Mari actori, mari spectacole în teatrele bucureştene

Adevărate regaluri pe scena Teatrului Naţional bucureştean

”Dineu cu proşti”

Vreţi să vă distraţi, să uitaţi de griji, să vă amuzaţi, vreţi să râdeţi, şi iar să râdeţi, atunci mergeţi în curând să vedeţi această comedie savuroasă, bine construită, vie, alertă, eficace, cu o distribuţie perfectă…

O piesă de neuitat…

Dincolo de situaţiile ce provoacă râsul, de dialogurile explozive şi de mişcările comice, piesei nu-i lipseşte consistenţa psihologică…

Un spectacol pe gustul tuturor…

Titlul piesei lui Francis Veber e limpede ca „bună ziua”, dialogul nu intră în zone întunecate, scriitura e extrem de naturală. Tot respectul pentru mecanica râsului pusă-n funcţiune de Francis Veber. Piesa e o construcţie care „merge ca unsă”, gagul îşi regăseşte adevărata condiţie, apare exact în clipa în care-l aştepţi…

Francis Veber are marele talent de a scrie nişte fabule bine împănate cu lovituri de teatru. Râsul provocat de acest vodevil este imposibil de oprit.

Medeea Marinescu şi Horaţiu Mălăele în Dineu cu proşti

Regizor, dramaturg şi scenarist francez, a debutat cu comedii de genul farsă în anii ’70. Fiu al unui cuplu de scriitori, în a cărui „filieră” îi regăsim pe celebrii Tristan Bernard şi Pierre-Gilles Veber (autorul filmului Fanfan La Tulipe), şi pe Catherine Veber, Francis Veber a lucrat ca jurnalist, dedicându-se apoi cu pasiune scenariilor pentru comedii. Primul succes important, filmul cunoscut şi de publicul nostru, Le Grand Blond Avec Une Chaussure Noire / Marele blond, cu Pierre Richard (1972).

A colaborat cu regizorul Edouard Molinaro, pentru L’Emmerdeur (1973), în care i-am văzut pe Jacques Brel şi Lino Ventura. Cu acelaşi succes i se joacă, în acelaşi an, Le Magnifique, cu Jean Paul Belmondo.

I se datorează marele succes al filmului La Cage Aux Folles (cu Ugo Tognazzi şi Michel Serrault), care i-a adus o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun scenariu.

Debutul lui ca regizor s-a consemnat în 1976 cu comedia-dramă Le Jouet, pentru care a scris şi scenariul. Filmul despre un băiat care îi dă tatălui său o lecţie de viaţă cumpărîndu-şi o jucărie-om a fost adaptat în Statele Unite sub numele The Toy.

Un alt film, Les Fugitifs, a fost de asemenea adaptat în America, dar, de această dată, Francis Veber l-a regizat el însuşi.

Veber a lucrat pe ambele ţărmuri ale Atlanticului ca scenarist şi regizor. În 1998, aavut un mare succes internaţional cu Le Diner de Cons / The Dinner Game / Dineu cu proşti. Pentru acest film, vizionat de peste nouă milioane de francezi, realizat după comedia scrisă de el în 1993, Veber a fost nominalizat la Premiul César pentru cel mai bun regizor şi a primit acest prestigios premiu pentru categoria cel mai bun scenariu. Jacques Villeret (interpretul lui François Pignon) a primit Premiul pentru cel mai bun actor, iar Daniel Prévost, Premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar.

Creaţiile lui, în care cruzimea se împleteşte cu blândeţea, se bucură de un mare succes de public. Veber stăpâneşte arta de a dibui personaje simple, dar pline de contradicţii, care ne seamănă atât de bine când el le adaugă acea tuşă de candoare, de naivitate, de stângăcie, pe care le face să evolueze în situaţii dificile, creând astfel comicul de situaţie de care spectatorii nu se mai satură…

Costina Ciuciulică în Dineu cu proşti

Regia: Ion Caramitru

Scenografie: Florilena Popescu Fărcăşanu

Spectacolul este programat în 3 februarie (Sala Mare) la ora 20.00

În distribuţie: Ion Caramitru, Horaţiu Mălăele, Medeea Marinescu, Costina Ciuciulică, Alexandru Bindea, Dorin Andone, Teodora Mareş, Tomi Cristin, Alexandru Georgescu.

