Manele la mobil şi scuipat de seminţe

Ascultatul manelelor la telefonul mobil şi scuipatul seminţelor sunt două dintre cele mai întâlnite preocupări ale puştanilor şi adolescentelor care se plimbă prin parc. Şi asta poate dintr-o încercare nereuşită de etalare a bunelor maniere şi a hainelor pline de brizbizuri.

O plimbare în parc duminica nu mai înseamnă relaxare totală şi aer mai curat, căci polurea fonică şi vizuală de care ai parte îţi stârneşte în minte o sumedenie de întrebări şi răspunsuri nu tocmai îmbucurătoare.

Te încântă să vezi cum edilii îşi mai amintesc să investească bani şi în refacerea parcurilor din Capitală, singurele zone verzi în care mai simţi că evadezi, cu puţini bani, din metropola plină de termopane, kitschuri şi betoane.

Însă bucuria asta nu o simţi pentru mult timp, căci fel de fel de tipologii umane se perindă pe lângă tine, care mai de care mai ţipătoare.

Trendul cartieristic, atât la nivel vestimentar, cât şi la cel verbal, te sperie.

Vezi copile de 12 ani care se plimbă ţanţoşe pe nişte tocuri incredibil de mari, machiate din abundenţă şi îmbrăcate cât se poate de sumar. Musai trebuie să aibă nişte pantaloni cât mai strâmţi, cât mai lucioşi, pentru a se evidenţia. Te gândeşti la cum a ieşit din casă, ori dacă părinţii au habar cum, unde şi mai ales cu cine ies la plimbare odraslele lor.

Dar răspunsul l-am primit tot în parc.

Văd o imagine ideală: plimbarea mamei cu fetiţa de braţ prin parc. Fata „înţolită” în culoarea roz, pe nişte tocuri de 10 centimetri, care merge agale lângă a sa mumă. Însă răspunsul îl primesc în momentul în care mama îi mai toarnă un pumn cu seminţe. Nu vă gândiţi că resturile erau puse într-o pungă, aşa cum fac de exemplu mulţi proprietari de câini. Erau aruncate pe jos, poate în ideea că aşa participă activ la plantarea de flori şi copaci într-un oraş sufocat de clădiri monstruoase şi mitocănie.

Ei, dar până la urmă mitocănia pură am văzut-o la un grup de puştani care probabil trăiesc într-un teribilism incomensurabil. Patru tinerei şi două mimoze alăturaţi ca la „ţară, ţară vrem ostaşi” discutau într-un limbaj de argou autentic viaţa lor sexuală. De la împinsul intenţionat în alte fete care treceau pe lângă ei şi până la invitaţii penibile adresate unor doamne în vârstă, aceste personaje demne de „Comedia umană” s-au evidenţiat clar prin simţul lor artistic declarat:

„Să traiască Salam!”, replică ce a declanşat butonul de play al telefonului mobil de la care au început să „curgă în valuri” manelele. Cele două mimoze aveau şi ele nevoie de ceva capital de imagine, că doar şmecherul îmbrăcat tot în alb (cămaşă, pantaloni şi pantofi) trebuia impresionat. Aşa că a început un scurt show de belly dance, sau mai bine zis de dansul datului din buric. Ţinutele vestimentare oricum le susţineau în prestaţia lor scenică. Cureaua, evident roz, tricoul deasupra buricului şi să nu uităm accesoriile aurite care le atârnau la gât, mâini şi pe degete le-au ajutat cu siguranţă să crească în ochii şmecherului în alb.

Dacă te aşezi pe o bancă este imposibil să nu ai la picioare un covor din coji de seminţe. Şi atunci îmi vine în minte întrebarea dacă poliţia comunitară are în grijă şi datul amenzilor celor care nu întreţin curăţenia spaţiilor verzi. Nişte pancarte anunţă că aruncarea gunoiului în spaţiile verzi atrage după sine amenzi, însă nu am văzut niciodată nici un jandarm, nici un poliţist comunitar care să dea astfel de amenzi.

Dar dacă părinţii acestor odrasle ar primi acasă o amendă de câteva sute de lei, oare următoarea ieşire în parc a şmecherilor în alb se va mai rezuma la scuipatul seminţelor în iarbă?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.