Declararea de către Autoritatea de Supraveghere Financiară a falimentului Astrei Asigurări reprezintă cea mai mare cădere a unei companii de asigurări din istoria postdecembristă. Efectele acestei decizii se pot întinde pe ani buni de acum încolo chiar dacă autorităţile române, în frunte cu premierul Victor Ponta, au declarat că niciun asigurat nu va fi afectat. Plăţile asiguraţilor vor veni însă din contribuţiile companiilor din aceastră industrie, care, probabil, din 2016, vor fi nevoite să verse mai mulţi bani către Fondul de Garantare, cel care va plăti daunele asiguraţilor de la Astra. Mărirea contribuţiei către Fond va presa şi mai mult pe o piaţă şi aşa vlăguită, plină de scandaluri şi cu incertitudini. Carpatica şi Euroins nu se simt foarte confortabil şi voci din piaţă susţin că după Astra ele vor urma la rând.
Falimentul Astra scoate la iveală un mod păgubos de a face afaceri în acest domeniu iar toate privirile se îndreaptă către Dan Adamescu, principalul acţionar al companiei. Din 2002 şi până la începutul anului 2014, omul de afaceri a construit un colos cu picioare de lut, care a ocupat la un moment dat prima poziţie în topul celor mai mari asigurători. Când a cumpărat Astra, Adamescu a moştenit o socitate înfiinţată în 1991, dar care îşi trăgea seva din fostul ADAS, creat în 1952. Această firmă vindea o serie de asigurări, de la cele obligatorii, precum asigurarea de răspundere civilă obligatorie, până la cele facultative, cum ar fi asigurarea destinată navelor maritime şi fluviale. În 2010, Astra Asigurări a ajuns lider de piaţă, însă vom vedea mai jos manevrele pe care le făcea acţionarul majoritar cu această companie.
De exemplu, datele Ministerului de Finanţe din 2011 arată că Astra Asigurări a obţinut în profit net de 81 milioane de lei, în timp ce rezultatul net aferent asigurărilor generale a fost de aproape 70 de milioane de lei. Dar Astra Asigurări a înregistrat în acel an o rată combinată care depăşea cu puţin 100% pe segmentul asigurărilor generale. Indicatorul rata combinată se calculează ca sumă între rata daunei, care ia în calcul daunele plătite, variaţia rezervelor de daună, primele subscrise şi variaţia rezervei de prime şi rata cheltuielilor. Dacă un nivel al acestui indicator sare de 100%, înseamnă că asigurătorul pierde bani din activitatea de bază, respectiv din vânzarea produselor de asigurare. Rata combinată este unul dintre cei mai importanţi indicatori din industria asigurărilor.
Am amintit mai sus de profitul de aproape 70 de milioane de lei aferent asigurărilor generale, sumă ce se regăseşte în contul tehnic al asigurărilor, adică raportarea contabilă care arată cât de sănătoasă este afacere. Dar nu această sumă trebuia trecută în respectivul cont tehnic, pentru că nu provenea din vânzarea de asigurări, ci 97,4 milioane de lei, valoare care reprezinta o cotă din venitul net obţinut ca diferenţă între cheltuielile şi veniturile obţinute din plasamente financiare şi care a fost transferată din contul netehnic. Fără suma de 70 de milioane de lei, care, în mod normal, nu trebuia înscrisă în contul tehnic, activitatea de asigurări generale a adus pentru Astra o pierdere de aproape 28 de milioane de lei.
În 2011, compania lui Dan Adamescu a reuşit un salt important pe zona asigurărilor facultative de locuinţe după ce a profitat de calitatea de acţionar al Pool-ului de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale (PAID). În loc să vândă poliţa obligatorie emisă de PAID, Astra a lansat produse similare pe care le-a vândut, beneficiind şi de o lege permisivă. Mai exact, în loc de poliţa PAD (a PAID), Astra a vândut PAD Bonus, PAD Plus Bonus, PAD Plus Gospodar. Faţă de cele trei riscuri acoperite prin poliţa obligatorie a PAID – cutremur, inundaţii, alunecări de teren -, Astra mai acoperea o mulţime de alte riscuri suplimentare – incendiu, răspundere civilă, trăsnet, explozie, căderi de corpuri, fenomene atmosferice, izbire de către vehicule, greutatea stratului de zăpadă/gheaţă, avalanşă, apă de conductă, furt etc. Această practică a atras atenţia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor de la vremea aceea şi la scurt timp au apărut reguli mai stricte cu provide la subscrierea şi cedarea în reasigurare a riscurilor de catastrofă naturală.