„Am revăzut «Dineu cu proşti» la cea de-a 100-a reprezentaţie. Biletele, vândute cu vreo trei luni în urmă, au fost insuficiente. Sala mare a Teatrului Naţional gemea de lume. Spectacolul, o vedetă a genului bulevardier, ocupă de peste trei ani locul întâi în top. Un fenomen! De studiat. (…) Cronicarul din mine se ruşinează la gândul că din fotoliul de premieră ignorăm adesea destinul şi scopul uman ale unor spectacole ca acesta”. (Doina Papp)

”Piesa intră în categoria textelor necesare pentru teatru. Şi nu doar necesare. Mai întâi pentru că îi fac instituţiei viaţa mai fără griji, căci publicul plătitor, dornic să vadă astfel de texte pe scenă, nu e nicidecum puţin numeros şi asigură o vreme îndelungată săli arhipline. (…) Foarte bine, aş zice fără cusur, conduce din punct de vedere regizoral spectacolul Ion Caramitru. El nu vrea să se pună pe sine în evidenţă, în schimb nu lasă nimic la voia întâmplării, urmăreşte cu succes evidenţierea insolitului, a umorului caracterelor şi al situaţiilor, vrea să potenţeze şi să maximizeze efectele răsturnărilor acestora din urmă. Formula de spectacol contează mult şi cu folos pe distribuţia sans défaut. Cred că nici cel mai cusurgiu critic nu ar putea avea ce să le reproşeze actorilor Costina Ciuciulică, Alexandru Georgescu, Horaţiu Mălăele, Dorin Andone, Medeea Marinescu sau Alexandru Bindea. Şi nici nu ar putea să nu îl elogieze pe Horaţiu Mălăele, un Bourvil român, absolut senzaţional şi de data aceasta.” (Mircea Morariu)

”Înşir`te mărgărite”

Constantin Dinulescu şi Amalia Ciolan în rolurile Împăratului şi Împărătesei din Înşir-te mărgărite

Dan Puric transfigurează feeria lui Victor Eftimiu într-un poem închinat iubirii. Un spectacol despre iubire şi metamorfozele ei, în care fericirea devine într-o clipă disperare şi deznădejde, apoi căutare nesfârşită şi speranţă.

Cu Înşir’te mărgărite, creatorul de teatru ne ajută să descoperim drumul către noi înşine. Să visăm… Să trăim povestea… „Povestea” lui Dan Puric copleşeşte prin monumentalitate, dar şi prin duioşie – atributul care o apropie de substanţa basmului românesc, de sublimul fiinţei, de adevărul fundamental al vieţii.

Dan Puric, regizor, actor şi coregraf în Înşir-te mărgărite

“Nu ştiu cum, dar Eftimiu a făcut un basm modern fără să-l modernizeze. I-a păstrat sănătatea sufletească, inocenţa şi frumuseţea. S-a jucat. Asta mi-a plăcut teribil. M-a atras starea de joc a lui Eftimiu faţă de poveste. Într-o societate confuză în care lipsesc reperele morale, iar axul valoric este perturbat, basmul clarifică, limpezeşte. El nu poate să mintă pentru că e făcut pentru copii. Nevoia de basm o consider azi necesară pentru că lumea se urâţeşte, iar basmul e un reflex de igienă sufletească…

Dans spaniol din Înşir-te mărgărite

Acest spectacol este profund românesc şi, de aceea, poate fi oricând internaţional”, afirmă Dan Puric.

„Ilustraţia muzicală este variată şi atractivă, cu intenţia de a servi ideile regizorului exprimate în principal prin mişcare şi dans. Adeseori regia impune un … «ralanti» ilustrării vizuale, mult prea încetinite pentru a transmite prin expresie corporală esenţe ale conflictului dictat de poveste”.

Silviu Biriş în Înşir-te mărgărite

„Zmeul Zmeilor, deşi e numit de Sorina «Zburătorul», e mai degrabă un fel de înger căzut, un demon vampiroid, un Dracula… Dar, mai presus de toate, este bărbatul mai mult decât matur, care încă mai poate să fascineze şi să cucerească. Zmeul Zmeilor e melancolic, merge sprijinindu-se în baston, se simte tot mai bătrân şi mai obosit, dar dacă e cazul, întinereşte brusc şi o seduce pe Sorina ori pe cine vrea, sau încropeşte un step sălbatic alături de stolul lui de vampiri, spirite negre, lilieci, ce-or fi. Realmente impresionant acest dans al vampirilor, ca şi scena războiului dintre îngeri şi demoni, în cursul căruia întunecimea se prelinge de pe demoni şi aceştia se transformă fulgerător în îngeri. Două momente antologice ale spectacolului, pe care le-aş revedea de nenumărate ori”. (Gabriela Hurezean)

