei.

Domnul deputat Varujan Pambuccian a făcut un vizibil efort de deschidere a minţilor colegilor săi de Cameră, când le-a spus: “(…) dacă înregistrez o convorbire de o oră-două cu oricare dintre dumneavoastră pot să vă fac să spuneţi ce vreţi cu vocea dumneavoastră şi cu tonalitatea vocii cum vreau eu. Există software pentru asta (…) de asta am făcut tot mecanismul acesta asiguratoriu, ca să nu se întâmple aşa ceva şi ca datele care ajung în instanţă să fie chiar probe. (…)Doriţi să facem lucrul ăsta, bine. Nu doriţi, nu vă mai miraţi în viitor”.

Romani, vi s-a pregătit ceva!

Majoritatea parlamentară a votat împotriva garanţiilor ca Adevărul, Dreptatea şi Justiţia să nu fie pângărite de necinste, provocare, delaţiune şi vendete politice.

Majoritatea parlamentară a reabilitat “mijloace şi metode specifice”, print-un mixaj tehnologic periculos al procedurii penale cu “activitatea de informaţii a organelor…”. Legile modificate au devenit mult mai puţin predictibile decât cele adoptate iniţial, la începutul anilor ’90. Ce s-a mai îndreptat prin abrogări ulterioare a fost pus la loc, cu vârf şi îndesat.

Majoritatea parlamentară ne-a răpit chiar şi iluzia aparentei libertăţi?!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Aurel I. Rogojan 247 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.