Când e vorba de taxare, maneliştii fac pe proştii. Vorbesc despre şpagă ca despre un inefabil financiar. Consideră gramatica un moft al celor educaţi iar impozitul, un fel de ofensă adusă logicii. Ei nu sunt decât libertatea pură. Adică supremul ludic. Bravo băieţi! Hartişti până în măduva oaselor! Dar discursul seamănă mai degrabă cu un speech de nuntă. E doar o demonstraţie fredonată. Să dea fiecare cât poate şi Domnul să primească!
Cu lozinca asta au încercat să scape şi cântăreţii de muzică uşoară şi actorii. Pe noi poporul ne iubeşte şi nu putem fi jumuliţi de stat. Mai ales că-l distrăm şi-i picurăm în ureche minciunile de care are nevoie. Ce să spun!? Maneliştii au trecut discuţia despre taxare pe poante. Ba că şi preşedintele a dat şpagă şi n-a luat bon şi nici n-a trecut-o în declaraţia sa de avere, ba că avem şi manelişti care mor de foame, toate trucurile ţigăneşti de a mima sărăcia şi de a păcăli stăpânul. Să fie clar! Taxa vizează nu nivelul intelectual al cetăţeanului, nici gradul de alfabetizare, ci banii datoraţi comunităţii din cei încasaţi pe diverse activităţi. Iar maneliştii trebuie încălţaţi cu un 50% în plus pentru poluare culturală. Doar ei infestează parcurile, parcările, bâlciurile, talciocurile şi pieţele cu mieunatul lor plângăcios! În plus, trebuie atinşi cu o taxă forfetară de 100.000 de euro dacă din banii rămaşi după impozitare îşi construiesc o casă cu turnuleţe la marginea oraşului. Taxa se va numi „Impozit pentru poluarea arhitecturală şi ofensă adusă bunului-gust”.
Taxarea maneliştilor şi cântăreţilor de petrecere a stârnit o discuţie tipic românească. Unii le iau apărarea, alţii cer condiţii egale cu toţi cetăţenii. În sfârşit, o parte, nu neglijabilă, i-ar interzice. Eu rămân partizanul „fiscalizării”. Dacă admitem fiscalizarea bogăţiei şi a artei, nu văd la ce ne-am mai perpeli când este vorba de manelişti. Dacă îi impozităm pe cântăreţii de operă, pe marii sportivi, pe artişti, nu văd de ce i-am ierta pe manelişti. Şi pe preoţi! Şi ei, şi biserica, în tot ce întreprind comercial, trebuie fiscalizaţi! Nu mai vorbim de merite sau de onoruri, de mofturi sau de şmecherii. Se prăbuşeşte ţara românilor. Adică ţara noastră! În faţa unei asemenea ameninţări, toate ifosele, talentele şi toate autorităţile sunt neglijabile. Şi toate dregătoriile, inclusiv cea numită „guvernul Emil Boc”!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.