Violeta Huluba, Beatrice Rubica şi Amalia Ciolan în Înşir-te mărgărite

Regia: Dan Puric

Scenografie: Doina Levintza

Muzica originală: Gheorghe Zamfir

Asistent regie: Dragoş Huluba

Coregrafie: Svetlana Zotina, Gabi Blodoi

Coregrafie step: Dan Puric, Gabi Blodoi

În distribuţie: Dan Puric

Constantin Dinulescu şi Amalia Ciolan

Beatrice Rubică, Maria Dinulescu

Carmen Ionescu, Silviu Biriş

Gavril Pătru, Lari Giorgescu

Irina Cojar, Violeta Huluba

Ștefan Ruxanda, Afrodita Androne

Oana Vânătoru, Axel Moustache

Ovidiu Cuncea, Erika Băieşu ş.a.

Alături de artişti ai Companiei Passe Partout

Nu rataţi acest spectacol care poate fi văzut în 5 februarie (Sala Mare), la ora 19.00

”Terorism”

Două mari actriţe, Adela Mărculescu şi Ileana Stana Ionescu

Regia: Felix Alexa

Scenografie: Andrada Chiriac

Ilustraţie muzicală: Felix Alexa

Traducere: Maşa Dinescu

La fel ca Ilf şi Petrov, Oleg şi Vladimir Presniakov scriu în tandem. Semnătura sub care publică, fraţii Presniakov, a devenit, rapid, „marcă înregistrată” a teatrului rusesc. Piesa Terorism le-a adus celebritatea internaţională şi onoarea de a fi cei mai jucaţi dramaturgi ruşi după Cehov.

Cu Terorism, regizorul Felix Alexa practică un tip de teatru aflat în priză directă cu realitatea. Ideea montării acestui text la TNB s-a născut în zilele ulterioare atentatului de la Paris împotriva revistei Charlie Hebdo.

De ce, brusc, devenim cu toţii incontrolabili? – se întreabă unul dintre personajele cheie ale acestei piese. Răspunsul îl puteţi afla într-un spectacol modern, construit pe baza unor poveşti de viaţă legate între ele. „Terorism” – o punere în scenă cu structură circulară, aidoma unei hore a terorii, în care se înlănţuie umorul sardonic, ironia, frica şi absurdul existenţei. O farsă apocaliptică despre eşecul lumii contemporane.

„Piesa demonstrează că nu e neapărată nevoie de cadavre, pentru ca undeva, în adâncul nostru, să murim încet sub teroarea propriei vieţi cotidiene. Având, totuşi, iluzia fericirii…” (Felix Alexa)

Terorism este un spectacol inteligent, modern, actual; este un spectacol-caleidoscop, de ale cărui imagini nu te poţi debarasa. Este o demonstraţie inteligentă, dar pesimistă despre violenţa individuală, despre întoarcerea la instinct într-o lume de oţel şi plasme.

Scena de pe aeroport în Terorism

„Cu o distribuţie formată din nume mari (Mihai Călin, Ileana Stana Ionescu, Adela Mărculescu, Claudiu Bleonţ, Marius Bodochi, Irina Movilă etc.), aş sublinia prezenţa şi performanţa tânărului Victor Ţăpeanu.

Cu alură de star, dezinhibat şi conştiincios, (…) energia lui reaminteşte tuturor – aşa cum scria Brecht – că «teatrul este ultima redută unde idealismul este o întrebare deschis㻓. (Ioana Moldovan)

„O piesă cu un asemenea titlu are o rezonanţă accentuată în acest moment. Extraordinar e însă felul în care această piesă inteligentă, scăpărătoare a fraţilor Presniakov, născuţi în Siberia, extinde definiţia de «terorism» pentru a cuprinde aproape toată viaţa Rusiei moderne. Structural, această piesă este un fel de versiune violentă a Horei Iubirilor (de Arthur Schnitzler); ca tonalitate, această scăpărătoare farsă apocaliptică sugerează romanele lui Kurt Vonnegut sau Joseph Heller. (…) O piesă despre eşecul societăţii din Rusia contemporană. Ceea ce uimeşte este modul inteligent, sardonic şi distant în care fraţii Presniakov îşi îndeplinesc misia”, scria Michael Billington în The Guardian.

