Stimată redacție,
În 2 martie ați publicat dreptul meu la replică legat de fragmentele din cartea „Interviuri după revoluție” de Alex Mihai Stoenescu publicate de dv. în 17 februarie.
După cum vă scrisesem în mesajul meu de poștă electronică din 2 martie, dreptul meu la replică se referea strict la ceea ce ați publicat în ziar. La acea vreme eu nu citisem cartea domnului Stoenescu.
Între timp am citit cartea și doresc să protestez cu privire la o calomnie la adresa mea pe care domnul Stoenescu a inclus-o în carte. Respectiva calomnie nu a fost reprodusă și de „Cotidianul”, motiv pentru care nu m-am referit la ea în dreptul de replică amintit (la vremea aceea nici nu știam de calomnia respectivă). Mă adresez totuși dumneavoastră fiindcă am observat că sînteți în continuare interesați de evenimentele din 1989 și pentru că ați apreciat ca „monumentală” opera lui Alex Mihai Stoenescu despre revoluția din 1989. Nădăjduiesc să acceptați ca în dezbaterile despre decembrie 1989 să fie exprimate și alte puncte de vedere decît cele ale lui Alex Mihai Stoenescu.
În cartea dumisale, domnul Stoenescu afirmă: _„După apariția cărții mele _[Istoria loviturilor de stat în România, vol. IV consacrat revoluției din 1989, editura Rao 2004, 2005 – nota mea]_ și a rapoartelor falsificate și exagerate despre mine ale ofițerului de securitate din dosarul CNSAS, acțiune ordonată de Ion Iliescu și pusă în aplicare de slugile lui de acolo cu scopul de a bloca folosirea datelor istorice, a documentelor și mărturiilor prezentate de mine în carte în „Dosarul revoluției” de la Parchet, domnul Mioc mă urmărește cu campania sa irațională, umplînd internetul cu tot felul de prostii și cerînd arestarea mea pentru opera profesionistă de istorie și pentru libertatea de opinie”_ (pag. 83).
Este complet mincinoasă afirmația că eu aș fi cerut arestarea domnului Alex Mihai Stoenescu și că aș fi contestat vreodată libertatea de opinie a dînsului. În această epocă a postadevărului și a „fake news”, mă văd în situația ca, după ce în 1989 mi-am riscat viața pentru libertatea de exprimare iar ulterior am apărat consecvent această libertate, să fiu acuzat că aș fi împotriva libertății de exprimare!
Activitatea mea consecventă în favoarea libertății de exprimare e documentată de nenumărate articole publicate de mine. Spre exemplu, în decembrie 2016, cînd revista „22” a publicat un apel prin care se propunea o lege care să pedepsească negarea revoluției din 1989, am reacționat la rubrica de comentarii a articolului respectiv din revista „22” scriind _„__Revoluția din 1989 s-a făcut pentru libertate de exprimare. Legile care să limiteze libertatea de exprimare sînt contrare idealurilor revoluției”_.
http://revista22online.ro/70258919/istoricul-adrian-niculescu-propune-o-lege-care-s-condamne-negarea-revoluiei-din-1989.html [2]
Apoi am scris și pe saitul propriu un articol în care am combătut respectiva idee: https://mariusmioc.wordpress.com/2016/12/23/un-atac-la-adresa-libertatii-de-exprimare-propunerea-unei-legi-de-incriminare-a-negarii-revolutiei-din-1989/ [3]
Poziția mea a fost remarcată de alte mijloace de informare
Și cu alte prilejuri am contestat atingerile aduse libertății de exprimare. Pe saitul meu ori în cartea mea „Libertatea și politrucii” (2003) cei interesați pot găsi destule articole cu acest subiect. Printre altele, în ciuda disprețului pe care-l am față de comunism, m-am împotrivit ideii de interzicere a partidelor comuniste în România.