O altă “ciudăţenie” care a caracterizat Astra lui Adamescu s-a referit la rata de cedare în reasigurare aferentă clasei de asigurări de incendiu şi calamităţi naturale, segment în care compania deţinea primul loc în piaţă. Conform Income Magazine, reasigurarea reprezintă transferul unei părţi din riscul asumat de asigurător către o companie de reasigurare. Mai simplu spus, reasigurătorul este asigurătorul companiei de asigurări. Programele de reasigurare reprezintă o plasă de siguranţă esenţială pentru companiile de asigurare, pentru că le oferă confortul financiar în cazul unor evenimente majore. Este vorba, de fapt, despre împărţirea răspunderilor, mai ales a acelora de dimensiuni extrem de mari, generate de acoperirea riscurilor catastrofice, cu jucători importanţi de pe pieţele internaţionale. Nici o companie locală nu are capacitatea şi capitalurile să acopere de una singură despăgubirile pe care un
cutremur sau inundaţiile cu care ne-am obişnuit le-ar produce la nivelul a peste 2 milioane de locuinţe asigurate. Nivelul minim acceptat în ceea ce priveşte primele în reasigurare se situează între 35% şi 40% din volumul primelor brute subscrise. La Astra, primele cedate în reasigurare pe clasa care include asigurările de locuinţe facultative şi acoperă riscurile de catastrofe naturale reprezentau sub 6% din subscrierile anului 2011. Totodată, nivelul cedărilor în reasigurare a rămas, în 2011, înţepenit la valoarea din 2010, de 20 milioane de lei, deşi subscrierile şi, pe cale de consecinţă, răspunderile asumate s-au dublat, de la 148 la 306 milioane lei. Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare din România (UNSAR) atrăgea atunci atenţia că Astra deţinea 2,35 milioane de contracte în vigoare, care acopereau riscurile de incendiu şi alte calamităţi naturale. Daunele plătite de companie pe această clasă de asigurări se ridicau la 4,75 milioane lei. Principalii competitor ai Astrei aveau la vremea respectivă un număr de contracte de şase ori mai mic şi au plătit daune de peste două ori mai mari.
Autoritatea de Supraveghere Financiară a specificat că una din cauzele căderii Astra a fost şi servirea anumitor interese personale sau ale grupului de firme la care compania lui Adamescu este afiliată, prin utilizarea activelor companiei. Practic, şefimea cea mare din asigurări era pusă să semneze asigurări de viaţă pe sume foarte mari. Doar pe hârtie. În realitate, acele asigurări nu aduceau niciun ban pentru Astra deoarece respectivii şefi nu plăteau nicio sumă de asigurare.
Modelul de afaceri al Astrei lui Adamescu a atras multe sancţiuni, fiind compania aflată într-un top al ruşinii. În 2006, şefii au primit avertisment scris în contextul în care CSA constatase că nu erau respectate normele privind vânzarea de asigurări obligatorii RCA. În 2007, CSA sancţiona Astra cu interzicerea, pentru 30 de zile, a vânzării poliţelor RCA, întrucât compania oferise, în cadrul unei licitaţii, tarife de primă inferioare celor pe care le notificase şi fuseseră avizate de Comisie. În 2010, CSA lua atitudine faţă de una dintre practicile companiei şi anunţa că poliţa de asigurare a locuinţelor pe care Astra o oferise abonaţilor persoane fizice ai fostului Romtelecom era emisă fără respectarea dispoziţiilor legale privind contractele de asigurare. CSA a solicitat companiei să denunţe contractele respective, în condiţiile în care Romtelecom nu avea calitatea de a practica activitatea de intermediere în asigurări. În 2011, CSA anunţa că a aprobat desfăşurarea unui control inopinat la Astra Asigurări, ca urmare a sesizărilor primite cu privire la poliţa Astra Medica Bonus, pusă în vânzare de companie. La scurt timp, compania era sancţionată de CSA cu amendă de 10.000 de lei şi interzicerea temporară a vânzării poliţelor gratuite de asigurare de sănătate Medica Bonus. Iar exemplele pot continua.
Cel mai mare asigurător de pe piaţa românească până acum doi ani, Astra Asigurări, va intra în faliment iar despăgubirile pentru poliţele de asigurare şi daunele accidentelor auto vor fi plătite de Fondul de Garantare. Acţionarii majoritari ai companiei, The Nova Group Investments şi Epsilon Estate Provider, controlate de Dan Adamescu, nu au adus banii necesari pentru redresarea societăţii, respectiv suma de 425 milioane lei, iar Autoritatea pentru Supraveghere Financiară a hotărât ieri că Astra Asigurări nu se mai poate salva, consfinţind astfel o decizie ce era aşteptată şi preconizată de luni de zile în care s-a tot sperat că cineva, acţionari sau alţi investitori, va repune compania pe picioare.
În urmă cu două săptămâni, când a expirat programul de redresare al Astra Asigurări, KPMG, administratorul special, a atras atenţia că nu a identificat soluţii pentru redresarea firmei. Au fost trei runde în care acţionarii şi investitori terţi trebuiau să facă o subscriere de capital de 425 milioane de lei. KPMG a arătat că primele două etape adresate acţionarilor Astra Asigurări s-au încheiat cu o subscriere de 134.617 lei din tolalul de 424.915.340 lei, adică o contribuţie a acţionarilor Astra de 0,03% din valoarea acţiunilor oferite. Etapa aflată în desfăşurare până în data de 19 august 2015 a fost adresată investitorilor calificaţi şi a avut în vedere subscrierea acţiunilor ce nu au fost subscrise de către acţionarii Astra Asigurări, şi anume 99,97% din capitalul necesar companiei pentru a continua planul de redresare. Nu a avut succes nici această ultimă etapă.
Astra este azi a treia companie de asigurări din România după primele brute subscrise, cu o cotă de piaţă de 9,52%. Asigurările de răspundere civilă auto (RCA) reprezintă principalul obiect de activitate al societăţii, conform Economica.net. Astra este pe locul doi în topul firmelor de asigurări reclamate la ASF, cu peste 3.000 de petiţii înregistrate în anul 2014, adică un sfert din petiţiile totale la nivelul pieţei. Euroins şi Astra acumulează aproape 6 din 10 petiţii către ASF.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.