„Piesa sugerează că este imposibil să trăieşti în lumea contemporană fără să devii o potenţială armă de distrugere în masă. Personajele, conectate între ele printr-un şirag de viniete, plasate într-o metropolă rusească, îşi transmit, de la unul la altul, o tristeţe neliniştitoare, care naşte violenţă, ca şi cum toţi ar fi loviţi de o gripă contagioasă. Sau poate de o infecţie cu transmitere sexuală, din moment ce e vorba de o boală socială examinată, în piesă, la microscop. Vladimir şi Oleg Presniakov au produs o tulburătoare variantă contemporană a Horei Iubirilor, piesa circulară a lui Schnitzler despre destine conectate prin scurte întâlniri sexuale”, consemna Ben Brantley în New York Times.

Îi veţi putea aplauda pe: Claudiu Bleonţ, Marius Bodochi

Ileana Stana Ionescu şi Adela Mărculescu

Irina Movilă şi Mihai Călin

Andrei Finţi şi Tania Popa

Mihai Calotă, Răzvan Oprea, Florentina Ţilea, Rodica Ionescu ş.a.

Spectacolul este programat în 5 februarie (Sala Atelier), la ora 19.00

”Royal Fashion”

Regia: Dan Puric

Costume: Doina Levintza

Scenografie: Corina Grămoşteanu

Coregrafie: Lelia Marcu

Light design: Sorin Vintilă

Asistent regie: Dragoş Huluba

Mişcare scenică: Nadejda Dimitriu

Dan Puric şi Compania Passe Partout DP vă invită la o călătorie în timp, plasată sub semnul unei calităţi speciale, o modă care nu iese din tiparele timpului, cu o croială elegantă, seducătoare, unică, divină chiar. “Căci regalitatea asta presupune: o înălţare, o înnobilare, o scoatere din mulţime, spune Dan Puric, scenarist şi regizor al spectacolului. În termenii vieţii, femeia pe care o iubim este regina noastră. Ea ne înalţă dincolo de obişnuitul trăit până s-o cunoaştem. La fel, bărbatul iubit de femeie este regele ei. Dragostea, deci, nu este nici pe departe o stare democratică, ci o stare aristocratică.

Spectacol de pantomimă şi dans clasic, «îmbrăcat» de costumele de o senzuală aristocraţie ale Doinei Levintza, de coregrafia Leliei Marcu, într-un ambient imaginat de Corina Grămoşteanu şi pus în valoare de light design-ul lui Sorin Vintilă, “Royal Fashion” este o fereastră deschisă de sufletul Artistului prin care lumea se vede altfel. Este şi o sinteză a secolelor care au distilat şi rafinat aceasta bijuterie a calităţii umane, pe care o vor purta pentru şi înspre dumneavoastră, într-o seară atemporală, actorii şi dansatorii, într-o fascinantă stare de iubire şi «într-o îngenunchere în faţa calităţii», cum o numeşte Dan Puric, regizorul. «Ca şi în alte spectacole ale mele, încerc să pun stavilă prostului gust, nu cumva să mai înainteze către România… România şi-a ars fluturii valorilor şi-i arde fără milă şi azi. De asta am făcut acest spectacol, ca să sting lumina ucigaşă şi să deschid fereastra ca să intre soarele. Royal Fashion este o pledoarie pentru Frumos şi Măreţie, pentru un model care te obligă să te-nalţi, să părăseşti cantitatea şi să ai privilegiul existenţei calitative”.

Începând cu această stagiune, spectacolul “Royal Fashion”, parteneriat între “Compania Passe Partout DP” şi Teatrul Naţional “I.L.Caragiale”, este inclus în repertoriul curent al TNB.

„Royal fashion este un cadou pentru publicul bucureştean prin lumina pe care o răspândeşte, prin bucuria şi nobleţea acestui gest artistic de o factură aparte.

Cu o echipă oarecum schimbată (mă refer la dansatori în primul rând), spectacolul de teatru- dans, de pantomimă, spuneţi-i cum vreţi, este parcă mai proaspăt şi mai bun ca oricând.

