Mari orchestre ale lumii

Prin seria Mari Orchestre ale Lumii, Festivalul Internaţional George Enescu se situează în topul evenimentelor de gen la nivel internaţional, pentru că reuneşte orchestre de talie mondială, care sunt cap de afiş pe unele dintre cele mai mari scene muzicale, de la New York la Viena sau Paris. Atât orchestre europene, cât şi orchestre americane de renume vin pe scena Sălii Palatului din Bucureşti, în desfăşurări de forţă impresionante – peste o sută de muzicieni. Este, de asemenea, seria care aduce publicului cele mai noi interpretări ale compoziţiilor lui George Enescu în versiunea celor mai cunoscute orchestre ale lumii. Doar la marile festivaluri precum cele de la Lucerna şi Salzburg se mai poate întâlni o asemenea densitate de nume mari într-un timp atât de scurt.

Orchestra Română de Tineret deschide această secţiune a Festivalului, sub bagheta dirijorului Kristjan Järvi, duminică, 30 august, la ora 19.30, Sala Mare a Palatului, într-un concert la care îşi dau concursul Corul Filarmonicii George Enescu, dirijat de Ion Iosif Prunner, şi Corul de Copii Radio, condus de Voicu Popescu.

Solistă: violonista Sarah Chang

În program:

Enescu – Rapsodia nr. 1 în La major op. 11 nr. 1

Sibelius – Concertul pentru vioară şi orchestră în re minor op. 47

Orff – Carmina Burana

Solişti: soprana Jennifer O’Loughlin, contratenorul Max Emanuel Cencic, baritonul Levente Molnar

Apariţia proiectului Orchestra Română de Tineret – spirit enescian şi tradiţie europeană (2008) a pornit din necesitatea racordării tinerei generaţii de muzicieni români la exigenţele şi aspiraţiile artistice europene. Acest lucru s-a putut realiza prin iniţiativa lăudabilă şi plină de entuziasm a doi dintre marii noştri artişti, violoncelistul Marin Cazacu şi dirijorul Cristian Mandeal, cu sprijinul Fundaţiei Prietenii muzicii – Serafim Antropov şi al Lanto Communication.

Ansamblul, devenit un nume şi un personaj colectiv în viaţa muzicală românească şi europeană, a cunoscut o evoluţie fulminantă prin apariţii în concerte de succes, pe scena Ateneului Român, Radiodifuziunii Române şi a Sălii Palatului, la aceasta din urmă, prin participarea în cadrul Festivalului Internaţional George Enescu, ediţia 2011, precum şi în deschiderea primei ediţii a Festivalului Internaţional Sergiu Celibidache. De asemenea, a concertat la: Palais de Behague din Paris, Auditorium CMD din Strasbourg, Auditorium Santa Cecilia din Roma, în cadrul Festivalului Internaţional de la Ravello şi, poate cel mai important, prestigiosul Festival Internaţional Young Euro Classic de la Berlin – ediţia 2012.

Ca o recunoaştere a meritelor artistice deosebite, dovedite în scurta sa perioadă de activitate, în anul 2011, Orchestra Română de Tineret a devenit membru al Federaţiei Europene a Orchestrelor Naţionale de Tineret – EFNYO.

Înfiinţat în anul 1950, Corul Filarmonicii George Enescu reprezintă al doilea pol muzical de anvergură al instituţiei muzicale bucureştene.

Istoria muzicii corale o precede cu mai multe secole pe a celei instrumentale şi, cel puţin cantitativ, a deţinut supremaţia chiar şi în perioada apariţiei marilor opusuri simfonice ale secolului al XIX-lea. Până la mijlocul secolului trecut însă, lucrări de mare repertoriu vocal-simfonic nu fuseseră decât sporadic reprezentate în viaţa muzicală românească de coruri private sau grupuri formate ad-hoc din profesionişti şi amatori, care nu se ridicau întotdeauna la nivelul Orchestrei Filarmonicii.

Selecţia strictă a membrilor Corului şi colaborarea cu dirijori consacraţi – Lawrence Foster, Sergiu Comissiona, Cristian Mandeal – contribuie în egală măsură la păstrarea nivelului profesional şi situarea sa în vecinătatea standardelor impuse de Orchestra Simfonică.

Ansamblul a avut posibilitatea să colaboreze cu marele compozitor polonez Krzysztof Penderecki (1995) şi a realizat împreună cu Orchestre Nationale de France şi Lawrence Foster o variantă de concert a operei Oedipe de George Enescu, în cadrul ediţiei din 1998 a Festivalului Internaţional George Enescu.

Din 1997, Corul Filarmonicii este condus de dirijorul şi pianistul Iosif Ion Prunner, membru şi continuator al unei familii renumite de muzicieni şi oameni de cultură din România.

Dirijorul Kristjan Järvi. Foto Peter Rigaud

Dirijorul Kristjan Järvi şi-a clădit o carieră care îmbină reputaţia sa internaţională de dirijor pătrunzător şi articulat cu o sensibilitate unică şi cu o iubire autentică pentru muzică. Järvi e renumit în întreaga lume pentru programele sale inventive, pentru colaborările curajoase şi pentru repertoriul transcultural şi care depăşeşte separările clasice dintre genuri. Un antreprenor din fire şi un educator şi filantrop plin de pasiune, Järvi conduce atât cea mai veche Orchestră Radio din Europa şi cea mai nouă Orchestră de Tineret.

