Prima reacție a Germaniei la criza imigranților din Orientul Mijlociu, izbucnită brusc în luna august a fost următoarea: republica federală va primi 800.000 de imigranți, adica 1% din populația țării. Estimările arata că 80% dintre acesti imigranți sunt musulmani. Musulmanii deja stabiliți în Germania au un spor demografic de 1,6% pe an (77.000), scrie Pew Research Center, care arată ca la finalul anului trecut în Germania erau peste 5 milioane de musulmani. Dacă îi adăugăm pe actualii imigranți, Germania va deveni țara cu cea mai numeroasă populație de religie musulmană din Europa.
Germania se află din nou într-o situație ingrată, cu care pare să se familiarizeze: Berlinul își forțează partenerii europeni să aplice drastic măsuri pe care nu le vor. S-a încheiat un episod fierbine din criza greacă, când Germania a impus măsuri de austeritate criticate de Atena și de alți lideri europeni, pentru a nu mai vorbi despre opinia publică, iar imediat a urmat criza imigranților, care pune Berlinul în aceeași situație, acum de a cere țărilor UE să deschida porțile, scrie The New York Times.
”Ucraina, criza elenă și problema imigranților arată cât de puternică este Germania, împotriva voinței sale. Cred că Angela Merkel nu este deloc bucuroasă de rolul acesta, pe care ar fi preferat să-l joace alții ”, spune Christoph Schult, jurnalist la Der Spiegel.
Situația este dificilă și pentru că alianțele la care a recurs Germania în timpul crizei din Grecia și pentru funcționarea cărora a depus multă energie nu-i mai sunt de niciun folos în această nouă criză. Merkel va trebui sa investeasca energie diplomatică și chiar resurse financiare pentru a se alia acum cu statele din sudul Europei, cele care suferă cel mai mult de pe urma crizei. Când a făcut apel la împărțirea echitabilă a imigranților, Germania a primit un ”NU” ferm exact din partea celor state central-europene care mai ieri cereau austeritate la sânge în Grecia.
Merkel are șansa de a-și reface imaginea stricată de comunicarea dezastruoasa a guvernului german în timpul crizei din Grecia, scrie The New York Times. Ea este deja percepută drept marea apărătoare a valorilor umaniste europene și a spațiului liberei circulații și astfel mai înscrie și un gol electoral în poarta social-democraților alături de care guvernează.
Nu acesta ar fi rațiunea principală din spatele politicii ușilor deschise a lui Merkel. Mai toate analizele din presa internațională arată cu degetul către statistici – Germania îmbătrânește periculos de repede. Populația ar urma să se reducă de la circa 80 de milioane la 60 de milioane în următorii 40 de ani, aceasta chiar ținând cont de afluxul de imigranți. Germania are una dintre cele mai mici rate ale natalității din lume. Rata natalității scade chiar și în cazul imigranților care se stabilesc în Germania (1,8 copii pentru fiecare femeie imigrantă în 2010 și 1,5 copii pentru o imigrantă în 2010).
În aceste condiții, companiile prospere din Germania caută disperate angajați tineri și calificați. Printre imigranți, tinerii sunt majoritari, nu însă și cei calificați. Cu toate acestea, președintele Camerei germane de Comerț și Industrie, Eric Schweitzer, a spus că trei milioane de antreprenori germani caută forță de muncă și că imigranții, alături de școlile de ucenici sunt soluția.
Una spun antreprenorii, alta arată statisticile. Integrarea imigranților rămâne deficitară în Germania. Doar jumătate dintre femeile imigrante lucrează și rata șomajului în rândul imigranților este de două ori mai mare decât în cazul autohtonilor. Iar imigranții sunt angajați în special în domenii cu calificare redusă și part time. Dificultatea învățării limbii germane figurează și ea printre cauze, arată statisticile de la începutul acestui an.
Un alt motiv al acceptării a sute si sute de mii de imigranți, scrie Newsweek, este caracterul cosmopolit al marilor orase germane. Spre exemplu, Frankfurt (al cincilea oraș din Germania) are o populație constituită în proporție de aproape 25% din alogeni provenind din 170 de nationalități diferite. Vicepreimarul din Frankfurt spune că acesta este motivul principal al deschiderii urbei sale către imigranți și al sprijinului voluntar oferit de rezidenți pentru învățarea limbii germane.
Nu în ultimul rând, Newsweek mai identifică o cauză a deschiderii germanilor – educația care i-a făcut să vadă în xenofobie o amintire neplăcută din trecutul țării. Pe acest fond, acțiunile violente ale grupărilor neonaziste nu fac decât să coaguleze și mai mult sprijin pentru refugiați. Cel puțin aceasta este părerea fundației germane Pro Asyl. Coalizarea germanilor împotriva mișcărilor și publicațiilor anti-imigrație se extinde și la presă și oficiali ai statului. O bună parte din publicațiile germane prestigioase cer închiderea site-ului Politically Incorrect, care a devenit sursa de informare al celor speriați de extinderea islamului în Germania. Motto-ul său: ”Împotriva curentului, Pro-American, Pro-Israelian, Împotriva islamizării Europei”.
Chiar dacă vocea anti-imigraționiștilor este încă slabă și poate fi controlată, guvernanții de la Berlin nu pot ascunde o realitate. În suburbiile orașelor germane apar adevărate zone interzise altora decât musulmanilor, zone în care indivizii încearcă impunerea legii islamice sharia. Sunt zone care amintesc mai mult de Orientul Mijlociu (prin imaginea străzii și rugăciunile din moschei care se aud în difuzoare) decât de Germania. Apoi, deși poligamia este interzisă în Germania, ea este răspândită în randul comunității musulmane. Mai mult, acest lucru se întâmplă pe spezele statului. Un reportaj RTL arată că bărbații musulmani rezidenți în Germania profită de sistemul social și aduc câte două sau chiar patru femei din lumea musulmană și se căsătoresc cu ele în fața unui imam. Odată ajunse în Germania, femeile solicită locuință socială și alte beneficii spunând că sunt ”părinte singur cu copil”.
Este o imagine departe de cea pe care politicienii de la Berlin sau patronatul german o oferă cetățenilor.
Pentru a face față numărului mare de imigranți, oficialii germani se gândesc să meargă până la schimbarea legii fundamentale a republicii federale. Un aspect ține de costurile mari pe care le implică șederea în Germania până la obținerea statutului de azilant și mai cu seamă șederea în Germania a celor cărora le-a fost respinsă cererea. Pentru actualul val de imigranți, ministrul Muncii de la Berlin consideră că guvernul federal va trebui să disponibilizeze anul acesta cel putin 3,3 miliarde de euro, la care se vor adăuga și sumele venite din partea landurilor.
In 2014 au aplicat pentru azil în Germania puțin peste 202.000 de imigranti. 40% au fost respinși, însă nu au părăsit Germania imediat. Mulți se află încă pe teritoriul țării și astfel s-a întâmplat în fiecare an. Guvernul îi plătește pe fiecare cu 143 de euro pe lună (acești imigranți nu pot lucra legal), pe lângă că le asigură locuință și alimente.
Pentru a mai limita din protestele stârnite de această situație și având în vedere că guvernul așteaptă 800.000 de cereri de azil în acest an, ministrul de Interne Thomas de Maiziere a propus adoptarea unei legi care să permită deportarea rapidă a imigranților care nu au șanse de obținere a azilului (în special cei din state considerate ”sigure” – iar aici sunt vizați mai ales imigranții care vin din statele balcanice: Kosovo, Bosnia și Herțegovina in special). Pentru aceasta este însă nevoie de modificarea legii fundamentale.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.