Ne-ar fi folositor dacă am adopta de la Marius Manole sistemul ”ce mi-am propus, ce-am împlinit”. L-”a pus în scenă” provocat de Marius Tucă, pe 11 ianuarie, fix după un an de ”Marius FM”, la Smart FM. ”Analiza” s-a petrecut live şi a ilustrat concluziile studiului de audienţă: Smart FM reuşeşte cel mai bine să îşi câştige audienţa.
”2016 am o vagă senzaţie că va fi mai bun decât 2015. Îmi doresc să fac un spectacol, unul bun, one man show, să fiu sănătos, să-mi iau carnetul de şofer. Cred că dorinţele se împlinesc la timpul potrivit. Cel mai bine e să-mi golesc mintea de aşteptări şi când va veni timpul, se va întâmpla”, prima dorinţă.
”Da, 2016 a fost un an mai bun sau la fel de bun faţă de 2015, după cum cred că şi 2017 va fi mai bun decât 2016. Acel one man show nu l-am făcut, nu a venit timpul încă, se va întâmpla atunci când trebuie să se întâmple. Carnetul de şofer l-am luat, din fericire. Cred că am avut şi un noroc extraordinar, am dat examenul într-o dimineaţă, iar poliţistul asculta, ce credeţi, Smart FM. Şi Marius Tucă tot spunea la radio că sunt în focurile examenului, iar poliţistul m-a întrebat dacă este vorba despre mine. Şi-am spus că «da». Poate a contat şi asta…” şi ce s-a petrecut de fapt.
Despre teatru, la începutul lui 2016: ”Cu optsprezece spectacole intru în 2016. Alţii când dormeau, eu lucram. Nu mi-am pus problema că sunt multe. Mai există câte o zi liberă, luni de obicei, dar sunt zile cu 5 spectacole. Începi de la 11 şi secretul e să nu te gândeşti că ai cinci spectacole în faţă, ci doar să-ţi fixezi atenţia pe următorul în care ai de jucat. Am fost în cinci spectacole pe 8 martie 2015 şi cinci pe 9 martie , dintre care patru piese erau împreună cu Radu Beligan”.
Marius Manole, în 2017: ”În şaptesprezece spectacole joc acum, dacă n-am uitat vreunul dintre ele. Tot luni, din când în când, am «weekend», dar nu am mai avut zile cu cinci spectacole. Îi simt lipsa maestrului Radu Beligan, care a avut o energie şi o putere de muncă inimaginabile, până aproape de ziua în care s-a stins”.
Despre Facebook
Marius Manole, în 2016: ”Prieteni buni, cu carte, încep să debiteze nişte prostii pe wall-ul lor, nişte patetisme, un fel de filosofii de Facebook, îi vezi postând „e soare afară” sau pun o poză cu o ceaşcă de cafea cu inimioare, încep să împărtăşească păreri. Şi se găsesc vreo 400 să-i dea like. Şi pe urmă postările se pun în chenar, ultima modă pe Facebook. Când faci asta, trăieşti senzaţia că eşti cineva şi că altcineva are nevoie de părerile tale. La alegeri, când cineva a ieşit cine-a ieşit, la primul tur, am scris, crezând că sunt Dan Puric sau vreun guru: „N-am ştiut că sunt aşa mulţi proşti în ţara asta”. Şi altul mi-a scris: „Da, domnule, cu dumneata în frunte”. Şi-a fost vina mea, că eu m-am apucat să-mi exprim opiniile public. Eu folosesc FB, deoarece pentru artişti este o oportunitate extraordinară. N-am fi avut atâţia bani pentru promovare. Drept este că am cunoscut şi oameni faini”.
Marius Manole, în 2017: ”Nu am mai scris nimic personal pe Facebook de-atunci, m-am convins că acest mijloc de comunicare nu este reprezentativ pentru România. Credeam, de alegeri, că va câstiga USR, toţi din cercul meu de cunoştinţe de pe Facebook spuneau că îi vor vota. Ştim cu toţii rezultatul alegerilor. Lumea reală e afară, nu în faţă computerului, pe Facebook. Mama mea n-are Facebook, nici bunica. Eu folosesc Facebook-ul doar pentru promovare”.
Despre trenuri
Marius Tucă, în 2016: ”În Japonia, pe insula Hokaido, un tren opreşte de două ori pe zi ca să urce, respectiv să coboare, un singur pasager. Este vorba despre o elevă, care merge la şcoală cu trenul. Iniţial, se luase decizia să fie închisă gara respectivă, dar s-a revenit asupra hotărârii tocmai pentru acea elevă. Cred că nu e totul pierdut în lume, dacă există aşa o poveste frumoasă”.
Marius Manole, în 2016: ”În lume, da, la noi, nu. Uite, la noi, ce mi s-a întâmplat. Am venit cu un tren personal de la Braşov la Buşteni, unde locuieşte Medeea Marinescu. Trenul era plin de oameni, iar în gări cei care-şi luaseră bilet efectiv nu aveau unde să urce. Stăteam înghesuiţi de oameni care aveau schiuri, bagaje, plăci, tineri cu combine muzicale. Un domn îşi tot făcea loc printre noi: Unde vreţi să ajungeţi, domnule? La toaletă, îmi zice, iar eu l-am compătimit în gând, săracul om, ştim cu toţii ce neplăcut este să ai urgentă nevoie de toaletă. Şi, cu chiu, cu vai, a ajuns şi, la ieşire, când a deschis apoi uşa, a ieşit un fum gros de ţigară. Nici nu ştiai ce să-i faci. Să-l înjuri? să-l întrebi: domne, cam cât eşti de prost? Chiar nu puteai să nu fumezi o ţigară de la Braşov la Buşteni? Am zis atunci că suntem pierduţi”.
Marius Manole, în 2017: ”În continuare cred că nu mai avem speranţă. Individual, datoria fiecărui om educat şi cu bun-simţ este să-şi facă ordine şi să-şi înfrumuseţeze viaţa, astfel încât să poată trăi. Ceea ce s-a urmărit, adică distrugerea culturii, a învăţământului, şi, implicit, prostirea populaţiei, s-a realizat”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.