Kristjan Järvi are patru angajamente principale, inclusiv acela de Director Muzical al MDR Leipzig Radio Symphony Orchestra (începând din stagiunea 2012-13); Dirijor Principal al Gstaad Festival Orchestra (GFO); Fondator şi Director Muzical al Absolute Ensemble; Dirijor Fondator al Baltic Youth Philharmonic (BYP). De asemenea, este Consultant Artistic pentru Basel Chamber Orchestra. Järvi a deţinut anterior posturi de Director Muzical la Viena şi în Suedia.

În octombrie 2012 adebutat cu Berlin Philharmonic Orchestra. În 2014, Kristjan Järvi a dirijat Orchestre National de France în cadrul ceremoniei de decernare a premiilor muzicii clasice transmise în direct pentru televiziune, Les Victoires de la Musique.

Kristjan Järvi a lucrat cu mulţi dintre cei mai preţuiţi compozitori ai vremurilor noastre şi a colaborat cu diferiţi artişti, printre care Arvo Pärt, Tan Dun, John Adams, Esa-Pekka Salonen, H.K Gruber, Renee Fleming, Joe Zawinul, Goran Bregovic, Paquito d’Rivera, Eitetsu Hayashi, Marcel Khalife şi Benny Anderson.

Distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (2003), dirijorul Iosif Ion Prunner s-a născut la Bucureşti.

“În mine s-au adunat, de fapt, tradiţia unei familii de muzicieni, dar şi cea a unei vechi familii de ctitori de biserici şi mănăstiri, de intelectuali cu preocupări deosebite în ale filozofiei, dreptului, dar şi ai scenei teatrale şi condeiului: familia Pîrîianu, pe linia mamei”, declara Iosif Prunner.

A debutat ca pianist la vârsta de şase ani şi a cântat pe scena Ateneului Român la paisprezece ani. A urmat Liceul de muzică Dinu Lipatti şi Universitatea de Muzică din Bucureşti. A studiat pianul şi dirijatul cu Zoe Popescu, Ana Pitiş, Maria Fotino, Constantin Bugeanu şi Sergiu Comissiona.

În 1991 aînfiinţat Fundaţia şi Orchestra de cameră Constantin Silvestri, iar în 1996 a fost directorul Concursului internaţional de dirijat cu acelaşi nume. În anul 1997, maestrul Cristian Mandeal i-a încredinţat conducerea Corului Filarmonicii, fiind de asemenea solicitat să dirijeze concerte susţinute de Orchestra simfonică şi Orchestra de cameră ale Filarmonicii. În decembrie 2007 a fost invitat, alături de Orchestra Capitole Toulouse, Corul Orfeu – San Sebastian să prezinte o producţie cu Recviemul de Verdi la San Sebastian, Toulouse şi Paris – Sala Pleyel.

Sarah Chang este recunoscută drept una dintre cele mai mari violoniste ale lumii. De la debutul său cu New York Philharmonic la vârsta de 8 ani, a cântat alături de cele mai mari orchestre, cei mai mari dirijori şi acompaniatori pe plan mondial, într-o carieră care se întinde pe mai mult de două decenii. În 2012, a împlinit 20 de ani de înregistrări exclusive pentru EMI Classics.

Momentele de vârf din stagiunea 2010/11 din Marea Britanie şi din SUA includ apariţii cu London Symphony Orchestra, Los Angeles Philharmonic, National Symphony Orchestra (Washington), Royal Philharmonic Orchestra, Pittsburgh şi Detroit Symphony Orchestras. De asemenea, a avut concerte în Norvegia, România, Austria, Canada, Polonia şi Danemarca. Sarah Chang are concerte regulate în Orient şi se întoarce la Seul pentru concerte cu London Philharmonic Orchestra şi la Guangzhou pentru a apărea alături de Symphony Orchestra în cadrul festivităţii de deschidere Jocurilor Asiatice.

“Talentul ei se află la un nivel atât de ridicat faţă de noi, ceilalţi, încât tot ce putem face e să simţim veneraţie în faţa ei şi să ne minunăm în faţa misterelor naturii. Anticii şi-ar fi imaginat-o cu siguranţă pe Sarah Chang născându-se în toată splendoarea ei actuală dintr-o scoică botticelliană”, scria criticul de la The New York Times

În 2006, Sarah Chang a fost inclusă în 20 Top Women în numărul revistei Newsweek intitulat Femeile şi leadershipul, 20 de femei puternice preiau conducerea. În martie 2008, Sarah Chang a fost declarată Young Global Leader pentru anul 2008 de către World Economic Forum (WEF) pentru realizările sale profesionale, implicarea în societate şi potenţialul pentru a modela viitorul lumii.

În 2005, universitatea Yale i-a dedicat un loc din Sprague Hall, dându-i numele Sarah Chang. Pentru Jocurile Olimpice din iunie 2004, a avut onoarea să alerge cu torţa olimpică în New York şi în aceeaşi lună a devenit cea mai tânără persoană căreia i-a fost decernat premiul Hollywood Bowl’s Hall of Fame. Tot în 2004, Sarah Chang a primit premiul Internazionale Accademia Musicale Chigiana la Sienna, în Italia. Anterior i-au fost acordate Premiul Avery Fisher, titlul Young Artist of the Year de la Gramophone, Echo Schallplattenpreis în Germania, Newcomer of the Year la International Classical Music Awards din Londra şi premiul Nan Pa în Coreea de Sud. A fost numită Ambasador Artistic al Ambasadei SUA începând din 2011.

