Masacrul inocenţilor

Pe 16 decembrie, 132 de şcolari pakistanezi au fost împuşcaţi în clase de nouă talibani; a doua zi, în Yemen, 15 elevi aflaţi într-un microbuz au decedat după explozia a două maşini capcană aparţinând islamiştilor radicali; la Falluja (Irak), 150 de femei, unele dintre ele gravide, erau executate de soldaţi ai Statului Islamic întrucât refuzaseră să se căsătorească cu jihadişti; în Nigeria, membri ai grupării islamiste radicale Boko Haram răpesc 185 de femei şi copii, după ce, în aprilie, sechestraseră 219 liceene. Ar trebui amintită aici şi decapitarea a doi ziarişti americani şi a unui cetăţean britanic de către reprezentanţi ai Statului Islamic, cu precizarea că, în aceste ultime trei cumplite evenimente, călăii au fost indivizi veniţi din Occident, care s-au alăturat grupării jihadiste. Este limpede că ne aflăm într-un moment de răscruce al brutalităţii şi demenţei cu care acţionează nu doar în Pakistan aceşti „soldaţi ai ignoranţei”, cum au fost numiţi mai nou talibanii şi jihadiştii, angajaţi într-un război în care recurg din ce în ce mai des la metode barbare, care dovedesc că extremiştii respectivi devin tot mai extremişti.

Evident, luând act de locul în care s-au consemnat celelalte tragice evenimente care au avut în prim-plan militanţi musulmani radicali, constatarea nu se poate mărgini doar la spaţiul pakistanez, ea evidenţiind un alt adevăr dur, pe care, din păcate, mass-media din Vest şi, în general, întreaga societatea respectivă nu-l percep la dimensiunea sa din ce în ce mai gravă şi mai plină de ameninţări. Este vorba de extinderea vertiginoasă a unor atare acţiuni barbare, în care se folosesc metode monstruoase, practicate de inşi disperaţi, care, cum spunea Slate.fr, nu luptă neapărat împotriva Americii şi Occidentului, şi nici a regimurilor care încearcă să stăvilească violenţa lor, ci şi-au desemnat VIITORUL drept adevăratul inamic. Numărul extremiştilor nu se micşorează şi, ca niciodată până azi, grupuri de talibani, reţeaua Haqqani, Statul Islamic, Al-Qaida, Frontul An Nosra, Boko Haram ş.a. acţionează în forţă, iar reacţiile punitive ale autorităţilor sunt ineficiente, în general. Ei acţionează aproape nestingheriţi, împotriva unor şcolari şi a unor eleve, adică împotriva unor inocenţi, iar grupările respective au nume care le stabilesc misiunea lor: denumirea Boko Haram (gruparea integristă musulmană din Nigeria) este un amestec de arabă cu haussa ce se traduce prin „educaţia occidentală este interzisă”, în vreme ce taliban înseamnă „student în teologie”.

Carnagiul din Pakistan este cel mai grav din istoria acestei ţări, în care, deloc curios, s-au întărit talibanii care altădată făceau ravagii în Afganistan, ei fiind dotaţi cu muniţie de SUA, Anglia şi alte state vestice, spre a lupta împotriva Armatei Roşii. Acum şi-au schimbat strategia, întorcând armele. Aşa se face că celebrele rachete Stinger au ajuns să fie folosite împotriva militarilor sau cetăţenilor din Occident, în vreme ce puştile de asalt au vizat cetăţeni paşnici. În Pakistan, ţară aliată a SUA, pe al cărei teritoriu şi-a găsit adăpost liderul Al-Qaida, Ussama Bin Laden, din 2009 şi până azi, talibanii au comis peste 1.000 de atacuri împotriva şcolilor. Ultimul este şi cel mai grav: la Peshawar, pe 17 decembrie, nouă indivizi au intrat în „Army Public School and Degree College”, în care învaţă fii şi fiice ale militarilor din oraş, au mers din clasă în clasă, împuşcând elevii. Scene dure din Al Doilea Război Mondial? Sau, şi mai mult, reeditarea uciderii pruncilor din Betleem, din vremea lui Irod cel Mare, eveniment despre care unele surse spun, totuşi, că ar fi apocrif? Dincolo de asocieri, reţinem că, la Peshwar, au fost omorâte cu sânge rece 145 de persoane, dintre care 132 erau elevi, iar 125 au fost răniţi, unii foarte grav. Atacatorii trăgeau fără noimă, în stânga şi în dreapta, în sus ori în jos, şi, ca buni musulmani ce se pretind, urlau „Allah Akbar!” (Allah este mare). Întrebare banală şi poate stupidă: pe care Allah îl implorau, când, aşa cum povestea un elev rănit, unul dintre talibani le-a spus celorlaţi: „Mai sunt unii ascunşi sub bănci sau catedre. Căutaţi-i şi împuşcaţi-i pe toţi!”.

Atacatorii şcolii din Peshawar fac parte din Mişcarea Talibanilor din Pakistan (TTP – Tehreek-e-Taliban Pakistan), apropiată de Al Qaida, ce reclamă instaurarea charia – legea islamică. Există şi grupuri disidente aliate Statului Islamic! Azi, TTP este concentrată în Nord-Waziristan, zonă tribală de la frontiera cu Afganistanul, care adăposteşte principalele grupuri jihadiste. De fapt, despre atacul de la şcoala din Peshawar talibanii au spus că reprezintă un răspuns la acţiunile declanşate de armată împotriva lor. Ce este important e că TTP a atacat direct în „inima statului şi a armatei”. Pe de altă parte, experţii arată că armata pakistaneză este legată de mişcările talibane, iar serviciile sale de informaţii au servit de diverse grupuri jihadiste pentru a promova interesele strategice ale Pakistanului în Afganistan sau în India. Unele dintre ele au încheiat chiar pacte de neagresiune cu armata. Din acest mozaic schiţat apare politica duplicitară a oficialităţilor faţă de grupurile de talibani, şi, de aici, dorinţa unora de a se răzbuna. Cine şi cum poate controla acest hăţiş uriaş? Oficialităţile din Occident, ca şi cele din Pakistan, Yemen, Nigeria, Irak sau din alte părţi, susţin că s-au obţinut succese însemnate în combaterea jihadismului radical. Să fim serioşi, masacrarea inocenţilor arată adevărata dimensiune a acestei realităţi. Cel mai sugestiv definea toate acestea ziarul pakistanez „The Express Tribune”: „Cele mai mici coşciuge sunt cel mai greu de purtat!”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.