februarie 22, 2015
Tema exploatării gazelor de șist în România este una delicată, în special pentru că nici nu a fost dezbătută în mod corect (putem vedea aici o încercare de bună credință dar tot eșuată). onorabila dar care și ea eșuează). Atunci când acest subiect a fost discutat, dezbaterile au fost lipsite de informații corecte, studii concrete, sau experți obiectivi. Rezultatul a fost o radicalizare a societății civile, și polarizarea opiniei publice în general. Exemplul bine-cunoscut este Pungești.
Se estimează că exploatarea gazelor de șist (shale gas) în Statele Unite a atins apogeul în 2011 (David Hughes, 2013), când gazele de șist reprezentau 40% din producția totală de gaz natural a SUA. Sistemul denumit ”fracking” (i.e. fracturare hidraulică, hydraulic fracturing) este relativ complicat, însă procesul central este unul relativ simplu: un lichid aflat sub presiune se injectează în rocă (șist), în încercarea de a o crăpa, pentru a elibera gazul aflat înăuntru. Acest lichid este compus în mare parte din apă (aprox. 95%), substanțe chimice (aprox. 0,15%) și nisip (aprox. 5%). Nisipul are scopul de a menține fisurile deschise în timpul eliberării gazelor.
Franța și Polonia, o scurtă comparație
La începutul acestui an, Chevron a decis să oprească explorarea gazelor de șist în Polonia, țara din Uniunea Europeană cu cele mai mari rezerve. Decizia americanilor vine după ce, în ultimii ani, Exxon Mobil și Total au ales de asemenea să renunțe la activitățile de explorare. Atitudinea guvernului polonez cu privire la exploatarea gazelor neconvenționale fusese una foarte pozitivă. Polonia are unul dintre cele mai puțin diversificate bazine energetice din Europa, așa că depinde aproape în totalitate de importul de gaz din Rusia. Mai mult de jumătate din resursele energetice ale Poloniei sunt reprezentate de cărbune, resursă deloc ecologică. Astfel, marile companii nu au avut probleme în a obține licențe de explorare, într-un interval de numai câteva luni (Paul McDonald, 2013). Pe acest fond, Polonia a fost foarte entuziastă cu privire la explorarea și, dacă ar fi fost cazul, exploatarea gazelor de șist.
La polul opus se află Franța, care are de asemenea resurse semnificative (locul 2 în UE). Franța, însă, a scos în afara legii activitățile de explorare și exploatare în 2011. Ambii președinți, Sarkozy și Hollande, s-au opus vehement exploatării. Situația Franței este, însă, diferită față de cea a Poloniei: dependența de gazul rusesc este foarte mică, în cazul Franței (16%, comparat cu 59%). Se estima că, împreună, Franța și Polonia dețin aproximativ 60% din rezervele „tehnic recuperabile” („technically recoverable resources” – TRR) (Pavol Szalai, 2013). Totuși, asta nu înseamnă că aceste resurse sunt ”recuperabile” și d.p.d.v. economic, că vor aduce profit (economic recoverability). Podiumul Uniunii Europene este completat de România. Estimările EIA arată că țara noastră are însă numai o treime din resursele Poloniei.
Citiţi articolul complet pe civitaspolitics.org
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.