Contratenorul Max Emanuel Cencic

În ultimii ani, Max Emanuel Cenčić a fost recunoscut ca unul dintre cei mai importanţi contratenori din lume. Pentru început, a devenit cunoscut la nivel internaţional ca fiind membru al Corului de Băieţi din Viena, înainte de a se lansa într-o carieră de solist în 1992, ca soprană, şi din 2001 în postura de contratenor.

Ca interpret de muzică vocal-simfonică, Max Emanuel Cenčić a evoluat în locaţii renumite, precum Carnegie Hall, Barbican Centre din Londra, Concertgebouw din Amsterdam, Musikverein din Viena, Festspielhaus din Baden-Baden, Laeiszhalle din Hamburg, Palais Garnier din Paris, Frauenkirche din Dresda, Hessiches Staatstheater din Wiesbaden, Opera Nomori din Tokyo şi la festivaluri în Ludwigsburg, Potsdam, Halle (Handel Festspiele), Spoleto (Due Mondi), Ambronay, Eisenstadt şi Dubrovnik.

Baritonul Levente Molnár s-a născut în 1983 în Transilvania şi s-a mutat ulterior în Ungaria. De la vârsta de 14 ani a studiat la Facultatea de Muzică din cadrul Nagy István School for Music and Fine Arts, sub îndrumarea Melindei Mihály. A fost admis la Facultatea de Muzică a Universităţii din Oradea în 2001, unde a studiat cu Marian Boboia.

În 2003 a intrat în Studio of the Hungarian State Opera House din Budapesta, începându-şi cariera în muzica de operă. A continuat să studieze cu Júlia Pászthy, Adrienne Csengery, Anikó Katona, Ionel Pantea, Géza Oberfrank şi Ferenc Nagy.

Pe 27 ianuarie 2006 aavut un debut senzaţional în rolul titular din Don Giovanni la Hungarian State Opera House din Budapesta, într-un concert de gală pentru a onora cea de-a 250-a aniversare a naşterii lui Mozart.

Alte roluri includ Guglielmo din Così fan tutte, Malatesta din Don Pasquale şi roluri din opere maghiare cum ar fi Biberach din Bánk bán de Ferenc Erkel sau Bagó din János Vitéz de Pongrác Kacsóh.

În octombrie 2008, Molnár a avut un mare succes în rolul Masetto din Don Giovanni la Royal Opera House Covent Garden Londra.

Începând din stagiunea 2009/2010, este membru în Bavarian State Opera. Succesele sale recente de acolo includ rolul Masetto dintr-o nouă producţie cu Don Giovanni, călăul din Dialogues des Carmélites, Guglielmo din Così fan tutte, Marcello din La bohème, Sharpless din Madama Butterfly.

Soprana Jennifer O’Loughlin a fost aclamată de critică pentru concertele ei din Europa, America şi Japonia. În rolul Zerbinetta din Ariadne auf Naxos, la Viena, vocea ei fermecătoare a fost descrisă drept “un miracol al preciziei”. Interpretarea pe care a dat-o rolului Konstanze din Die Entführung aus dem Serail (Răpirea din serai) a fost lăudată pentru “coloratura magnific dramatizată”, iar în Cunegonde din Candide s-a spus că este “fermecătoare, strălucitoare şi teatrală”. Pentru rolul Cunegonde de la Vienna Volksoper a fost nominalizată Cea Mai Bună Voce Feminină într-o producţie austriacă nouă la Premiile Austriece pentru Muzică şi Teatru.

O’Loughlin a triumfat în rolul Semele din opera Semele a lui Händel cu Gärtnerplatztheater din Munchen şi, în 2013, a primit Premiul Maria Callas şi Premiul Publicului pentru Scena Nebuniei din Lucia di Lammermoor la Premiile Operei din Paris. A colaborat cu dirijori cum ar fi Zubin Mehta, Daniel Harding, Manfred Honeck şi James Conlon, sub a cărui baghetă a cântat în premiera americană a operei Maiblumen blühten überall de Zemlinsky la Festivalul de Muzică din Aspen.

În concert, soprana a cântat împreună cu Orchestra Naţională de Muzică de cameră a Danemarcei, Orchestra Tonkünstler, Orchestra Simfonică Praga, Orchestra Simfonică Lincoln şi a putut fi ascultată la festivaluri din Salzburg şi Bregenz.

Celebrul dirijor Zubin Mehta

Israel Philharmonic Orchestra, dirijată de celebrul Zubin Mehta, va concerta luni 31 august, la 20.00, Sala Mare a Palatului.

În program:

Schönberg – Simfonia de cameră nr. 1 în Mi Major op. 9

Bruckner – Simfonia nr. 8 în do minor

Orchestra Filarmonică din Israel a fost înfiinţată în anul 1936 de către Bronislaw Huberman şi a susţinut concertul inaugural pe 26 decembrie 1936, sub bagheta lui Arturo Toscanini. OFI cântă serii de concerte pentru abonaţi, inclusiv o serie de concerte pentru tineri comentate, concerte speciale, concerte făcând parte din proiectul Arte pentru oameni peste tot în Israel şi concerte speciale pentru soldaţii IDF aflaţi la avanposturi.

Orchestra realizează anual turnee în centre culturale mondiale şi festivaluri prestigioase. Artişti creativi din Israel sunt promovaţi prin multe prime audiţii cu lucrări de compozitori contemporani israelieni. Orchestra a găzduit pe cei mai mari dirijori şi solişti ai lumii şi face, de asemenea, multe pentru evoluţia tinerilor artişti israelieni şi tinere talente din Israel şi din afară.