https://mariusmioc.wordpress.com/2010/06/02/legea-lustratiei-pareri-ale-lui-mircea-mihaies-si-ale-mele/ [6]
Criticile mele la adresa domnului Stoenescu au vizat cărțile, articolele și aparițiile sale televizate și au inclus citate exacte cu fragmentele pe care le criticam, cît și dovezile prin care respingeam afirmațiile dumisale. N-am așteptat apariția raportului CNSAS despre Stoenescu [7] pentru a-l critica, căci mi-au fost destule scrierile dumisale. Este adevărat că după apariția raportului CNSAS am fost printre cei care l-au popularizat (n-am fost nicidecum singurul), însă la vremea aceea cele mai multe scrieri ale mele critice la adresa lucrărilor domnului Stoenescu fuseseră deja publicate. Iată principalele mele articole vizîndu-l pe domnul Stoenescu, disponibile pe internet, pentru ca cititorii să judece dacă am scris ori nu „prostii”:
* “Prejudecăţile birocratice ale lui Alex Stoenescu” [8] – comentariu la primul volum al acestuia despre revoluţie – “Istoria loviturilor de stat în România – vol. IV (I)”, Editura Rao Bucureşti, 2004. https://mariusmioc.wordpress.com/2008/09/14/prejudecatile-birocratice-ale-lui-alex-stoenescu/ [9]
* “Securitatea în revoluţia din 1989, după părerea lui Alex Stoenescu” [10] – comentariu la capitolul “Departamentul Securităţii Statului la începutul revoluţiei” din “Istoria loviturilor de stat în România – vol. IV (II)”, Editura Rao Bucureşti, 2005. https://mariusmioc.wordpress.com/2008/10/04/securitatea-in-revolutia-din-1989-dupa-parerea-lui-alex-stoenescu/ [11]
* Greşita distincţie a lui Alex Stoenescu: “diversiune” şi “revoltă populară” (I) [12] – prima parte a comentariului la capitolul „Lovitura principală – Bucureşti 21 decembrie 1989” şi la alte referiri despre începutul revoluţiei din „Istoria loviturilor de stat în România” vol. IV (II) de Alex Mihai Stoenescu (Editura Rao 2005). https://mariusmioc.wordpress.com/2008/10/20/gresita-distinctie-a-lui-alex-stoenescu-%E2%80%9Cdiversiune%E2%80%9D-si-%E2%80%9Crevolta-populara%E2%80%9D-i/ [13]
* Greşita distincţie a lui Alex Stonenescu: “diversiune” şi “revoltă populară” (2) [14] – a 2-a parte a comentariului la capitolul „Lovitura principală – Bucureşti 21 decembrie 1989” şi la alte referiri despre începutul revoluţiei din „Istoria loviturilor de stat în România” vol. IV (II) de Alex Mihai Stoenescu (Editura Rao 2005). https://mariusmioc.wordpress.com/2008/10/29/gresita-distinctie-a-lui-alex-stoenescu-%E2%80%9Cdiversiune%E2%80%9D-si-%E2%80%9Crevolta-populara%E2%80%9D-2/ [15]
* Căderea lui Ceauşescu, văzută de Alex Stoenescu [16] – Comentariu la partea legată de căderea lui Ceauşescu din „Istoria loviturilor de stat în România” vol. IV (II) de Alex Mihai Stoenescu (Editura Rao 2005). https://mariusmioc.wordpress.com/2008/11/04/caderea-lui-ceausescu-vazuta-de-alex-stoenescu/ [17]
* Eroul anticomunist Sorin Ovidiu Vîntu [18] – comentariu la un capitol al cărţii „Interviuri despre revoluţie” de Alex Mihai Stoenescu (Editura Rao 2004). https://mariusmioc.wordpress.com/2009/08/10/eroul-anticomunist-sorin-ovidiu-vintu/ [19]
* Ordinul 2600/1988 şi minciunile stoenesciene din „Evenimentul Zilei” [20] https://mariusmioc.wordpress.com/2011/12/21/ordinul-26001988-si-minciunile-stoenesciene-din-evenimentul-zilei/ [21]
* Alex Stoenescu – „Interviuri despre revoluţie” (recenzie) [22] https://mariusmioc.wordpress.com/2012/04/11/alex-stoenescu-interviuri-despre-revolutie-recenzie/ [23]
Am folosit un ton polemic dar niciodată n-am cerut arestarea domnului Stoenescu.
Cu multă aroganță, domnul Stoenescu pretinde că dînsul face „operă profesionistă de istorie”. Eu nu cred că se numește istorie ceea ce a publicat dumnealui. Printre altele (nota de subsol de la pag. 92-93) pretinde că intervenția la Timișoara (în decembrie 1989) a unor „basarabeni”, „blonzi”, „atletici”, „membri ai miliției din RSS Moldovenească” _„se găsește în mărturiile revoluționarilor timișoreni PUBLICATE CHIAR DE DOMNUL MIOC, precum și de Titus Suciu”_, dar nu dă nici un citat din vreo carte a mea ori a lui Titus Suciu. Probabil fiindcă asemenea citat nu există. Eu știu toate cărțile mele, și pe ale lui Titus Suciu, și nu-mi amintesc de asemenea mărturii. Știu însă că nu numai eu, ci și Titus Suciu a scris foarte critic la adresa domnului Stoenescu. A se vedea cartea acestuia „Revoluția pe înțelesul detractorilor”, disponibilă și pe internet http://irrd.ro/wp-content/uploads/2014/06/Titus-Suciu_Revolutia-pe-intelesul-detractorilor.pdf [24]
Titus Suciu numește detractori ai revoluției următoarele persoane: Marius Tucă, Ion Cristoiu, Alex Stoenescu și Grigore Cartianu.
În ceea ce privește profesionalismul meu legat de evenimentele din decembrie 1989, acesta a fost dovedit la proba practică din decembrie 1989, cînd obiectivul propus – înlăturarea lui Ceaușescu – a fost realizat.
Nu doresc să fac o recenzie completă la cartea domnului Stoenescu, m-am referit aici doar la ceea ce dînsul a publicat referitor la persoana mea. Nu doresc nici să discut la modul general despre revoluție, căci am publicat 11 cărți (în 15 ediții), 1 ziar-ediție specială și alte 5 cărți la care sînt coautor despre acest subiect, care este prea larg pentru a fi epuizat într-un articol de ziar.
Cu stimă,
Marius Mioc
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.