…producţia e la superlativ nu doar pentru culorile şi luminile fabuloase îngemănate într-o orchestrare măiastră de artişti precum scenografa Corina Grămoşteanu, light designerul Sorin Vintilă, pentru coregrafia Leliei Marcu ci şi mai ales pentru povestea pe care Dan Puric ca scenarist şi regizor o spune în acest spectacol despre fiorul înălţător al calităţii. Al artei dar şi al vieţii. El asociază această sintagmă regalităţii care a ştiut să cultive regulile protocolului şi bunului gust, bunele maniere, în pofida răsucirilor istoriei pentru care uneori a plătit cu viaţa”.

Spectacolul poate fi vizionat în 6 februarie (Sala Studio), la ora 20.00.

Teatrul Bulandra

”Omul cel bun din Seciuan”

Omul cel bun din Seciuan, un spectacol de neratat. Foto Mihaela Marin

”Acest spectacol nu dă verdicte moralizatoare, nu atacă fenomenul politic mizer al societăţii, este o comedie amară despre viciile mentalităţii bolnave ce macină societatea noastră. Ca un maestru vrăjitor, alături de o echipă cu har, Andrei Şerban pune în faţa publicului «jurnalul» realităţii într-un spectacol memorabil. Inovaţia convenţiei sale teatrale alătură spectatorii drept judecători ai fenomenului social ilustrat de actori pe scenă. Marele Public are şansa de a se bucura că teatrul îi este alături, partener de viaţă. La cele două reprezentaţii vizionate, spectatorii au răspuns la final provocărilor spectacolului şi au aplaudat în ritm sacadat mai multe minute în şir, cum rar se întâmplă cu alte producţii teatrale”. (Ileana Lucaciu)

Vlad Ivanov în Omul cel bun din Seciuan. Foto Mihaela Marin

”Spectacolul de la Bulandra este o luptă respectuoasă a lui Andrei Şerban cu Bertolt Brecht. De aceea, îl recomand cu căldură chiar şi celor cărora nu le place Brecht, nici ca om, nici ca autor. Confruntarea dintre un mare regizor şi un mare text dramatic nu trebuie niciodată rată. Întâi, pentru că se întâmplă rar. Apoi, pentru că e un model de plasare în dezacord. În fine, pentru că te pune pe gânduri. Şi, vorba lui Andrei Șerban, poate că…” (Sever Voinescu)

”Seciuan e Bucureşti, cu lumea lui de zei decăzuţi şi ridicoli, de afacerişti veroşi, cu cefe late şi râs gros, de milogi şi şmecheri, de şarlatani sentimentali, de precupeţe bârfitoare şi de femei siliconate, în care se pierde şi câte un suflet bun. Iar Andrei Şerban reuşeşte să construiască această lume cinică, ce evoluează pe un covor de nori, sub superbul câmp de maci răsturnat al Iulianei Vîlsan, punând în valoare potenţialul artistic al trupei: energia multiformă a Anei Ularu, inocenţa, dar şi brutalitatea de catifea a lui Vlad Ivanov, ingenuitatea şi şiretenia Rodicăi Mandache, naivitatea, dar şi comica vorbire „de cartier” a Manuelei Ciucur, sau focul interior al Mirelei Gorea, alături de toţi ceilalţi merituoşi creatori de personaje”. (Sanda Vişan)

Ana Ularu în Omul cel bun din Seciuan. Foto Mihaela Marin

“Omul cel bun din Seciuan este un spectacol inteligent. Îmbină didacticul cu entertainmentul, comentariul social cu emoţia şi forma cu forţa convenţiei. Este un Brecht personalizat de către Andrei Şerban. O încrucişare neaşteptată între două forme de a face teatru, cu un rezultat surprinzător de tonic. Genul de spectacol care se adresează pe mai multe paliere şi care poate place spectatorilor indiferent de backgroundul cultural. Curat Brecht!” (Alina Epingeac)

Scenă din Omul cel bun din Seciuan în regia lui Andrei Şerban

”A fost nevoie de Andrei Şerban, de formidabila lui relaţie cu textul lui Brecht (pe care, la a treia montare din carieră, probabil că îl poate recita integral),de copleşitoarea bucurie de joc şi excepţionala revărsare de energie ale lui Vlad Ivanov (cel mai bun rol al carierei sale în teatru şi, probabil, cel mai bun rol în teatrul românesc al momentului!), de impresionanta stăpânire de sine şi de personaj dovedite de Alexandra Fasolă (şi, pesemne, în serile gemene, de Ana Ularu), de remarcabila capacitate intelectuală şi fizică a trupei de actori de a susţine ritmul infernal în care se succed situaţiile, scenele, costumele (ce se schimbă la vedere!), a fost nevoie de toate acestea pentru ca, într-o seară de octombrie, teatrul cel bun din Grădina Icoanei să urce din nou acolo doar el ştia cum se respiră”. (Mihai Brezeanu)