În 1968, maestrul Zubin Mehta a fost numit Consilier Muzical al OFI, iar în 1977 a fost numit Director Muzical. Leonard Bernstein a fost numit Dirijor Laureat al OFI în 1988, în 1992 Kurt Masur a primit titlul de Dirijor Invitat de Onoare şi din sezonul 2001-2002 Yoel Levi a devenit Dirijorul Principal Invitat al OFI.

Director Muzical al Filarmonicii din Israel de mai bine de 40 de ani, Zubin Mehta s-a născut în Bombay (India) şi a crescut într-un mediu muzical. Tatăl său, Mehli Mehta, este fondatorul Orchestrei Simfonice din Bombay şi a fost Director Muzical al Orchestrei Simfonice de Tineret Americane din Los Angeles.

Israel Philharmonic Orchestra

În ciuda influenţei muzicale, domeniul său de studiu iniţial a fost medicina. La 18 ani a abandonat cariera medicală pentru a se înscrie la Academia de Muzică din Viena. Şapte ani mai târziu, a dirijat atât Filarmonica din Viena, cât şi pe cea din Berlin. A devenit rapid unul dintre cei mai solicitaţi dirijori de orchestră şi operă.

Între 1961 şi 1967, afost Director Muzical al Orchestrei Simfonice din Montreal. A fost numit Director Muzical al Filarmonicii din Los Angeles în 1962, funcţie pe care a deţinut-o până în 1978. Orchestra Filarmonică din Israel l-a numit pe domnul Mehta Consilier Muzical în 1969, Director Muzical în 1977, şi Director Muzical pe Viaţă în 1981.

Din 1978, timp de treisprezece ani, maestrul Mehta a fost Director Muzical al Filarmonicii din New York, fiind cel mai longeviv director din istoria modernă a Orchestrei. În această perioadă a dirijat peste 1.000 de concerte. Din 1986, este Dirijor Principal al Festivalului de vară de la Florenţa Maggio Musicale Fiorentino. Septembrie1998 a marcat împlinirea a cinci ani în funcţia de Director Muzical al Operei de Stat din München (Bavaria).

Zubin Mehta a obţinut nenumărate premii şi distincţii. În Israel i s-a oferit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Ebraice din Ierusalim, a Universităţii din Tel-Aviv şi a Institutului Weizmann, iar Universitatea Ebraică a numit o aripă a Departamentului de Muzicologie după el şi tatăl său (dirijorul Mehli Mehta). În 1991, a fost distins cu Premiul Special la festivitatea de decernare a Israel Prize. Este laureat al Premiului pentru Muzică al Fundaţiei Wolf (1895-1956).

Este Cetăţean de Onoare al statului Tel Aviv (Yafo).

Filarmonica din München l-a numit Dirijor de Onoare, titlu creat special pentru el.

În 2006 a fost publicată cartea sa autobiografică Die Partitur meines Leben: Erinnerungen (Partitura Vieţii Mele: Memorii), în Germania şi Israel. În acelaşi an a fost distins cu premiul Una vita nella musica – Artur Rubinstein la Teatrul La Fenice din Veneţia, Kennedy Center Honors, iar un an mai târziu i s-a decernat premiul Dan David.

Marţi 1 septembrie, la 20.00, Israel Philharmonic Orchestra va susţine un al doilea concert, tot sub bagheta maestrului Zubin Mehta, împreună cu Corul Filarmonicii George Enescu, condus de Ion Iosif Prunner.

În program

Enescu – Vox Maris op. 31. Solist: tenorul Marius Vlad Budoiu

Mahler – Simfonia nr. 9 în Re major

Tenorul Marius Vlad Budoiu

Marius Vlad Budoiu s-a născut în Cluj-Napoca, oraş în care a absolvit Academia de Muzică. A fost îndrumat spre o carieră vocală de tatăl său, baritonul Ion Budoiu, Edith Simon şi Gheorghe Roşu. După încheierea studiilor, Marius Vlad Budoiu a activat ca solist la Opera Română din Cluj.

A debutat la 21 de ani în repertoriul vocal-simfonic în Simfonia a IX-a de Beethoven, la Filarmonica din Târgu Mureş, apoi, în repertoriul de operă în rolul Lenski din Evgheni Oneghin, la Opera Maghiară din Cluj. În 1995, a câştigat Premiul I la Concursul Traian Grozăvescu (Lugoj) şi la Concursul Mozart (Cluj). Anul 1996 i-a adus Premiul III la Concursul de Lied Robert Schumann (Zwickau), iar anul 1997 Premiul I la Concursul Internaţional Hariclea Darclée din Brăila.

Primele roluri pe scena Operei Române din Cluj au fost Rodolfo (La Bohème de G. Puccini) şi Alfredo (La Traviata de G. Verdi). Itinerarul său artistic a continuat printr-o serie de roluri mozartiene: Don Ottavio (Don Giovanni), Tamino (Die Zauberflöte) şi Idomeneo (Idomeneo). Repertoriul său a cuprins în timp roluri ca Jose (Carmen), Radames (Aida), Canio (Pagliacci) şi Calaf (Turandot).

Este tenorul român cu repertoriul cel mai vast şi singurul din România care a reuşit cu succes să intre în repertoriul de tenor dramatic şi care abordează roluri ca Otello, Samson (Samson et Dalila) sau Lohengrin.

