Miile de imigranți din tabăra de la Idomeni de la frontiera greco-macedoneană, muncitorii din portul Pireu rămași fără sindicat recunoscut, pădurile tăiate din România, căderea lui Muamar Gaddafi, cel care a dorit o monedă comună în Africa.
Care este legătura între aceste crize care rup în prezent Europa? Încearcă să o spună un documentar realizat de Al-Jazeera și tânărul filozof croat Srecko Horvat: colonialismul secolului 21. „Acest colonialism nu flutură
vreun drapel național, el doar are loc. Este vorba de instituțiile și regulile concepute în asemenea fel încât să rămână ascunse.“
Bunurile, mai presus de oameni
Tabăra de la Idomeni, populată de zeci de mii de imigranți care sperau să ajungă în Germania, a fost evacuată în primăvara anului 2016. Argumentul oficial a fost cel umanitar, urma ca guvernul elen să le ofere oamenilor condiții mai bune. Imigranții spun altceva: prin Idomeni trece calea ferată care leagă Grecia de statele balcanice și de Europa Centrală, iar refugiații, în revendicarea dreptului lor la liberă circulație, blocau libera circulație a bunurilor. „Idomeni este cea mai bună metaforă pentru ce se întâmplă în Europa. Aici, cei care fug de războaie au devenit o problemă. Pe de o parte, vedem cum oamenii nu au libertate de circulație, iar pe de altă parte, bunurile pot circula în voie“, spune Horvat.
Privatizarea portului Pireu este una dintre cele mai mari asemenea operațiuni din Grecia. A fost făcută pentru a respecta condițiile impuse de marile economii europene, în schimbul împrumutului de peste 250 de miliarde de euro oferit Atenei. Numai că peste 90% din acest împrumut se duc către băncile din aceleași mari economii – Germania, Franța. Compania chineză Cosco a achiziționat 67% din activele de la Pireu și a adus un model departe de cel european – chinezii nu recunosc sindicatele, nu vor să audă de contracte colective de muncă, de salariu minim. Toate aceste cuceriri ale proiectului european se evaporă sub soarele din portul Pireu. Știu comisarii de la Bruxelles și miniștrii de la Berlin toate acestea? Da, spune fostul ministru de Finanțe Yanis Varoufakis. El arată că, inițial, guvernul elen a obținut din partea Cosco recunoașterea sindicatelor și investiții de 250 de milioane de euro la Pireu, plus cumpărarea de obligațiuni de 10 miliarde de euro din datoria Greciei.
Numai că guvernul de la Beijing a primit un telefon de la Berlin, marele partener comercial, și totul a căzut, spune Varoufakis. „Comisia, Banca Centrală Europeană și FMI s-au asigurat că nu vom fi parte în negocieri. Nu vor ca vreo țară europeană periferică să-și imagineze măcar că poate obține o înțelegere mai bună decât ei“, spune Varoufakis.
România și cazul Schweighofer
Documentarul Al-Jazeera vorbește și despre România, despre pădurile puse la pământ în Transilvania, „o fostă colonie a Imperiului Austro-Ungar“, cum spune documentarul. „Iar acum, România, a doua cea mai săracă țară din UE, este din nou la periferie. Sărăcia înseamnă că multe clanuri pot tăia pădurile pe care țara nu-și permite să le apere.“
În acest documentar, Holzindustrie Schweighofer, compania care a acceptat pentru procesare lemn tăiat ilegal, este „eroul“ principal al „colonizării“. Exploatarea se întâmplă în România, însă locurile de muncă, valoarea adăugată se acumulează în alte țări. „Relația este similară cu cea din timpul monarhiei austro-ungare. Avem imperiul, Europa de Vest, companii austriece, germane, franceze, care taie păduri la periferia UE. Imperiul folosește resursele naturale, sistemele de sănătate, de educație de la periferie și extrag valoarea pentru a o pune în slujba centrului. Europa se autocolonizează.“
La sute de ani distanță de centru
Dincolo de acest proces, UE permite și o formă mai amplă de colonizare – finanțele, strategia de a face bani din bani, adevărata putere în lumea de azi. „Avem de-a face cu o paradigmă a extracției, nu doar de la cei mai bogați, ci de la toți. Însă ei nu folosesc expresia asta. Sună mai bine dacă spui privatizare și dereglementare“, spune pentru Al-Jazeera sociologul Saskia Sassen. Acordul de liber schimb negociat între UE și SUA, înghețat pe moment de venirea lui Donald Trump la Casa Albă, prevede multe asemenea „dereglementări“ în favoarea finanțelor. Numai că acordul rămâne secret pentru cetățeni, la el pot avea acces doar „liderii“. „Ca ministru de Finanțe al unei țări afectate de aceste negocieri, a trebuit să semnez o declarație de confidențialitate cum că nu voi spune alegătorilor mei ce am citit. E absurd“, spune Yanis Varoufakis.
Pe 20 februarie, data difuzării documentarului Al-Jazeera, datele guvernului de la Viena arătau că salariul mediu pe oră în Austria este de 13,8 euro, în Cehia este de 4,6 euro, în Polonia de 4,4 euro, iar în Romania de 2 euro. La începutul acestei luni, presa slovacă scria că afaceriștii din țară sunt interesați de angajarea muncitorilor români, adăugând că, la nivelul actual de creștere, România va ajunge la nivelul salariilor din Slovacia în 20 de ani, iar Slovacia va avea nevoie de 389 de ani să ajungă la nivelul salariilor din Norvegia.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.