Omul cel bun din Seciuan. Foto Mihaela Marin

Regia: Andrei Şerban

Scenografia – Iuliana Vâlsan

Muzica – Raul Kusak

Traducerea şi adaptarea: Andrei Şerban şi Daniela Dima

Din distribuţie: Vlad Ivanov, Alexandra Fasolă / Ana Ularu, Rodica Mandache, Manuela Ciucur, Mirela Gorea, Daniela Nane / Ana Covalciuc, Cătălin Babliuc / Alexandru Potoceanu ş.a.

Spectcolul este programat în 5 februarie, la ora 19.00.

”Măscăriciul”

Un genial actor, Horaţiu Mălăele, în Măscăriciul

Măscăriciul, de Cehov, este un eveniment de suflet. Petru că te bucuri.

Minunat fiecare, minunaţi ca parteneri unul pentru celălalt, Horaţiu Mălăele – într-o ipostază a vulnerabilităţii artistice mai puţin cunoscută – şi Niculae Urs – care face un rol de o mare delicateţe şi sensibilitate – Actorul şi Sufleorul, Svetlovidov şi Nikita Ivanîci privesc înapoi când cu mânie, când cu mândrie, când cu melancolie.

”…se joacă mici scene, bijuterii teatrale, se schimbă replici, lumini, registre poetice, stilistice, se bârfeşte, se bea, se oftează. Fragmente, scene mici, pasaje din monologuri celebre. Din roluri jucate sau doar visate, dorite. Momente speciale, regizate şi interpretate cu mijloacele sensibilităţii, edificiu pe care este, de fapt, construit tot spectacolul. Între Shakespeare şi Cehov, între Lopahin şi Lear, un traseu pe care bufonul din el nu-l părăseşte pe Svetlovidov. Nici o clipă nu se dizolvă amestecul ciudat de la început, de sfârşit de lume şi început de alta, de spovedanie sinceră, totală, în care se poate privi înăuntru, adânc, până în cel mai mic cotlon. Ironie, autoironie, poante, ludic, râsu’ – plânsu’, iritare, gesturi de artişti, gesturi de beţivi, nostalgie, sentimentul devastator al inutilităţii ca artist şi om, iluzia că fără Svetlovidovi teatrul moare. Dispare. O iluzie însă, fără de care actorul nu se poate sui pe scenă”, scria Marina Constantinescu.

Horaţiu Mălăele şi Niculaie Urs în Măscăriciul

”Actorii sunt cuceritori şi prin măiestria jocului lor ţin sala cu respiraţia tăiată de emoţie. Rar la un spectacol se poate simţi liniştea tensionată a sălii în care publicul ascultă atent replica, dar şi izbucnirea aplauzelor spontane la scenă deschisă, pentru a răsplăti unele secvenţe. Maeştrii acestei performanţe sunt Horaţiu Mălăele şi Niculae Urs. În orice rol îl întâlneşti pe Horaţiu Mălăele nu poţi decât să-l admiri. De astă dată însă, el s-a întrecut pe sine. A jonglat cu abilitate accentele comice cu cele dramatice, trecând dezinvolt de la râs la tristeţea lacrimii şi a conceput în complexitate personajul său, actorul Vasili Vasilici Svetlovidov, nefericit după 40 de ani de carieră. Descoperim în acest spectacol şi valoarea unui alt interpret, un actor senzaţional, Niculae Urs, în rolul sufleorului de o viaţă a lui Vasili. […] Relaţia dintre cei doi este migălos studiată, cu momente teatrale memorabile. […] Pentru creaţiile celor doi, nota zece pare prea mică”, aprecia Ileana Lucaciu.

Regia: Horaţiu Mălăele

Decorul: Nina Brumuşilă. Costumele: Adriana Popa

Muzica: George Marcu

Spectacolul poate fi vizionat în 7 februarie, la ora 19.00.