Între lucrările abordate de Marius Vlad Budoiu se regăsesc creaţii de la Händel (Messiah, Judas Maccabeus, Israel in Ägypten) la compozitori ai secolului XX. Fiind un muzician complex, este solicitat de către autorii contemporani pentru numeroase lucrări în primă audiţie.

A cântat în Anglia, Franţa, Spania, Italia, Germania, Belgia, Olanda, Austria, Elveţia, Ungaria, Bulgaria, Serbia, Polonia, Cehia, Slovacia, Turcia şi Japonia.

Dirijorul Cornelius Meister

Orchestra Naţională Radio va urca pe scena Sălii Palatului miercuri, 2 septembrie, la ora 19.30, avându-l la pupitru pe Cornelius Meister. I se alătură Corurile reunite: Corul Academic Radio, dirijat de Dan Mihai Goia, Corul Filarmonicii George Enescu, condus de Iosif Ion Prunner şi Corul de Copii Radio dirijat de Voicu Popescu.

În program:

Mahler – Simfonia nr. 8 în Mi bemol major

Solişti: sopranele Erika Sunnegardh, Cellia Costea şi Aurelia Florian, Michaela Selinger şi Liliana Ciucă (alto), tenorul Ştefan Vinke, baritonul Şerban Vasile şi basul Sorin Coliban

Orchestra Naţională Radio, creată în 1928 de către Mihail Jora, şi-a făcut debutul concertistic în 1932. Printre muzicienii care i-au succedat maestrului la pupitrul orchestrei, ca distinşi dirijori, îi putem numi pe Alfred Alessandrescu, Theodor Rogalski, Ionel Perlea, Constantin Silvestri, Iosif Conta.

Funcţia de Dirijor Permanent au deţinut-o Emanoil Elenescu, Mendi Rodan, Paul Popescu, Horia Andreescu, în timp ce George Enescu, Ion Baciu, Erich Bergel, Sergiu Comissiona, Constantin Bugeanu, Cristian Mandeal, Ovidiu Bălan, Gheorghe Costin, Ilarion Ionescu-Galaţi, Emil Simon, Ion Marin au fost adesea dirijori invitaţi.

Dintre maeştrii străini care au dirijat pe podiumul Orchestrei Naţionale Radio amintim pe Iogor Markevich, Joseph Willem Mengelberg, Kurt Masur, Aaron Copland, Vaclav Neumann, Herman Scherchen, Leopold Stokovsky, Carlo Zecchi, Roberto Benzi, Lorin Maazel, Michel Plasson, Ghenadi Rozdestvensky, Jin Wang.

Cornelius Meister, născut în Hanovra în 1980, a fost numit Dirijor şef şi Director Artistic la Vienna Radio Symphony Orchestra în 2010. În fiecare sezon, el dirijează prestigioasa orchestră din Viena în înregistrări şi turnee în toată Japonia şi Europa. În decembrie 2012 a fost lansat noul CD de 24 de piese my RSO şi în ianuarie 2013, cele mai recente înregistrări ale Simfoniei nr. 4 de Bruckner şi lucrării Concert pentru orchestră de Bartok .

În luna iulie 2012, Cornelius Meister avea în palmares şapte ani ca director muzical al Heidelberg Philharmonic Orchestra, cât şi al Opera House din Heidelberg. În 2007, el a fost distins de Association of German Music Publishers cu titlul celui mai bun concert german al unui sezon (în Heidelberg).

În sezoanele recente, Cornelius Meister a fost dirijor invitat al unor orchestre importante, precum Het Concertgebouw Amsterdam, City of Birmingham Symphony Orchestra, BBC Philharmonic Orchestra, Baltimore Symphony Orchestra, Indianapolis Symphony Orchestra, Swedish Radio Symphony Orchestra, Danish National Symphony Orchestra, Orchestre de l’Opéra national de Paris, Ensemble Intercontemporain Paris…

Cel mai recent, Cornelius Meister a interpretat şi dirijat lucrări de Grieg, Liszt, Gershwin (Rhapsody în Blue), Beethoven, Mendelssohn şi Pärt (Credo). Este laureat al Deutscher Musikwettbewerb şi al Schleswig-Holstein Musik Festival.

“Schiţând sunete de mătase din corzi şi note lustruite de aramă, Meister frazează muzica [Brahms Simfonia nr. 2] cu tandreţea şi genialitatea lumii vechi, acordând o atenţie egală celor mai mici momente şi celor mai lungi partituri muzicale, şi construind un crescendo exuberant pentru a finaliza o interpretare de o calitate neobişnuită”, scria Joe Banno în The Washington Post, în 2011.

Fondat în 1940, sub conducerea lui Ion Croitoru, Corul Academic de Radio s-a impus în scurt timp ca un ansamblu de elită. A fost condus, de-a lungul anilor, de Dumitru D. Botez, Dumitru D. Stancu, Gheorghe Danga, Constantin Petrovici, Emanoil Elenescu, Alexandru Şumski, Carol Litvin, Aurel Grigoraş. În prezent, la pupitrul Corului se află Dan Mihai Goia.

Repertoriul corului s-a diversificat ca urmare a miilor de minute de înregistrări speciale, emisiuni TV, concerte a cappella şi vocal simfonice (Simfonia a IX-a de Beethoven; Misa în si minor, Mathäuss Passion, Oratoriul de Crăciun de Bach; Anotimpurile de Haydn; Misa Încoronării şi Recviem-ul de Mozart, Recviem-ul de Verdi; Requiem-ul german de Brahms; Carmina Burana de Orff; Simfonia a III-a de Enescu etc.).

Corul Academic Radio a efectuat turnee în Germania, Bulgaria, Spania, Grecia, Cipru, Israel etc., colaborând adesea cu orchestre de renume sub baghete de prestigiu din ţară şi din străinătate.

În anul 1996, Corul Academic de Radio a primit Premiul Uniunii Criticilor Muzicali.

Născut la Cluj-Napoca, Dan Mihai Goia a studiat vioara, viola, pianul şi canto, absolvind Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, unde a abordat dirijatul coral sub îndrumarea unor maeştri precum Marin Constantin şi Petre Crăciun.

Membru al Corului Naţional de Cameră Madrigal (între anii 1971 şi 1995), a susţinut concerte la pupitrul acestei prestigioase formaţii corale, fiind o perioadă şi director general adjunct şi dirijor secund al acestui ansamblu.

Între anii 1997 şi 2009, Dan Mihai Goia a fost conducătorul artistic şi dirijorul Coralei Bărbăteşti Ortodoxe Te Deum Laudamus, cu care a susţinut peste 250 de concerte în ţară şi străinătate şi a realizat 5 CD-uri. Este autorul a peste 40 de lucrări corale şi camerale precum şi al suitei simfonice şi al baletului Albă ca Zăpada. Din anul 2000 este dirijorul Corului Academic Radio alături de care a participat la peste 200 de concerte vocal-simfonice şi a cappella.

Voicu Popescu este Dirijor şi Director General Adjunct al Corului Naţional de Cameră Madrigal (din anul 2011) şi dirijor principal al Corului de Copii Radio (din 2004).

A realizat înregistrări speciale pentru fonoteca postului naţional de radio şi a participat la stagiunile de concerte cu programe vocal-simfonice şi a cappella. Participarea la cele peste 50 de turnee artistice, festivaluri şi concursuri internaţionale i-au adus aprecierea criticii de specialitate, numeroase medalii şi premii. Este membru al Consiliului Coral Olimpic, organizator al Olimpiadei Mondiale Corale şi preşedinte al biroului naţional al Federaţiei Corurilor din Uniunea Europeană.

Basul Sorin Coliban

Bas-baritonul Sorin Coliban a absolvit în 1995 Academia de Muzică din Bucureşti la Secţiunea Canto, la clasa prof. Dorin Teodorescu. A continuat să studieze, în particular, timp de şase ani, cu prof. Georgeta Bălan, dar şi cu Elio Battaglia (Italia, Torino), Ernesto Palacio (Italia, Milano) şi a participat la două Masterclass ale celebrei soprane Ileana Cotrubaş.

A debutat în 1996, la Atena, cu rolul titular din opera Don Giovanni, în regia celebrului bas italian Ruggero Raimondi.

Imediat după aceasta, a fost invitat la Londra la Royal Opera House-Covent Garden.

Cariera sa a continuat la Paris în cadrul Operelor Bastille, Garnier şi Chatelet abordând o largă paletă a repertoriului de operă, de la clasic, belcanto, verism până la operele secolului XX.

Din septembrie 2004 până în prezent este angajat la operele Staatsoper Wien şi Volksoper din Viena, continuând să fie invitat şi de alte teatre sau festivaluri.

Printre numeroasele roluri din ultimii ani se numără Fiesco din Simon Boccanegra de Verdi, Fasolt din Das Rheingold de Richard Wagner sub bagheta dirijorului Franz Welser-Möst, Comandorul din Don Giovanni de Mozart, Basilio în Il barbiere di Seviglia, Der Bauer din Die Kluge de Carl Orff, Goriancikov din Amintiri din casa morţilor de Janacek…

Absolventă a Academiei de Muzică Gheorghe Dima, mezzosoprana Liliana Ciucă îşi începe cariera internaţională în 1997, când este invitată să cânte pe scenele marilor teatre de operă din lume, precum Staatsoper Wien, Bayerische Oper din München, Opera Bastille din Paris, operele din Monte Carlo, Luxemburg, Liège, Bruxelles, Amsterdam, Madrid, Toledo, Burgos, Porto, Bordeaux, Nancy, Nantes, Amiens, Limoges, Dijon, Berna, Köln, Karlstadt, Trier, Trieste, Lucca, Pisa, Bologna, Malta, Salonic, Mexico City, Monterey, Mazatlan, Houston, New York.

Participările la diferite festivaluri şi competiţii internaţionale de canto, precum Festivalul CHAIN, Concursul Sylvia Geszty, Concursul Tinerilor Solişti din Europa, Festivalul Hariclea Darclée, au fost răsplătite constant cu diferite distincţii. Bogatul repertoriu operistic este completat de o mare varietate de lucrări vocal-simfonice, capodopere ale literaturii muzicale universale din diferite epoci şi stiluri.

Repertoriul vocal-simfonic este, la rândul lui, foarte vast, de la lucrări clasice până la contemporane, precum şi lucrări prezentate în primă audiţie mondială.