”Ivanov”

Scenă din Ivanov în regia lui Andrei Şerban

Regia: Andrei Şerban

Traducere Dana Dima

Decor: Octavian Neculai. Costume: Carmencita Brojboiu

Îi puteţi aplauda pe:

Nikolai Alexeevici Ivanov: Vlad Ivanov

Ana Petrovna: Mirela Oprişor

Matvei Semionovici Şabelski: Victor Rebengiuc

Pavel Kirillici Lebedev: Cornel Scripcaru

Zinaida Savişna: Manuela Ciucur

Saşa: Ioana Anton

Mihail Mihailovici Borkin: Marius Manole

Marfa Egorovna Babakina: Ana Ioana Macaria

Avdotia Nazarovna: Dana Dogaru

Dmitri Nikitici Kosîh: Radu Amzulescu

Dudkin: Marius Chivu

Piotr: Mihai Bisericanu s.a.

Poate pentru prima dată Ivanov, o dramă în 4 acte, capătă accente de comedie şi transmite atâta emoţie spre publicul pe care-l înconjoară; căci acţiunea depăşeşte decorul lui Octavian Neculai şi împânzeşte pereţii şi sala de la Grădina Icoanei.

Emoţia are calitate şi profunzime, mişcarea scenică are dinamism. Spectacolul este concentrat, creează o atmosferă cehoviană vie, „activă”, este lucrat cu migală şi rafinament şi trebuie văzut.

”O mare seară de teatru. Aplauze îndelungi. Un «text scris printre lacrimi», într-un spectacol incendiar despre «noi şi ziua de azi».

Bagheta regizorală imaginativă şi tensionată a lui Andrei Şerban îi inspiră pe actori. De la maeştri la tineri şi până la figuraţie, interpreţii au vigoare şi rigoare, punând în lumină calităţi de expresie excepţionale, în secvenţe de prim-plan sau de grup. Un spectacol-recital, care ne oferă arii de virtuozitate”, mărturisea Ludmila Patlanjoglu.

Victor Rebengiuc şi Mirela Oprişor în Ivanov

“Ivanov în regia lui Andrei Şerban marchează un nou eveniment teatral, un spectacol pe muchia de cuţit dintre drama şi comedia umană a realităţii. «Ivanov» este un spectacol de excepţie, o propunere de inovaţie teatrală legată strâns de piesa lui Cehov pentru a îi da «prospeţimea» solicitată de spectatorul mileniului trei. Este un spectacol de la suflet la suflet, emoţionant, surprinzător prin inovaţiile sale teatrale, este «teatru adevărat» prin consistenţa comunicării unei radiografii de viaţă în care şi spectatorul de astăzi se poate regăsi”, afirma Ileana Lucaciu.

”Ivanov este o creaţie regizorală şi actoricească de forţă. Regizorul Andrei Şerban nu creează un alt spirit cehovian, ci pune în lumină, cu un rafinament care implică şi precizie, o filosofie cunoscută despre om şi existenţa lui, dezvăluind şi de data aceasta comedia care se insinuează în spatele dramei sau fiorul comic ce irigă viziunea dramatică.

Regizorul a avut la dispoziţie instrumente profesioniste, rafinate, pe care le-a folosit cu rafinament. Fiecare scenă e o fină demonstraţie de ştiinţă şi talent.

Ivanov are toate datele unei creaţii rotunde, în care nu mai e de adăugat nimic. Este un spectacol de o remarcabilă fineţe, apanaj al creatorilor experimentaţi, un spectacol de care minunata sală din Icoanei a Teatrului Bulandra avea nevoie”. (Dana Ionescu)

Spectacolul poate fi vizionat în 3 februarie, la ora 18.30.

”Cutia Pandorei”

O fascinantă actriţă, Mariana Mihuţ, alături de Şerban Pavlu

Cu: Mariana Mihuţ şi Şerban Pavlu

Regia, ilustraţia muzicală şi lighting design: Felix Alexa

Scenografia: Andrada Chiriac

Un spectacol tulburător, o comedie neagră plină de suspans, stări emoţionale extreme şi un final surprinzător.

O incursiune fascinantă în universul interior al unor personaje ce trec cu dezinvoltură de la candoare la cruzime, de la tandreţe la crimă.

Un spectacol despre iluzia fericirii, ce îi prilejuieşte Marianei Mihuţ un recital de excepţie.

Katalin Thuroczy este o cunoscută autoare maghiară. A scris peste 50 de piese de teatru, traduse în toată lumea. A scris scenarii de film şi televiziune şi a primit numeroase premii prestigioase în Ungaria şi în străinătate.