Mezzosoprana Michaela Selinger şi-a început cariera în 2004, la Teatrul din Klagenfurt, Carinthia şi Teatrul din Innsbruck, Tirol. Artista austriacă a fost membru al Operei de Stat din Viena (director Ioan Holender) din 2005 până în 2010. De atunci, şi-a dezvoltat o carieră internaţională incluzând lucrări de operă şi apariţii în concerte, printre altele, la Opera din Zürich, Festival Glyndebourne, Opéra du Rhin, Opera din Lyon, New National Theatre Tokio, Vienna Musikverein, Konzerthaus Viena şi Salzburg Festival.

Soprana Cellia Costea

Soprana Cellia Costea s-a născut în Piatra Neamţ, România, într-o familie de muzicieni. A fost protagonistă în cele mai mari teatre ale lumii precum: Royal Opera Amsterdam, Staatsoper Wien, Deutsche Oper Berlin, Stuttgart Staatstheater, Klagenfurt Staatstheater, Hannover Staatstheater, Covent Garden din Londra, Gran Teatre del Liceo Barcelona, Beijing Opera Naţională, Teatrul Bellini Massimi – Catania, Konzerthaus Berlin…

De-a lungul timpului a participat la festivaluri în Grecia, Franţa, Andorra, Spania, Italia şi România.

În decursul carierei sale, a primit numeroase distincţii la mai multe competiţii naţionale şi internaţionale: Premiul I la Concorso Internazionale XX Valsesia Musica 2004, Premiul I şi Premiul publicului la Concursul de Canto XL Internaţional Francisco Vinas – Barcelona, 2003, Premiul I şi Premiul publicului la Montserrat Caballe, Andora 2001, Premiul I la Concursul Internaţional Voci Verdiene. Busseto, Italia 1998.

Tenorul german Ştefan Vinke a terminat masteratul în arta vocală, pedagogie vocală şi muzică sacră la Academia de Muzică din Köln. Din 1999 până în 2005 a apărut în mod constant la Teatrul Naţional Mannheim şi a intepretat roluri eroice în calitate de tenor, inclusiv Tristan, Parsifal, Logengrin şi Siegmund, dar şi alte roluri principale ca tenor, ca Idomeneo în Idomeneo de Mozart, Don José în Carmen de Bizet şi Hoffmann în The Tales of Hoffmann de Offenbach.

Vinke a intepretat rolul Siegfried în Siegfried de Wagner, la Opera din Köln, Teatrul La Fenice, Teatrul Naţional São Carlos din Lisabona, Opéra National du Rhin din Strasbourg, Deutsches Nationaltheater din Weimar, Deutsche Oper Berlin şi la Festivalul de Paşti din Salzburg. În ultimii ani, el a avut rolurile principale ca tenor în toate producţiile lui Wagner la Opera din Leipzig.

În afară de prezenţa să puternică pe scena de operă, Ştefan Vinke este cerut de public, fiind un cântăreţ al cărui repertoriu amplu este redat cu naturaleţe în toate stilurile şi locurile de interpretare. Angajamentele acestuia l-au purtat în întreaga Europă, America, Asia şi Israel.

Soprana Aurelia Florian

Născută la Braşov, soprană Aurelia Florian a studiat canto şi pian la Facultatea de Muzică a Universităţii Transilvania.

În stagiunea anilor 2014/2015 dă viaţă rolului Magda în opera La Rondine de G. Puccini atât la Deutsche Oper Berlin, cât şi la Israeli Opera Tel Aviv sub bagheta maeştrilor Roberto Rizzi- Brignoli şi Frederic Chaslin.

În aceeaşi stagiune debutează în rolul Violettei Valery din La Traviata, la Oslo Opera House, Zurich Opernhaus, Opera Naţională Bucureşti şi Teatrul Coccia Novara sub bagheta maeştrilor Marco Armiliato, James Gaffigan şi Andrea Battistoni.

Aurelia Florian este câştigătoarea premiilor Spiros Argiris,Sarzana Italia 2011 şi Marele Premiu Haricleea Darclée 2007.

Christian Thielemann la pupitrul Staatskapelle Dresden

Staatskapelle Dresden va concerta la Bucureşti vineri, 4 septembrie, la ora 19.30. La pupitru Christian Thielemann. Solist, pianistul Yefim Bronfman

În program:

Enescu – Simfonia de cameră pentru 12 instrumente soliste op. 33 în Mi major

Beethoven – Concertul nr. 3 pentru pian şi orchestră în do minor op. 37

Bruckner – Simfonia Nr. 6 în La major

Înfiinţată de Principele-elector Maurice de Saxa în 1548, este una dintre cele mai vechi orchestre din lume şi rămâne înrădăcinată în tradiţie. Pe parcursul istoriei sale îndelungate, mulţi dirijori distinşi şi instrumentişti de rang internaţional şi-au lăsat amprenta asupra acestei orchestre.

În 22 septembrie 2008, Staatskapelle Dresden a sărbătorit 460 ani de existenţă.

Printre foştii directori ai orchestrei îi amintim pe Heinrich Schütz, Johann Adolf Hasse, Carl Maria von Weber şi Richard Wagner, care a numit acest ansamblu „harpa sa miraculoasă”.

Richard Strauss şi Staatskapelle au avut o legătură strânsă timp de peste şaizeci de ani. Nouă din operele compozitorului au avut premiera la Dresda, inclusiv Salomé, Elektra şi Cavalerul Rozelor, în timp ce Simfonia alpină a lui Strauss a fost dedicată acestei orchestre. Nenumăraţi alţi compozitori renumiţi au scris lucrări fie dedicate orchestrei, fie care au avut premiera la Dresda. În 2007 Staatskapelle a reafirmat această tradiţie introducând postul anual de Capell-Compositeur. După Hans Werner Henze, Wolfgang Rihm a deţinut acest titlu în stagiunea 2013/2014.

Sediul Staatskapelle este Semproper, unde interpretează în jur de 260 opere şi balete în fiecare stagiune. Începând cu 2013, Staatskapelle Dresden este orchestra rezidentă a Festivalului Salzburg.

Christian Thielemann a devenit dirijor principal la Staatskapelle Dresden începând cu stagiunea 2012/13. Pentru publicaţia F.A.Z., el i-a inspirat pe muzicienii din această “faimoasă şi miraculoasă harpă să atingă culmi muzicale noi” prin lăudatele sale concerte inaugurale.

Thielemann şi-a început cariera profesională în 1978, ca pianist corepetitor la Deutsche Oper din Berlin. După diferite posturi ocupate la Gelsenkirchen, Karlsruhe şi Hanovra, s-a alăturat echipei de dirijori de la Rhine Opera din Düsseldorf în 1985. Trei ani mai târziu, s-a mutat la Nürnberg pentru a deveni cel mai tânăr Generalmusikdirektor din Germania, înainte să se întoarcă la Deutsche Oper din Berlin în 1997, unde a deţinut poziţia de director muzical timp de şapte ani. Thielemann a ocupat acelaşi post la München Philharmonic Orchestra din 2004 până în 2011.

Este deosebit de cunoscut în întreaga lume în special pentru remarcabilele sale interpretări ale muzicii romantice germane, atât la operă, cât şi în sala de concert. Debutul său la Bayreuth s-a produs în 2000, iar de atunci a revenit anual pentru a produce interpretări definitive ale operei wagneriene. Pentru concertul său cu Die Frau ohne Schatten a lui Richard Strauss la Salzburg Festival din 2011, Thielemann a fost votat Dirijorul Anului de către revista Opernwelt.

Christian Thielemann a fost director artistic al Festivalului de Paşti de la Salzburg începând din 2013. Este membru onorific al Royal Academy of Music din Londra şi deţine doctorate onorifice conferite de Franz Liszt College of Music din Weimar şi Catholic University of Leuven, Belgia.

Yefim Bronfman

Yefim Bronfman e adesea privit ca un virtuoz al pianului. Tehnica sa impunătoare şi talentul liric excepţional i-au adus apreciere critică şi entuziam din partea publicului din lumea întreagă, fie pentru recitalurile solo, fie pentru concertele orchestrale ori pentru catalogul înregistrărilor.

Yefim Bronfman concertează frecvent sub bagheta unor iluştri dirijori, cum ar fi Daniel Barenboim, Herbert Blomstedt, Christoph von Dohnányi, Charles Dutoit, Christoph Eschenbach, Valery Gergiev, Mariss Jansons, Lorin Maazel, Kurt Masur, Zubin Mehta, Esa-Pekka Salonen, Yuri Temirkanov, Franz Welser-Möst şi David Zinman. Angajamentele sale pe timpul verii l-au condus adesea la marile festivaluri din Europa şi Statele Unite.

A susţinut, de asemenea, numeroase recitaluri solo în săli de concerte de prim rang din America de Nord, Europa şi Orientul Îndepărtat, inclusiv apreciatele debuturi la Carnegie Hall în 1989 şi Avery Fisher Hall în 1993. În 1991 a susţinut o serie de recitaluri împreună cu Isaac Stern (Rusia), marcând prima sa apariţie publică de la emigrarea în Israel la 15 ani. Tot în acel an, i-a fost oferit prestigioul premiu Avery Fisher, una dintre cele mai înalte distincţii acordate unui interpret instrumental american. În 2010 a fost beneficiarul premiului Jean Gimbel Lane în pianistică din partea Northwestern University.

Un devotat al interpretării muzicii de cameră, a colaborat cu cvartetele: Emerson, Cleveland, Guarneri şi Juilliard, dar şi cu Chamber Music Society of Lincoln Center. A mai cântat muzică de cameră împreună cu Yo-Yo Ma, Joshua Bell, Lynn Harrell, Shlomo Mintz, Jean-Pierre Rampal, Pinchas Zukerman şi realizează în mod frecvent turnee cu Emanuel Ax.

Yefim Bronfman a emigrat în Israel cu familia sa în 1973 şi şi-a făcut debutul internaţional doi ani mai târziu cu dirijorul Zubin Mehta la pupitrul Orchestrei Simfonice Montreal. Şi-a făcut debutul la Filarmonica din New York în mai 1978, iar la Washington a concertat pentru prima dată în martie 1981 la Centrul Kennedy.

Yefim Bronfman s-a născut la Tashkent(Uniunea Sovietică), pe 10 aprilie 1958. În Israela studiat cu pianistul Arie Vardi, şef de catedră la Academia de Muzică Rubin din cadrul Universităţii din Tel Aviv. În Statele Unite, a studiat la The Juilliard School, Marlboro şi Curtis Institute cu Rudolf Firkusny, Leon Fleisher şi Rudolf Serkin.

Soprana Anja Harteros

Staatskapelle Dresden va susţine un al doilea concert sâmbătă, 5 septembrie, tot sub bagheta lui Christian Thielemann. Solistă: Anja Harteros.

În program:

Strauss – Letzte Lieder: Frühling – September – Beim Schlafengehen – Im Abendrot – Malven

Strauss – Eine Alpensinfonie op. 64

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.