Felix Alexa: „M-au atras întotdeauna actorii pasionali, care se consumă intens pe scenă, la fiecare repetiţie. Actori care se dăruiesc cu voluptate, fără să se menajeze. Dar şi texte care să le prilejuiască unor astfel de actori cu posibilităţi nebănuite, roluri care să fie nu numai suprinzătoare, dar şi repere pentru un fel de a înţelege profund teatrul. Teatrul ca mod de a trăi intens.

Mariana Mihuţ este o astfel de actriţă, un artist complex, care te poate surprinde la fiecare repetiţie cu noi nuanţe, cu o privire, cu o explozie neaşteptată de energie sau alteori cu tristeţea cea mai adâncă, exprimată însă atât de subtil.

Pentru ea am ales să montez Cutia Pandorei, un text ce jonglează permanent cu nuanţe de umor negru şi multiple stări sufleteşti.

Alături de ea, un actor de forţă al tinerei generaţii, Şerban Pavlu, pe care mă bucur că, acum foarte mulţi ani, îl debutam la TNB, încă student, care mă surprinde şi acum cu talentul şi maturitatea sa.

Alături de aceşti actori minunaţi am explorat în timpul repetiţiilor zone paradoxale ale reacţiilor umane.

Cutia Pandorei este un spectacol al emoţiilor profunde şi al stărilor sufleteşti extreme. Un amestec de umor şi disperare. Un strigăt în neant…”.

Fotografii: Mihaela Marin

Spectacolul este programat în 4 februarie, la ora 19.00.

Teatrul Odeon

”Un tango mas”

Răzvan Mazilu şi Monica Petrică în Un Tango mas

Tangoul nu este un dans gregar, ci mândru şi individual. Dansezi sincer şi total, iar un dans bun ţi-l aminteşti câteva zile după miloga – ca o piesă de teatru bună, pe care ai văzut-o într-o seară.

Cu cât dansezi mai mult tango, cu atât îţi vine mai greu să îl explici în cuvinte cuiva care nu l-a încercat niciodată. Pentru privitor tangoul pare adesea pasional, erotic etc. etc. – lista de clişee este arhicunoscută. Din interior, tangoul este intim, personal, cald şi primitor. Este suma tuturor emoţiilor umane şi, da, bineînţeles, poate deveni şi pasional, erotic, etc, etc, dar asta numai dacă dansatorii, amândoi, şi ea şi el, aleg acest lucru. Privitorii sunt preocupaţi de obicei de picioarele dansatorilor de tango. Dansatorii sunt preocupaţi de îmbrăţişarea care îi uneşte şi îi mişcă. Privitorii îşi exprimă adesea aprecierea faţă de spectaculozitatea dansului. Dansatorii vor să fie apreciaţi doar de partenerii de dans.

Un spectacol de Răzvan Mazilu

Direcţia de scenă: Alexandru Dabija

Costumele: Wilhelmina Arz

Coloana sonoră: Răzvan Mazilu, Daniel Măndiţă. Decor & light design: Alexandru Dabija

Cu: Răzvan Mazilu, Monica Petrică şi Clubul TangotangenT

În distribuţie: Amalia Iscu, Anisia Popescu, Cristina Pătru, Monica Șurubariu, Lucian Stan, Gilbert Iscu, Laurenţiu Lungianu

Spectacolul poate fi vizionat în 7 februarie, la ora 19.00.

”Viza de Clown”

Viză de Clown, un spectacol de Saviana Stănescu

Povestea Savianei Stănescu este inspirată de un fapt real relatat într-un articol din Florida Observer: un român şi un ucrainean au adus în SUA peste 800 de imigranţi ilegali pe vize false de artişti de circ.

Saviana Stănescu îşi imaginează traiectoria a doi dintre aceşti aliens, o fată din Moldova şi un tânăr din Rusia, care pleacă din Florida la New York pentru a scăpa de deportare. Dincolo de acest moment iniţial, piesa prezintă o istorie tragicomică din oraşul care nu doarme niciodată, New York, unde oameni din diverse colţuri ale lumii îşi intersectează vieţile şi aspiraţiile într-o echilibristică de zi cu zi pe balustrada Visului American.

Regia Alexandru Mihail

Scenografia Vladimir Turturica

Cu Nicoleta Lefter, Marius Damian, Alexandru Papadopol, Meda Victor, Ionuţ Kivu, Relu Poalelungi

Spectacolul este programat în 7 februarie, la ora 19.30, la Sala Studio de la Odeon.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.